CtEDO 10.09.2013 Auto

GRYGLAK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GRYGLAK v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

A patra secțiune decizia nr. 1100/05 Maria GRYGLAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Maria Gryglak, este un național polonez, care s-a născut în 1958 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are doi fii. Înainte de cererea ei de pensie a fost angajată din 2000 de același angajator. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 24 noiembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Pe lângă cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical eliberat de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1990) a suferit sinuzită cronică și strabism și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. Februarie 2001 SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de 651 zloty polonez (PLN) pe lună. SSB a suspendat plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. Întrucât reclamantul nu a demisionat de la ocuparea sa cu timp integral, plata pensiei EWK nu a început. 10. La o dată neespecificată, SSB a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La 25 iulie 2002, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu ar putea fi considerat că are nevoie de astfel de îngrijire. 11. Iulie 2002 SSB a emis simultan două decizii cu privire la solicitant. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 august 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordinul Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinarea din 1989” 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective ce îi cedează dreptul la o pensie de pensie anticipată. A susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său a solicitat îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială a reclamantului de pensie. 13. La 5 mai 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins apelul reclamantului. Experții medicali desemnați de instanță au constatat că fiul reclamantului nu a fost, și nu a fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părinților săi. Curtea a stabilit, de asemenea, că reclamantul nu a demisionat din munca ei și a rămas angajat la momentul procedurii instanței. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță, care a fost respinsă la 6 octombrie 2004 de către Curtea de Apel Rzeszów. Curtea de Apel a subliniat că concluzia instanței de primă instanță că copilul reclamantului nu a solicitat îngrijirea sa constantă a fost susținută de faptul că a continuat ocuparea forței de muncă integrală după acordarea pensiei. 15. Reclamantul nu a depus un recurs de cassare la Curtea Supremă. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 16. Deși reclamantul a fost acordată pensia EWK, plata beneficiilor nu a început niciodată în timp ce ea a ales să își mențină locul de muncă. 17. Reclamantul a susținut, în general, că revocarea pensiei EWK a cedat-o de garanție financiară pe care o acordase această prestație socială i-a acordat. 18. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat în permanență în timpul primirii pensiei EWK și după revocarea sa până în prezent. Venitul anual brut al reclamantului a fost de 23,787 PLN (aproximativ EUR) 5,846) în 2001, PLN 20,302 (aproximativ 5,075) în 2002, PLN 24,328 (aproximativ 6,082) în 2003, PLN 26,840 (aproximativ 6,710) în 2004, PLN 26,048 (aproximativ 6,512) în 2005, PLN 32,568 (aproximativ 8,142) în 2006, PLN 39,072 (aproximativ 9,768) în 2007, PLN 41,347 (aproximativ 10,336) în 2008, PLN 40,672 (aproximativ EUR) 10.168) în 2009 soțul reclamantului a fost angajat în mod continuu. Legea și practicile interne relevante 19. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia, nr. 10373/05, §§§ 34, 15 septembrie 2009, și Antoni Lewandowski v. Polonia, nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTS 20. Reclamantul s-a plâns, în fond, în conformitate cu art. 6 din Convenție și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PRIVIND CUprinsul cazului în fața Curții 21. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 22. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea era incompatibilă ratione materia e și ratione personae cu Convenția și că aceasta constituie un abuz al dreptului de cerere individuală, susținând, de asemenea, că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne pentru că nu a depus un recurs de cazare în fața Curții Supreme. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 23. Curtea a examinat deja obiecții identice cu privire la neeșuirea reclamantului în ceea ce privește nerespectarea recursului și abuzul asupra dreptului de cerere individuală și le-a respins, în cazurile de urmărire a Moskalului (de exemplu, a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 45–66 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04 §§ 40 , §§§ 56–61, 4 În plus, Curtea constată că nu este solicitată să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece cererea este în orice caz inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Observațiile părților 25. Guvernul a susținut că cererea a fost în mod evident bolnavă. Au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, a cedat reclamantului dreptul ei la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de a revoca pensia EWK a avut un efect retroactiv, decizia inițială nu a avut efecte asupra reclamantului deoarece nu a început niciodată plata pensiei sale. 26. Guvernul a subliniat faptul că reclamantul a continuat ocuparea forței de muncă integrală, în ciuda acordării pensiei EWK. De asemenea, a continuat să lucreze după revocarea pensiei până în prezent. 27. Reclamantul a susținut că renuntarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensionare anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 31 iulie 2002 i-a privat dreptul la pensie de pensionare anticipată cu efect imediat. Evaluarea Curții 28. Principiile generale relevante sunt prevăzute la punctele 49-50 din hotărârea Moskal, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit de a fi realizat (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, nu ar trebui să se împiedice autoritățile publice să își corecteze greșeli, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să reevalueze dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz c. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 29. În ceea ce privește faptele prezentului caz, Curtea constată că, în temeiul hotărârii SSB din 21 februarie 2001, dreptul reclamantului la pensia de pensie anticipată a fost confirmat de autoritățile (a se vedea punctul 7 mai sus). Deși este adevărat că plata pensiei reclamantului a fost suspendată din cauza faptului că a continuat ocuparea sa (a se vedea punctul 7 mai sus). 9 de mai sus), decizia din 21 februarie 2001 i-a oferit totuși o cerere executivă de a primi pensia de pensie anticipată într-un anumit sumă, plătită de îndată ce a demisionat de la locul de muncă (a se vedea, mutatis mutandis Moskal , citată mai sus, § 45). Chiar dacă plata pensiei a fost suspendată, reclamantul a fost justificat să se bazeze pe decizia de confirmare a dreptului ei la pensie și să gândească că, dacă nu a existat o modificare a condiției copilului său, această decizie nu își va pierde validitatea. Prin urmare, Curtea constată, așa cum a făcut în cazuri similare anterioare, că reclamantul poate fi considerat ca având un interes substanțial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Moskal , citat mai sus §§ 44-46). 30. Curtea constată, de asemenea, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul la pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută de lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal , citat mai sus §§§ 57 și 61 63). 31. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski și Lew , citat mai sus). 32. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a sursei sale de venit în timp ce își menține salariul (compară și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus, §§ 81–82). Nici ea nu a demisionat de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; de fapt, exact din acest motiv, plata pensiei ei a fost suspendată și, la momentul revocarii, pensia EWK nu era o sursă de venituri (a se vedea punctele 9, 13, 16 și 25 de mai sus). 33. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat continuu. 34. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților în circumstanțele cauzei instantanee impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia (dec.), nr. 30361/04, §§ 31–37, 9 Prin urmare, cazul reclamantului este clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 35. Rezultă că cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚIE ALEGATE A CONVENȚIEI 36. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiune care poate fi ridicată de către reclamant în temeiul prezentei dispoziții a fost deja abordată în mod corespunzător (a se vedea punctele 28-35 de mai sus). 38. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție nu au solicitat o examinare separată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal §§ 83 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 21 de mai sus). 39. Rezultă că restul cererii trebuie, de asemenea, respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă