CtEDO 10.09.2013 Auto

STEC v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STEC v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 23955/05 Małgorzata STEC împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiunea), care așezat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dna Małgorzata Stec, este un național polonez, care s-a născut în 1960 și locuiește în Strzyżów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Wołāsiewicz, succesat de Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are un copil. Înainte de cererea de pensie a fost angajată. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 28 decembrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) pentru a fi acordată dreptul la un mai devreme pensia de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care, datorită gravității stării lor de sănătate, necesită asistență constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate al fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de o boală cronică a sistemului nervos central și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 12 februarie 2001, Consiliul de Securitate Socială Rzeszów („SB”) a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de aproximativ 622 zloti polonezi (PLN). SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de demisia sa cu efectul din 23 februarie 2001 și a început plata pensiei. La 1 martie 2001, reclamantul a fost reutilizat de angajatorul său anterior. 10. La 20 mai 2002, SSB a solicitat medicului Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La o dată neespecificată, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu ar putea fi considerat că are nevoie de astfel de îngrijire. 11. La 28 aprilie 2003, SSB a emis două decizii simultane în ceea ce privește reclamantul. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat. În temeiul celei de-a doua decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki ) („Ordinarea din 1989”). 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au abandonat dreptul la un timp devreme Pensiunea de pensionare. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația pentru că copilul său necesită asistență constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea inițială a reclamantului de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei de pensionare este contrar principiului drepturilor conferite. 13. La 12 februarie 2004, Curtea Regională Rzeszow ( Såd Okręgowy ) a respins recursul. Curtea regională a concluzionat pe baza dovezilor, inclusiv a dovezilor medicale de experți, că, deși, într-adevăr, copilul reclamantului a suferit de o formă ușoară de epilepsie și dureri de cap, nu a solicitat îngrijirea permanentă a mamei sale, deoarece starea de sănătate nu a afectat semnificativ funcțiile corpului ei. În plus, în timp ce reclamantul a lucrat continuu, soțul ei a avut grijă de copil. Curtea internă a susținut că reclamantul a fost dezlocat în mod corect dreptul său la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989, deoarece nu a îndeplinit cerințele de îngrijire permanentă necesară. 14. Reclamantul a recurs în continuare împotriva hotărârii de primă instanță. 15. La 16 iunie 2004, Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul. Curtea a considerat că Curtea Regională a evaluat corect cazul. 16. La 14 decembrie 2004, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de casă depus de reclamant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 17. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 18. Reclamantul a susținut în general că, după revocarea pensiei EWK, situația ei a fost dificilă. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu în timpul primirii pensiei EWK și după revocarea sa. Legea și practica internă relevante 20. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt stabilite în hotărârile din cazul Moskal v. Polonia , nr. 10373/05 , § 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTA 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6, 8 și 14 din Convenție și, în fond, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI N. 1 LA CONVENȚIE Aspecte preliminare Domeniul de aplicare al cauzei dinainte de Curtea 22. În cazul instantaneu, menținerea plângerilor reclamantei este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 23. Curtea remarcă că guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea era incompatibilă ratione materia e și ratione personae cu Convenția, constituie un abuz al dreptului de cerere individuală și că reclamantul nu a scăpat de căile de recurs interne și de respectarea normei de șase luni. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 24. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja în alte cazuri EWK că reclamanții nu ar trebui să fie penalizat pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme pentru a evita orice risc de respingere a cazului lor de către Curte pentru neepuizare a recourslor interne (a se vedea, de exemplu, În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost dată de Curtea Supremă la 14 decembrie 2004, în timp ce reclamantul și-a depus cererea la Curtea la 13 iunie 2005. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și că obiecția Guvernului ar trebui respinsă. 25. Epuizare în ceea ce privește nerespectarea reclamantului de a depune o plângere constituțională și le-a respins, în cazurile de urmărire la Moskal (de exemplu, Lewandowski , citate mai sus §§ 45–72 și Lew c. Polonia , nr. 34386/04, §§ 55, 4 decembrie 2012). Curtea nu vede niciun motiv să se depărte de concluziile sale anterioare. 26. În plus, Curtea constată că nu este solicitat să se ocupe de problemele de admisibilitate rămase, deoarece cererea este, în orice caz, inadmisibilă din motivele menționate mai jos. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Observațiile părților 27. Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident. Acestea au susținut că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, scăderea dreptului ei la pensia de pensie de pensie anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. Există, de asemenea, o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite. De asemenea, au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 18 650 PLN deja plătită pentru ea. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, că reclamantul a încetat să lucreze pentru șase persoane. deci revocarea pensiei nu a provocat niciun prejudiciu semnificativ pentru reclamantul. În plus, intenția reală a reclamantului a fost de a-și completa salariul prin intermediul pensiei și de a nu sta acasă pentru a avea grijă de fiica ei. 29. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri, susținând că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primesc o pensie de pensie EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau de ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 28 aprilie 2003 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Tribunalului 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că, prin urmare, le era deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus, § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Lewandowski; Frāczek-Potęga; și Lew, citat mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu s-a confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit, deoarece și-a păstrat salariul atunci când a primit pensia și după revocare (compară și contrast Lewandowski , citat mai sus §§§§ 81-82). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; într-adevăr, ea a demisionat pentru a fi eligibilă pentru prestația EWK și a reluat ocuparea forței de muncă cu același angajator în doar șase ani. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia și salariul EWK timp de un an, cât și aproximativ două luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătite în mod incorect (a se vedea punctele 7-11, 17 și 27 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile sociale și alte astfel de drepturi (a se vedea Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa c. Polonia, nr. 30361/04, §§ 31–37, 9 aprilie 2013). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. Rezulta că cererea este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ (a) și 4 din Convenție. II. De asemenea, reclamantul a susținut că decizia de a renunta la pensia ei a avut ca rezultat o încălcare a articolelor 6, 8 și 14 din convenție. 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că chestiunile susținute de reclamant în acest sens au fost deja abordate în mod adecvat (a se vedea punctele 30-36 de mai sus) 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolelor respective nu au solicitat un examen separat sau ar trebui să fie respinse ca fiind întemeiate în mod evident bolnave (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 99 și Lewandowski 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 22 de mai sus). 40. Rezultă că restul cererii trebuie, de asemenea, respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă