DOMAGAŁA v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

10.09.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

DOMAGAŁA v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 45405/04 Andrzej DOMAGAÄA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspunsul reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Andrzej Domagała, este un național polonez, care s-a născut în 1957 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are un copil. Înainte de cererea de pensie a fost angajat din 1993 de același angajator. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La o dată neespecificată, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB” pentru a beneficia de dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, numita pensie „EWK”. Alături de cererea sa de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical eliberat de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de astm bronchial, alergie și sinuzită cronică și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 31 octombrie 2001, SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de 924 zloty polonez (PLN) pe lună. SSB a suspendat plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. Întrucât reclamantul nu a demisionat de la ocuparea sa cu timp integral, plata pensiei EWK nu a început. 10. La 21 octombrie 2002, SSB a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La 22 octombrie 2002, medicul a afirmat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu poate fi considerat că a solicitat vreodată o astfel de îngrijire. 11. Octombrie 2002 SSB a emis simultan două decizii cu privire la solicitant. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 noiembrie 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordinul Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinarea din 1989”. 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care l-au abandonat de dreptul la o pensie de retragere anticipată. El a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său a solicitat asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat cererii inițiale ale reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului protecției drepturilor împuternicite. 13. La 12 februarie 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg a respins recursul. Experții medicali desemnați de instanță au constatat că fiul reclamantului nu a fost, și nu a fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părinților săi. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță, care a fost respinsă la 2 iulie 2004 de Curtea de Apel Rzeszów. Curtea de Apel a subliniat că concluzia instanței de primă instanță că copilul reclamantului nu solicită îngrijirea sa constantă a fost susținută de faptul că a continuat ocuparea sa după ce a fost acordată pensia. 15. Decembrie 2004 Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de cassare depus de reclamant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 16. Deși reclamantul a fost acordată pensia EWK, plata beneficiilor nu a început niciodată în timp ce el a ales să își continue angajarea. 17. Reclamantul a susținut, în general, că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a fost dificilă, în special a susținut că ocuparea sa a fost încheiată la 31 ianuarie 2003 și că nu a găsit o slujbă până în 2006. În timp ce șomer, din februarie 2003 până în august 2003, el a primit o alocație de șomaj, dar în perioada din august 2003 până în aprilie 2004, el nu a primit nici o prestație socială. În perioada din aprilie 2004 până în iulie 2006 el a primit o pensie de invaliditate în valoare netă de aproximativ 740 PLN pe lună, care este mai mică decât suma pensiei EWK (PLN 924). 18. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu în timpul primirii pensiei EWK și în momentul revocării pensiei. Angajamentul reclamantului a fost încheiat la 31 ianuarie 2003, adică la trei luni de la revocarea pensiei sale din motivele atribuibile angajatorului său (przyczyny występujące po stronie pracodawcy ), au susținut că din 2006 a fost angajat din nou, iar venitul anual brut al reclamantului s-a ridicat la 3,193 PLN (aproximativ 798) în 2003, 9,655 PLN (aproximativ 2413 EUR în 2004, 15,296 PLN (aproximativ 3,824) în 2005, 16,506 PLN (aproximativ 4,126) în 2006, 14,290 PLN (aproximativ 3,572) în 2007 și 19,200 PLN (aproximativ 4.800) în 2008 și 2009. În plus, soția reclamantului a fost angajată în mod continuu. Legea și practica interne relevante 19. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt stabilite în hotărârile în cazul Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§§ 34, 15 septembrie 2009, și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012. COMPLAINTE 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 8 și 14 din Convenție și, în fond, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului său la pensia EWK. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PRIVIND Sferturile de aplicare a cazului în fața Curții 21. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-l ceda din pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 22. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea era incompatibilă ratione materia e și ratione personae în cadrul Convenției și a constituit un abuz al dreptului de aplicare individuală. Ei au considerat că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne pentru că nu a contestat decizia finală prin intermediul unei plângeri constituționale. De asemenea, au susținut că nu a respectat cele șase regula lunară, deoarece apelul de casă nu a fost un remediu eficace în cazul instantaneu. În cele din urmă, au susținut că nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 23. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme, pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia, nr. 39430/04, § 55, 4 decembrie 2012). În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost dată de Curtea Supremă la 14 decembrie 2004 în timp ce reclamantul a depus cererea la Curtea la 5 decembrie 2004. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 și că obiecția guvernului ar trebui respinsă. 24. epuizare în ceea ce privește nerespectarea unei plângeri constituționale și fără dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire la Moskal (de exemplu, a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04 , §§ 62, 4 decembrie 2012). Acesta nu vede niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. 25. În plus, Curtea constată că nu este solicitat să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele indicate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție Observațiile părților 26. Guvernul a susținut că cererea a fost în mod evident bolnavă Au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, a cedat reclamantului dreptul său la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, decizia inițială nu a avut nici un efect asupra reclamantului, deoarece nu a început niciodată plata pensiei sale. 27. Guvernul a subliniat că reclamantul a continuat să-și continue integralitatea. ocuparea timpului de muncă, în ciuda acordării pensiei EWK. A continuat să lucreze timp de trei luni după revocarea pensiei sale și motivul pentru încetarea ocupării forței de muncă în ianuarie 2003 a fost atribuit angajatorului său. 28. Reclamantul a susținut că renuntarea la dreptul său achiziționat la o pensie de pensionare anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. El a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 30 iulie 2002 l-a privat cu efect imediat de dreptul la pensie de pensionare anticipată. Evaluarea Curții 29. Principiile generale relevante sunt prevăzute la punctele 49-50 din hotărârea Moskal, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit de a fi realizat (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, nu ar trebui să se împiedice autoritățile publice să își corecteze greșeli, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să reevalueze dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz c. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 30. Având în vedere faptele prezentului caz, Curtea constată că, în temeiul hotărârii SSB din 31 octombrie 2001, dreptul reclamantului la pensia de pensie anticipată a fost confirmat de către autoritățile (a se vedea punctul 7 mai sus). Deși este adevărat că plata pensiei de pensie a reclamantului a fost suspendată din cauza faptului că și-a continuat ocuparea forței de muncă (a se vedea punctul 7 mai sus). 9 de mai sus), decizia din 31 octombrie 2001 i-a oferit totuși o cerere executivă de a primi pensia de pensie anticipată într-un anumit sumă, plătită de îndată ce a demisionat din locul de muncă (a se vedea, mutatis mutandis Moskal , citată mai sus, § 45). Chiar dacă plata pensiei a fost suspendată, reclamantul a fost justificat să se bazeze pe decizia de confirmare a dreptului său la pensie și să se gândească că, dacă nu a existat o modificare a condiției copilului său, această decizie nu își va pierde validitatea. Prin urmare, Curtea constată, așa cum a făcut în cazuri similare anterioare, că reclamantul poate fi considerat ca având un interes substanțial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Moskal , citat mai sus, §§ 46). 31. De asemenea, Curtea constată că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul la pensia EWK a constituit o interferență cu posesele sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută de lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum este necesar în prezentul articol (a se vedea Moskal , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski Frāczek-Potęga și Lew , citate mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei , reclamantul în cazul instantaneu nu s-a confruntat cu pierderea totală și imediată a sursei sale de venit, deoarece își menținea salariul (compară și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus §§§ 81 82). Nici el nu a demisionat de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de către autoritățile; de fapt, exact din acest motiv, plata pensiei sale a fost suspendată și, la momentul revocarii, pensia EWK nu era o sursă de venituri sale (a se vedea punctele 9, 14, 16 și 26). În plus, reclamantul și-a continuat ocuparea forței de muncă timp de încă trei luni de la revocarea pensiei și faptul că nu și-a păstrat slujba după ianuarie 2003 nu au avut nici o legătură cu decizia autorităților din 29 octombrie 2002 (a se vedea punctele 18 și 27 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost, în cea mai mare parte, angajat sau în primirea alocației de șomaj sau a pensiei de invaliditate. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților au atribuit reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia (dec.), nr. 30361/04, §§ 31 37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 37. Reclamantul susține, de asemenea, încălcări ale mai multor alte dispoziții ale Convenției (a se vedea punctul 20 mai sus) 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiune care ar putea fi susținută de reclamant în temeiul acestor dispoziții a fost deja abordată în mod corespunzător (a se vedea punctele 29-36 de mai sus). 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor 6, 8 și 14 din Convenție, fie nu au solicitat o examinare separată, fie ar trebui să fie respinse ca fiind evident nefondate (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal , §§99 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 21 de mai sus). 40. Rezultă că restul cererii trebuie, de asemenea, respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului