CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 7443/05 Krystyna JURASZ împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care așezează la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 ianuarie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Krystyna Jurasz, este un național polonez, care s-a născut în 1955 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are copii. Înainte de cererea ei de pensie a fost angajată din 1999 de același angajator. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 28 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zacład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical privind sănătatea fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1991) a suferit de tulburări oculare (strabismus, astigmatism) și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. Decembrie 2000 SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de aproximativ 640 zloti polonezi (PLN) pe lună. SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de demisia sa cu efect de la 26 ianuarie 2001. Plata pensiei a început la 1 ianuarie 2001. La o lună după demisia, reclamantul a reluat ocuparea ei cu același angajator. 10. La 1 septembrie 2001, plata pensiei EWK a reclamantului a fost suspendată deoarece venitul obținut din ocuparea sa a depășit 130% din salariul mediu la momentul respectiv. 11. La o dată neespecificată, SSB a solicitat doctorul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik La 15 iulie 2002, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu a putut fi considerat că a avut nevoie de o astfel de îngrijire. 12. La 24 iulie 2002, SSB a emis simultan două decizii în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 august 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordinul Cabinetului din 15 Mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care cresc copiii care necesită îngrijire permanentă (Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinarea 1989”). 13. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective ce o cedează de dreptul la o pensie de pensie anticipată. A susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său a solicitat îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială a reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut chestiunea că, în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului intern, deschiderea procedurii privind beneficiul în cauză ar trebui să se bazeze pe noi circumstanțe sau dovezi relevante și nu pe o evaluare diferită a dovezilor atașate cererii de pensie. 14. La 19 septembrie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg a modificat hotărârile SSB și a susținut că reclamantul a fost eligibil pentru o pensie EWK. Curtea a considerat că SSB nu ar fi putut redeschide procedura ex officio. La 28 ianuarie 2004, Curtea de Apel Rzeszów a modificat hotărârea de primă instanță și a respins recursul reclamantului împotriva hotărârilor SSB. Curtea de Apel a declarat în primul rând că procedura a fost redeschisă în conformitate cu dreptul intern, deoarece SSB se bazase pe noi dovezi privind tratamentul fiicei solicitantei. În plus, instanța a reținut pe baza dovezilor colectate de Curtea Regională, inclusiv a probelor medicale de experți, că fiica reclamantului nu a fost, și nu a fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părintei ei. 16. La 17 iunie 2004, Curtea Supremă a refuzat să difuzeze recursul de cazare depus de solicitant. Decizia a fost servită în fața avocatului reclamantului la 8 iulie 2004. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 17. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să returneze prestațiile plătite de SSB, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 18. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu în timpul primirii pensiei EWK și după revocarea sa până în prezent. În plus, la 1 septembrie 2001, plata pensiei EWK reclamantului a fost suspendată în temeiul articolului 104 alineatul (7) din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate din partea Fondului de asigurări sociale ( Ustawa o emeryturach i looach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych – „Legea din 1998” deoarece venitul obținut din ocuparea ei a depășit 130% din salariul mediu la acea perioadă. 19. În plus, Guvernul a susținut că venitul anual brut al reclamantului a fost de 23,261 PLN (aproximativ 5,815) în 2001, PLN 22,041 (aproximativ 5 510 EUR în 2002, PLN 21,871 (aproximativ 5 467 EUR) în 2003, PLN 21,911 (aproximativ 5 477 EUR) în 2004, PLN 21,665 (aproximativ 5 416 EUR în 2005, PLN 22,665 (aproximativ 5 666 EUR în 2006, PLN 28,873 (aproximativ 7 218 EUR în 2007, PLN 30 197 (aproximativ 5 666 EUR) în 2007, PLN 30 197 (aproximativ 5 666 EUR) 7,549) în 2008, PLN 33,365 (aproximativ 8,341) EUR în 2009 soțul reclamantului a fost, de asemenea, angajat continuu. În plus, din 1999 reclamantul a câștigat unele venituri dintr-o activitate comercială neespecificată ( działalność gospodarcza ). În plus, ea a fost proprietara unei mici parcele de teren agricol. 20. Reclamantul nu a furnizat nicio informație cu privire la ocuparea forței de muncă sau pentru a face observații cu privire la argumentele guvernamentale. Ea a depus doar, în general, că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a fost dificilă. Legea și practica internă relevantă 21. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§ 34, 15 septembrie 2009, și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012. COMPLAINTE 22. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și, în substanță, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE Aspecte preliminare Domeniu de aplicare a cauzei în fața Curții 23. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 24. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, care au susținut că cererea constituie un abuz al dreptului de aplicare individuală. Ei au considerat că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne pentru că nu a contestat hotărârea finală prin intermediul unei plângeri constituționale. De asemenea, au susținut că nu a respectat cele șase. Regula lunară ca recursul de casă nu a fost un remediu eficace în cazul instantaneu. În cele din urmă, au susținut că nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 25. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casație în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia În consecință, hotărârea finală în cazul în cauză a fost adoptată de Curtea Supremă la 17 iunie 2004 și a fost deferită avocatului reclamantului la 8 iulie 2004, în timp ce reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 7 ianuarie 2005. În acest sens, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat cele șase. Termenul lunar prevăzut la art. 35 § 1 și obiecția Guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 26. Curtea constată că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de aplicare individuală, neepuizarea în ceea ce privește nereclamarea reclamantului și fără dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire la Moskal vede , de exemplu , Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 45-72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04 , §§ 35-62, 4 decembrie 2012 . Acesta nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare . art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Observațiile părților 27. Guvernul susține că cererea a fost întemeiat în mod evident bolnav. Guvernul a susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, scăderea dreptului ei la pensia de pensie de pensie anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 5,337 PLN deja plătită. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamantul a încetat să lucreze doar de o lună și a fost angajat pe timp de primirea pensiei EWK. În momentul revocarii pensiei, plata sa a fost chiar suspendată datorită venitului mediu de mai sus, reclamantul obținea din locul de muncă. De asemenea, a continuat să lucreze după revocarea pensiei. În plus, intenția reală a reclamantului a fost de a-și completa salariul prin intermediul pensiei și de a nu rămâne acasă pentru a avea grijă de fiica ei. 29. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 24 iulie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Tribunalului 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski Frāczek-Potęga și Lew , citate mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarii pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu s-a confruntat cu pierderea totală și imediată a singura ei sursă de venit, deoarece și-a păstrat salariul atunci când a primit pensia și după revocare (compară și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus §§§ 81- 82). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; într-adevăr, a reluat ocuparea forței de muncă integrală cu același angajator după doar o lună după demisia sa (a se vedea paragrafele) În plus, atunci când pensia a fost revocată a fost suspendată din cauza venitului mediu pe care reclamantul îl obținea din locul de muncă (a se vedea punctele 10 și 18 de mai sus). În sfârșit, deși reclamantul a primit atât pensia EWK, cât și un salariu pentru o perioadă de șase luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătite în mod necorespunzător (a se vedea punctele 17 și 27 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia (dec.), nr. 30361/04, §§ 31-37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. În urma că cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚII ALLEGATE A CONVENȚIEI 37. De asemenea, reclamantul a afirmat încălcări a mai multe alte dispoziții ale Convenției (a se vedea punctul 22 de mai sus). 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiuni care pot fi abordate de reclamant în temeiul acestor dispoziții au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 30-36 de mai sus). 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor 6, 8 și 14 din Convenție fie nu au solicitat o examinare separată, fie ar trebui respinse ca fiind evident nefondate (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal , §§ și Antoni Lewandowski , §§ 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 23 de mai sus). 40. Rezultă că restul cererii trebuie, de asemenea, respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului
Application no. 7443/05
Krystyna JURASZ
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 10
September 2013 as a Committee composed of:
David Thór Björgvinsson,
President,
Vincent A. De Gaetano,
Krzysztof Wojtyczek,
judges,
and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 7 January 2005,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Ms Krystyna Jurasz, is a Polish national, who was born in 1955 and lives in Mielec.
2.
The Polish Government (“the Government”) were represented by
their Agent, Mr
J.
Wołąsiewicz, succeeded by
Ms
J.
Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
The applicant is married and has children. Prior to her application for a pension she had been employed since 1999 by the same employer.
1.
Proceedings concerning the grant and revocation of the EWK pension
5.
On 28 November 2000 the applicant filed an application with the Rzeszów Social Security Board (
Zakład Ubezpieczeń Społecznych
– “the SSB”) to be granted the right to an early
‑
retirement pension for persons raising children who, due to the seriousness of their health condition, required constant care, the so-called “EWK” pension.
6.
Along with her application for a pension, the applicant submitted, among other documents concerning her daughter’s health, a medical certificate issued by a specialist medical centre. The certificate stated that the child (born in 1991) suffered from eye disorders (strabismus, astigmatism) and was in need of the parent’s constant care.
7.
On 29
December 2000 the SSB issued a decision granting the applicant the right to an early
‑
retirement pension in the net amount of around 640
Polish zlotys (PLN) per month.
8.
The SSB initially suspended the payment of the pension due to the fact that the applicant was still working on the date of the decision. Shortly afterwards the applicant informed the SSB of her resignation with effect from 26 January 2001. The payment of the pension started on 1
January 2001.
9.
One month after her resignation the applicant resumed her employment with the same employer.
10.
On 1 September 2001 the payment of the applicant’s EWK pension was suspended because the income she achieved from her employment exceeded 130% of the average salary at that time.
11.
On an unspecified date the SSB requested the Main Social Security Board’s doctor (
Główny Lekarz Orzecznik
) to inform it whether the applicant’s daughter required the permanent care of a parent. On 15 July 2002 the doctor stated that, on the basis of the medical documents, the child in question could not be considered as ever having required such care.
12.
On 24 July 2002 the SSB simultaneously issued two decisions in respect of the applicant. By virtue of the first decision, the payment of the applicant’s pension was discontinued with immediate effect (1 August 2002). By virtue of the second decision, the SSB reopened the proceedings, revoked the initial decision granting a pension and eventually refused to award the applicant the right to an early-retirement pension under the scheme provided for by the Cabinet’s Ordinance of 15
May 1989 on the right to early retirement of employees raising children who require permanent care (
Rozporządzenie Rady Ministrów z dn. 15 maja 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujących się dziećmi wymagającymi stałej opieki
– “the 1989 Ordinance”).
13.
The applicant appealed against the respective decisions divesting her of the right to an early-retirement pension. She submitted that she should receive the benefit because her child required constant care, as confirmed by the medical certificate attached to the applicant’s original application for a pension. Moreover, the applicant raised the issue that under the relevant provisions of domestic law the reopening of the proceedings concerning the benefit in question should be based on new relevant circumstances or evidence and not on a different assessment of evidence attached to the application for a pension.
14.
On 19 September 2003 the Tarnobrzeg Regional Court altered the SSB’s decisions and held that the applicant was eligible for an EWK
pension. The court considered that the SSB could not have reopened the proceedings
ex officio
. The SSB appealed.
15.
On 28 January 2004 the Rzeszów Court of Appeal altered the first instance judgment and dismissed the applicant’s appeal against the decisions of the SSB. The Court of Appeal first stated that the proceedings had been reopened in accordance with domestic law as the SSB had relied on new evidence concerning the treatment of the applicant’s daughter. The court further held on the basis of the evidence collected by the Regional Court, including expert medical evidence, that the applicant’s daughter was not, and had never been, in need of her parent’s constant care.
16.
On 17
June 2004 the Supreme Court refused to entertain the cassation appeal lodged by the applicant. The decision was served on the applicant’s lawyer on 8 July 2004.
2.
The applicant’s financial situation following the revocation of the EWK pension
17.
Following the social security proceedings the applicant was not ordered to return the benefits paid by the SSB, despite the revocation of her right to the early-retirement pension.
18.
The Government submitted that the applicant had been continuously employed while receiving the EWK pension and after its revocation to date. Moreover, on 1 September 2001 the payment of the applicant’s EWK
pension had been suspended under section 104(7) of the Law of 17
December 1998 on retirement and disability pensions from the Social Insurance Fund (
Ustawa o emeryturach i rentach z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych
– “the 1998 Law”) as the income she had achieved from her employment exceeded 130% of the average salary at that time.
19.
In addition, the Government submitted that the applicant’s gross annual income had been
PLN 23,261 (approximately EUR 5,815) in 2001, PLN
22,041 (approximately EUR 5,510) in 2002, PLN 21,871 (approximately EUR 5,467) in 2003, PLN 21,911 (approximately EUR
5,477) in 2004, PLN
21,665 (approximately EUR 5,416) in 2005, PLN
22,665 (approximately EUR 5,666) in 2006, PLN 28,873 (approximately EUR 7,218) in 2007, PLN
30,197 (approximately EUR
7,549) in 2008, PLN 33,365 (approximately EUR 8,341) in 2009. The applicant’s husband had also been continuously employed.
In addition, since 1999 the applicant had been gaining some income from an unspecified business activity (
działalność gospodarcza
). Moreover, she was an owner of a small plot of agricultural land.
20.
The applicant failed to supply any information with regard to her employment or to comment on the Government’s submissions. She only submitted, in general, that after the revocation of the EWK pension her financial situation had been difficult.
B.
Relevant domestic law and practice
21.
The legal provisions applicable at the material time and questions of practice are set out in the judgments in the case of
Moskal v.
Poland
, no.
10373/05, §§
31
‑
34, 15
September 2009, and
Antoni Lewandowski v.
Poland
, no.
38459/03, §§
36
‑
43, 2
October 2012.
22.
The applicant complained under Articles
6,
8 and
14 of the Convention and, in substance, under Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention about the reopening of the social security proceedings which had resulted in the revocation of her right to the EWK pension.
I.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO THE CONVENTION
A.
Preliminary issues
1.
Scope of the case before the Court
23.
In the instant case the gist of the applicant’s complaints is that the decision to divest her of her early-retirement pension amounted to an unjustified deprivation of property. Consequently, the application falls to be examined under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows:
“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.
The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”
2.
The Government’s objections
24.
The Government raised several objections to the admissibility of the case. They submitted that the application constituted an abuse of the right of individual application. They considered that the applicant had failed to exhaust domestic remedies because she had failed to contest the final ruling by means of a constitutional complaint. They also argued that she had failed to comply with the six
‑
month rule as the cassation appeal had not been an effective remedy in the instant case. Finally, they argued that she had suffered no significant disadvantage.
The applicant disagreed with the Government.
25.
As regards non-compliance with the six-month rule, the Court has already considered in other EWK cases that the applicants should not be penalised for having tried to file a cassation appeal with the Supreme Court in order to avoid any risk of having their case rejected by the Court for non
‑
exhaustion of domestic
remedies (see, for example,
Frączek-Potęga v.
Poland
, no. 39430/04, § 55, 4 December 2012).
Accordingly, the final decision in the case under consideration was given by the Supreme Court on 17 June 2004 and served on the applicant’s lawyer on 8 July 2004 whereas the applicant lodged her application with the Court on 7 January 2005. That being so, the Court concludes that the applicant complied with the six
‑
month term laid down in Article 35 § 1 and the Government’s objection should therefore be dismissed.
26.
The Court further notes that it has already examined identical objections regarding abuse of the right of individual application, non
‑
exhaustion as regards the applicant’s failure to lodge a constitutional complaint and no significant disadvantage and dismissed them, in the follow
‑
up cases to
Moskal
(
see, for instance,
Antoni Lewandowski
, cited above, §§
45–72 and
Lew v.
Poland
, no.
34386/04, §§
35–62, 4
December
2012)
. It sees no reason to depart from its previous findings.
B.
Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention
1.
The parties’ submissions
27.
The Government maintained that the application was manifestly ill
‑
founded. The Government submitted that the interference with the applicant’s property rights had been lawful and justified. In particular, divesting the applicant of her right to the early-retirement pension had been provided for by law and was in the public interest. There was also a reasonable relationship of proportionality between the interference and the interests pursued. They further noted that even though the decision to revoke the EWK pension had had a retroactive effect, the applicant had not been required to reimburse the sum of PLN
5,337 already paid to her.
28.
The Government also underlined that the applicant had stopped working for one month only and had been employed full-time while in receipt of the EWK pension. At the time of the revocation of the pension its payment was even suspended due to the above average income the applicant was achieving from her employment. She had also continued working after the revocation of her pension. Moreover, the real intention of the applicant was to supplement her salary by means of the pension and not to stay at home in order to take care of her daughter.
29.
The applicant submitted that divesting her of her acquired right to an early-retirement pension had amounted to an unjustified deprivation of property. She maintained that it had not been forbidden under the domestic law for an individual to work while in receipt of an EWK pension as the child’s care could have been provided by another member of the family or hired help. The applicant claimed that she had borne an excessive burden in that the decision of 24
July 2002 had deprived her of her main source of income with immediate effect.
2.
The Court’s assessment
30.
The relevant general principles are set out in paragraphs 49
‑
52 of the
Moskal
judgment, cited above. The Court would nevertheless reiterate that any interference by a public authority with the peaceful enjoyment of possessions should be lawful, must be in the public interest and pursue a legitimate aim by means reasonably proportionate to the aim sought to be realised (see
Moskal
, cited above, §§ 49 and 50).
It would further reiterate that, as a general principle, public authorities should not be prevented from correcting their mistakes, even those resulting from their own negligence, and that it was open to them to reassess an applicant’s entitlement to a pension (see
Moskal
, cited above, § 73 and
Iwaszkiewicz v. Poland
, no. 30614/06, §§ 53 and 70, 26 July 2011).
31.
The Court finds, as it did in previous similar cases, that the decision of the SSB depriving the applicant of the right to receive the EWK pension amounted to an interference with her possessions within the meaning of Article
1 of Protocol No.
1 to the Convention and that this interference was provided for by law and pursued a legitimate aim, as required by this Article (see
Moskal
, cited above, §§
56
‑
57 and 61
‑
63).
32.
However, in assessing the proportionality of this interference, the Court considers that the present case differs substantially from the cases it examined in which the applicants resigned from gainful employment in order to obtain the EWK pension, the pension was their only income, and its sudden revocation placed an excessive burden on them as they were left without any resources or perspective to find a new job quickly (see, among many other examples,
Moskal
,
Antoni Lewandowski
,
Frączek-Potęga
and
Lew
, cited above).
33.
In contrast, as a result of the revocation of the pension, the applicant in the instant case was not faced with the total and immediate loss of her only source of income as she retained her salary when in receipt of the pension and after its revocation (compare and contrast
Antoni Lewandowski
, cited above, §§ 81-
82). Nor did she permanently resign from her job after her right to the EWK pension had been confirmed by the authorities; indeed, she resumed full-time employment with the same employer after a mere one
month after her resignation (see paragraphs
9 and 18 above). Moreover, at the time the pension was revoked its payment was suspended due to above average income the applicant was achieving from her employment (see paragraphs 10 and
18 above).
Lastly, although the applicant was in receipt of both the EWK pension and a salary for a period of six months, the State did not require her to return the amount of the pension which had been unduly paid (see
paragraphs
17 and 27 above).
34.
The principle of good governance is of particular importance and it is desirable that public authorities act with the utmost care and speediness, in particular when dealing with matters of vital importance to individuals, such as welfare benefits and other such rights (see
Antoni Lewandowski
, cited above, §
80). It is true that the authorities, in particular the courts, reviewed the applicant’s case over a relatively long period of time. However, as already noted above, throughout these proceedings the applicant was employed.
35.
In view of the foregoing, it cannot be said that the authorities’ decisions placed on the applicant an excessive burden incompatible with Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention (see
Rzepa v. Poland
(dec.), no. 30361/04, §§ 31–37, 9
April 2013). The applicant’s case is therefore clearly distinguishable from the facts of the leading case concerning EWK
pensions,
Moskal v.
Poland
.
36.
It follows that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article
35 §§
3
(a) and
4 of the Convention.
II.
37.
The applicant also alleged violations of several other provisions of the Convention (see paragraph 22 above).
38.
However, the Court considers that any issues that may be raised by the applicant under those provisions have already been adequately addressed above (see paragraphs 30-36 above).
39.
In any event, in all the previous cases examined to date, the Court considered that the complaints under Articles 6, 8 and 14 of the Convention either did not require separate examination or should be dismissed as
manifestly ill-founded (see, among many other examples,
Moskal
, §§
77
‑
99
and
Antoni Lewandowski
, §§
86
‑
88, cited above; see also paragraph 23
above).
40.
It follows that the remainder of the application must likewise be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Fatoș Aracı
David Thór Björgvinsson
Deputy Registrar
President