MAZUR v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

15.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Inadmissible

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

MAZUR v. POLAND (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 29995/05 Janina MAZUR împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 15 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători, și Françoise Elens-Passos, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 august 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Janina Mazur, este un național polonez, care s-a născut în 1962 și trăiește în Mielec. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Wołāsiewicz, succesiv de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are doi copii. Înainte de cererea ei de pensie a fost angajată. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 25 Octombrie 2000 reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) de a acorda dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității stării lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Pe lângă cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate al fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1992) a suferit de rinită cronică, inflamație cutanată atopică, adenoidită și bronchitis periodică și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintei. Februarie 2001 Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SSB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de 625,09 zlotys polonez (PLN). În plus, reclamantul a primit o alocație de familie care, împreună cu pensia, a constituit 698,89 PLN. Data de începere a plății a pensiei a fost stabilită pentru 1 ianuarie 2001. Reclamantul a fost angajat ca asistentă medicală până la 31 decembrie 2000, când contractul său de muncă a fost încheiat de către angajator din motive organizaționale. La 12 iulie 2002, SSB a solicitat medicul Consiliului Principal de Securitate Socială (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. Medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu poate fi considerat ca fiind vreodată necesară o astfel de îngrijire. 10. Iulie 2002 SSB a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect de la 1 august 2002. În temeiul celei de-a doua decizii, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și, în cele din urmă, a refuzat să acorde reclamantului dreptul la un termen timpuriu. pensia de pensie în cadrul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care cresc copiii care necesită îngrijire permanentă (Rozporzādzenie Radistrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordonia din 1989”). 11. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care au cedat-o din dreptul la un timp devreme Pensiunea de pensionare. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația pentru că copilul său necesită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială a reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei de pensionare este contrar principiului protecției drepturilor conținute. 12. 2003 Curtea Regională Tarnobrzeg ( Såd Okręgowy ) a modificat deciziile contestate și a acordat reclamantului un drept de pensionare anticipată cu efect de la 1 august 2002. Curtea și-a bazat hotărârea pe dovezi de experți medicali în conformitate cu care fiica reclamantului avea nevoie de o îngrijire constantă înainte de 31 decembrie 1998. 13. La o dată neespecificată, Rzeszów SB a apelat. 14. La 26 Februarie 2004 Curtea de Apel Rzeszów a anulat hotărârea contestată și a remis cazul. 15. La 23 august 2004, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy ) a respins recursul reclamantului. Curtea a susținut că pensionarea anticipată a fost acordată corect reclamantului deoarece, în momentul respectiv, fiica ei într-adevăr are nevoie de îngrijire constantă. Cu toate acestea, a constatat că starea de sănătate a fiicei reclamantei s-a îmbunătățit la 3 iulie 2002 și, prin urmare, reclamantul nu mai este eligibil pentru pensia de pensionare anticipată. 16. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță, care a fost respinsă la 28 decembrie 2004 de către Curtea de Apel Rzeszów. Curtea a constatat că hotărârea de primă instanță este corectă în ceea ce privește fondurile, deși nu a acceptat raționamentul său. La 5 aprilie 2005, Curtea Supremă a refuzat să dispună de recurs. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 18. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să-și returneze prestațiile de pensionare anticipată plătite de SSB, în ciuda revocarea dreptului ei la mai devreme. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat, lucrând parțial din 1 februarie 2002. Raționarea hotărârii Curții de Apel din 23 august 2004 confirmă faptul că reclamantul a fost angajat pe o perioadă parțială la 3 iulie. 2002. În orice caz, reclamantul a avut o sursă de venit în momentul în care pensia timpurie a fost revocată. Apoi, a întreprins o slujbă cu timp integral și lucrează până în prezent. 20. Reclamantul a susținut că veniturile din ocuparea sa nu au atins nivelul remunerației medii oficiale în Polonia. Legea și practica internă relevantă 21. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05 , §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTE 22. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 8 și 13 din Convenție și, în substanță, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIUNE AFECTUL PRIVIND CUprinsul cazului dinaintea Curții 23. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda mai devreme. Pensiunea de pensionare a constituit o privare nejustificată a proprietăților, în consecință, cererea trebuie examinată în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se menționează după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 24. Curtea constată că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cauzei, susținând că cererea era incompatibilă ratione materiae și ratione personae cu Convenția, constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne, respectă cele șase Regula lunară și, în cele din urmă, nu a suferit niciun dezavantaj semnificativ. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 25. În ceea ce privește nerespectarea cu cele șase Hotărârea lunii, Curtea a considerat deja în alte cauze EWK că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de cassare în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de a-și respinge cazul de către Curte pentru neepușire a măsurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek Potęga c. Polonia , nr. 39430/04, § 55, 4 În consecință, decizia finală din cauza examinată a fost dată de Curtea Supremă la 5 aprilie 2005, în timp ce reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 9 august 2005. În acest sens, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și că obiecția guvernului ar trebui, prin urmare, respinsă. 26. Curtea constată, de asemenea, că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de cerere individuală, neepuizare în ceea ce privește nereclamarea reclamantului și nici un dezavantaj semnificativ și le-a respins, în cazurile de urmărire a Moskalului (de exemplu, Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 72 și Lew Polonia, nr. 34386/04, §§ 62, 4 Decembrie 2012). Curtea nu consideră niciun motiv să se depărteze de concluziile sale anterioare. 27. În plus, Curtea constată că nu este solicitată să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Observațiile părților 28. Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, deplasarea reclamantului dreptului ei la începutul Pensiunea de pensionare a fost prevăzută prin lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 11,279,35 PLN deja plătită. 29. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a încetat să lucreze doar de un an și a fost angajată parțial timp de primirea pensiei EWK. Ea a continuat să lucreze complet în 2002 venitul ei a fost de aproximativ 16,33% din salariul oficial mediu în Polonia, iar aceste cifre au crescut în ani ulteriori; 18.17% în 2003, 39.39% în 2004, 37.83% în 2005, 57.03% în 2006, 63.64% în 2007, 59.49% în 2008 și 56.19% în 2009. În plus, reclamantul a primit un copil. beneficiul de îngrijire pentru cei doi copii ai ei M.M. și A.M. și un beneficiu de grădiniță pentru fiica sa A.M. În plus, soțul reclamantului a rămas angajat și a câștigat aproximativ 10 până la 30% peste salariul oficial mediu în Polonia. Guvernul a susținut, de asemenea, că celălalt fiică a reclamantului, M.M., a fost angajată între 12 februarie 2004 și 31 ianuarie 2005 și că a fost angajată începând cu 1 iulie 2009. 30. Reclamantul a susținut că decizia de a revoca pensia de pensionare anticipată i-a atribuit o sarcină excesivă și disproporționată. Evaluarea Curții 31. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). În plus, aceasta ar reitera faptul că, ca principiu general, nu ar trebui să se împiedice autoritățile publice să își corecteze greșeli, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, în consecință, le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 32. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 33. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate anterior, în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia era singura lor venit, iar revocarea bruscă a acestuia le-a pus o sarcină excesivă, deoarece acestea au fost lăsate fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski; Potok; și Lew, citat mai sus). 34. În schimb, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece a început o ocupare a forței de muncă la timp parțial înainte de revocarea pensiei (a se vedea Rzepa v. Polonia , nr. 30361/04, 9 aprilie 2013, § 34). Este adevărat că, după cum a depus Guvernul, în primii doi ani de la postul de muncă, ea a câștigat aproximativ 16% 18% din salariul oficial mediu în Polonia și situația ei ar fi putut fi dificil. Cu toate acestea, reclamantul nu a fost lăsat fără resurse; a lucrat deja atunci când pensia a fost revocată și cifrele privind venitul ei au crescut de la 39% la 63% din salariul oficial mediu în anii următori de revocarea pensiei (a se vedea punctul 29 mai sus). 35. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp (aprox. 2,5 ani). Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 36. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa, citat mai sus, §§ 37). 37. Rezulta că cererea este întemeiată în mod evident și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLAȚIE ALEGATE A CONVENȚIEI 38. Reclamantul susține, de asemenea, încălcări ale altor dispoziții ale Convenției (a se vedea punctul 22 mai sus). Cu toate acestea, Curtea consideră că orice problemă care poate fi abordată de reclamant în temeiul acestor dispoziții a fost deja abordată în mod adecvat mai sus. 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor 8 și 13 din Convenție nu au solicitat un examen separat sau ar trebui să fie respinse în mod evident ca fiind bolnave (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal , §§ 99 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citat mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 26 de mai sus). 40. Rezultatul cererii trebuie, de asemenea, respins în temeiul articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos David Tór Björgvinsson Președintele grefierului