TARASZKA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

10.09.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

TARASZKA v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 19981/05 Józef TARASZKA împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Jozef Taraszka, este un național polonez, care s-a născut în 1955 și trăiește în Przecław. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are doi copii. Înainte de cererea sa de pensie a fost angajat. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 26 iunie 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a fi acordat dreptul la un mai devreme pensia de pensie pentru persoanele care cresc copiii care, datorită gravității stării lor de sănătate, necesită asistență constantă, așa-numita pensie „EWK”. Împreună cu cererea de pensie, reclamantul a prezentat un certificat medical emis la 19 iunie 2001 de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că fiul său (născut în 1993) a suferit de gastroenterite cronică cauzată de intoleranța alimentară, giardiază cronică, infecții ale tractului urinar cronic, enureză nocturnă, capacitate intelectuală redusă și probleme psihologice și are nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 24 iulie 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de 874 zloty polonez (PLN). Consiliul de Securitate Socială a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB că ocuparea sa s-a încheiat la 31 iulie 2001 și, în consecință, a început plata pensiei. La o dată necunoscută, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La 26 august 2002, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu ar putea fi considerat că a fost vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 4 septembrie 2002, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 septembrie 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordinarea din 1989”). 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care l-au abandonat din dreptul la un timp devreme Pensiunea de pensionare. El a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său solicită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială de pensie a reclamantului. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului protecției drepturilor conținute. 13. La 16 ianuarie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg ( Sād Okręgowy ) a respins recursul reclamantului. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei hotărâri. 15. La 2 iunie 2004, Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny ) a anulat religia de primă instanță și a transmis cazul. 16. La 3 februarie 2005, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii SSB. Curtea Regională a concluzionat pe baza dovezilor, inclusiv a dovada medicală expertă că copilul reclamantului a suferit într-adevăr de infecții ale tractului respirator, gastrită, giardiasi și hiperactivitate. Cu toate acestea, el nu a solicitat îngrijirea permanentă a tatălui său, deoarece starea sa de sănătate nu a afectat semnificativ funcțiile corpului său. Tribunalul intern a susținut că reclamantul a fost deturnat în mod drept de dreptul la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989, deoarece el nu a îndeplinit cerințele de asistență permanentă necesară. 17. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din prima instanță. 18. La 25 aprilie 2005, Curtea de Apel Rzeszów a respins recursul. Curtea a susținut concluziile Curții Regionale. 19. Reclamantul nu a depus un recurs de casă. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 20. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului său la pensia de pensionare anticipată. 21. Reclamantul a susținut în general că situația sa după revocarea pensiei EWK a fost foarte dificilă. 22. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat în timpul primirii pensiei EWK și după revocarea sa. El a reluat locul de muncă la 4 aprilie 2002 și a lucrat până la 13 aprilie 2007. La 18 aprilie 2007, el a început o altă slujbă. Soția reclamantului a lucrat din decembrie 2007 până în mai 2010. Cuplul deține o fermă de 2,81 ha. De asemenea, fiica reclamantului a lucrat din 2002. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINT 24. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 și, în fond, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului său la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLUL nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTAREA PRIVIND Sfera de aplicare a cazului în fața Curții 25. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-l ceda din pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 26. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și că reclamantul nu a reușit să epuizeze căile de recurs interne pentru că nu a depus un recurs de casă împotriva hotărârii Curții de Apel. Curtea a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului unei cereri individuale, precum și neepuizare în ceea ce privește nerespectarea recursului reclamantului și le-a respins, în cazurile de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Lewandowski , citate mai sus §§ 45–66 și Potok v. Polonia , nr. 18683/04), §§ 36–44, 4 Decembrie 2012). Acesta nu vede nici un motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Observațiile părților 28. Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident și bolnavă. Ei au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, scăderea dreptului reclamantului la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 13 417,28 PLN deja plătită. 29. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a încetat să lucreze numai timp de 7 luni și a reluat ocuparea forței de muncă integrală atunci când a primit încă pensia EWK. El a continuat să lucreze după revocarea pensiei și a rămas angajat până în prezent. În consecință, revocarea pensiei nu a provocat nici un prejudiciu reclamantului. În plus, intenția reală a reclamantului a fost de a-și completa salariul prin intermediul pensiei și de a nu rămâne acasă pentru a avea grijă de fiul său. 30. Reclamantul a susținut că abandonarea dreptului său achiziționat la o pensie de pensionare anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. El a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau ajutor angajat. Reclamantul a afirmat că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 4 septembrie 2002 l-a privat de principala sa sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Curții 31. Principiile generale relevante sunt stabilite în hotărârea Moskal, citată mai sus la punctele 49. 52. Cu toate acestea, Curtea ar reitera faptul că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§ 49 și 50). 32. De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, în consecință, le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 33. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 34. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Lewandowski; Potok; și Lew, citat mai sus). 35. În schimb, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece el a fost din nou angajat în acel moment (compară și contrast Lewandowski , citat mai sus, § 82). Nici el nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de către autoritățile; într-adevăr, el a reluat ocuparea forței de muncă profitabile în termen de 7 luni de la demisia sa. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia și salariul EWK timp de cinci luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătite în mod necorespunzător (a se vedea punctele 8–9, 11, 20 și 28–29 de mai sus). 36. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 37. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia, nr. 30361/04, §§ 31-37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 38. De aceea, cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ (a) și 4 din Convenție. II. ARTICOLUL 6 ARTICOLUL 1 AL CONVENȚIEI 39. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a art. 6 din Convenție. 40. Cu toate acestea, Curtea consideră că chestiunile susținute de reclamant în acest sens au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 31-38 de mai sus). 41. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul prezentei dispoziții nu au nevoie de o examinare separată (a se vedea, printre altele, Moskal 99 și Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 25 de mai sus). 42. Rezulta că, de asemenea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului