CtEDO 05.12.2013 Auto

SMOŁA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
05.12.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SMOŁA v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 342/05 Maria SMOÄA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la decembrie 2013 ca comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Krzysztof Wojtyczek, Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 16 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Maria Smoła, este un național polonez, care s-a născut în 1962 și trăiește în Rzemień. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Wołāsiewicz, succesiv de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are un copil. Înainte de cererea ei pentru o pensie EWK a fost angajată din 1982 de același angajator. Procedura privind grantul și revocarea pensiei EWK La 25 octombrie 2000, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, datorită gravității situației lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, așa-numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical de sănătate a fiicei sale, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1989) a suferit de astm bronchial, alergii și o tulburare congenială a ochilor ( wrodzona wada gałek ocznych ) și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. Februarie 2001 SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de aproximativ 600 zloty polonez (PLN) pe lună. În plus față de pensia EWK, reclamantul a primit alocații familiale și asistență medicală care, împreună cu pensia, a constituit 752 PLN net pe lună. SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de demisia sa cu efect începând cu 27 februarie 2001. Plata pensiei a început la 1 februarie 2001. La 1 mai 2002, reclamantul a acceptat ocuparea forței de muncă. 10. La 13 iunie 2002, SSB a solicitat medicului Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-i informeze dacă fiica reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La 17 iunie 2002, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu ar putea fi considerat că are nevoie de astfel de îngrijire. 11. Iunie 2002 SSB a emis simultan două decizii cu privire la solicitant. În temeiul primei decizii, plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 iulie 2002). În temeiul celei de-a doua decizii, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinamentul 1989” 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au cedat dreptul la o pensie de retragere anticipată. Ea a susținut că ar trebui să primească beneficiul deoarece copilul său necesită îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea sa inițială de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor împuternicite. 13. La 9 aprilie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy) Experții medicali desemnați de instanță au constatat că fiica reclamantului nu a fost, și nu au fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părinților ei. Curtea a susținut că reclamantul a fost îndepărtat în mod corect de dreptul ei la o pensie în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța 1989, deoarece ea nu a îndeplinit cerințele de îngrijire permanentă necesară. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță, care a fost respinsă la 24 octombrie 2003 de Curtea de Apel Rzeszów (Sād Apelacyjny 15. La 27 noiembrie 2003, Ombudsmanul a depus un recurs de cassare la Curtea Supremă (Sād Najwyższy ) în numele reclamantului. Ombudsmanul a susținut că redeschiderea procedurii de către SSB este contrară articolului 114 din Legea din 17 decembrie 1998 privind pensiile de pensionare și de invaliditate plătite de la Fondul de asigurare socială (Ustawa o emeryturach i loatch z Funduszu Ubezpieczeń Społecznych – „Legea din 1998” deoarece nu s-a bazat pe nicio dovadă nouă sau circumstanțe nou descoperite în sensul prezentei dispoziții. Ombudsmanul a considerat în continuare că cedarea dreptului achiziționat la pensie anticipată în astfel de circumstanțe a fost contrar principiului statului de drept. 16. La 7 mai 2004, Curtea Supremă a respins recursul de casă. Curtea Supremă a subliniat că, în cazul reclamantului, decizia SSB a fost bazată pe noi dovezi, adică pe documentele medicale ale copilului. Pe această bază, SSB a stabilit că reclamantul nu avea dreptul la pensia EWK. Prin urmare, autoritatea nu numai a fost autorizată, ci a fost chiar obligată să redeschidă procedura în cazul ei. În sfârșit, Curtea Supremă a afirmat că doctrina drepturilor împuternicite nu se aplică drepturilor achiziționate în mod incorect, de exemplu, atunci când o persoană a primit un drept de pensie, în timp ce, de fapt, nu a îndeplinit cerințele prevăzute în dispozițiile relevante. 17. La 28 iunie 2004, hotărârea și raționamentul acesteia au fost furnizate reclamantului. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 18. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a reluat ocuparea forței de muncă la 1 mai 2002. Ea a fost angajată la momentul în care pensia a fost revocată. În perioada 2003-2008, ea a fost fie angajată pe baza contractelor de drept temporar și privat ( umowa zlecenie ) sau în primirea unei prestații de șomaj. Ea a început să lucreze pe baza unui contract permanent de ocupare a forței de muncă în 2009. În plus, ei au susținut că a primit o plată de sprijin pentru copii în valoare de 300 PLN pe lună. Fiica reclamantului a luat o slujbă în 2009. 20. Reclamantul nu a contestat afirmația Guvernului că a fost angajată la momentul în care pensia EWK a fost revocată. Ea a susținut că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a fost dificilă și că a fost dispărută de o parte semnificativă a veniturilor sale. Ea nu a furnizat informații detaliate în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și veniturile sale. Ea a afirmat doar în general că veniturile sale au fost sub nivelul salariului brut mediu în Polonia. Legea și practicile interne relevante 21. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și întrebările de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05, §§§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). 22. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și, în esență, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI 1 AL PROTOCOLULUL nr. 1 LA CONVENȚIE AFECTUL PRIVIND Sferturile de aplicare a cazului în fața Curții 23. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 24. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea constituie un abuz al dreptului de cerere individuală, susținând, de asemenea, că reclamantul nu a respectat cele șase. Hotărârea lunară ca hotărâre finală în cazul ei a fost dată de Curtea Supremă la 7 mai 2004 și reclamantul a depus cererea la Curte la 16 decembrie 2004. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 25. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea reiterează că, în cazul în care motivele unei decizii finale sunt relevante pentru cererea Curții, termenul de șase luni decurge de la data la care textul complet cu raționament este primit de către reclamant sau avocatul său (a se vedea mutatis mutandis Worm c. Austria, 29 august 1997, § 33, Raportul hotărârilor și hotărârilor 1997 V). În consecință, așa cum în cazul în cauză, reclamantul a fost notificat hotărârea Curții Supreme cu raționament la 28 iunie 2004 (a se vedea punctul 18 de mai sus), Curtea consideră că termenul de șase luni ar trebui calculat de la data respectivă, astfel încât, reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 1 și, prin urmare, obiecția Guvernului ar trebui respinsă. 26. Curtea constată, de asemenea, că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului de aplicare individuală și le-a respins, în cazul de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 53 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, cedarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. De asemenea, s-a constatat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite și au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 12,755 PLN deja plătită. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a reluat ocuparea forței de muncă în timp ce primiseră pensia EWK și că a continuat să lucreze după revocarea pensiei. 29. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul dreptului intern ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau de ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 21 iunie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Curții 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 56–57 și §§ 61–63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal și Antoni Lewandowski , citate mai sus). 33. În schimb, ca urmare a revocarii pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu s-a confruntat cu pierderea totală și imediată a singurei sale surse de venit în timp ce și-a păstrat salariul (a se vedea Rzepa v. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 Aprilie 2013, § 34). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; într-adevăr, a reluat ocuparea forței de muncă cu aproximativ două luni înainte de revocarea dreptului la pensia EWK (a se vedea paragrafele) În plus, deși reclamantul a primit atât pensia EWK, cât și un salariu pentru aceste două luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătită în mod incorect (a se vedea punctele 18 și 27 de mai sus). 34. Este adevărat că, în contrast cu alte cazuri similare examinate anterior (de exemplu, Rzepa , citată mai sus §) 19) În cazul în cauză, Curtea nu dispune de informațiile exacte cu privire la natura și durata ocupării forței de muncă a reclamantului sau a veniturilor sale. Cu toate acestea, reclamantul nu a contestat în nici o etapă argumentele guvernamentale în acest sens (a se vedea punctul 20 de mai sus), nici nu a prezentat nici informații sau documente în acest sens. S-a stabilit clar că reclamantul a avut o altă sursă de venit în momentul în care pensia ei a fost revocată (compară și contrast Antoni Lewandowski , citat mai sus § 82). 35. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, în cadrul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat sau în primirea beneficiilor de șomaj. 36. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa , citat mai sus §§ 31-37). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 37. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § a) și 4 din Convenție. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 38. De asemenea, reclamantul presupune încălcarea art. 6 din Convenție (a se vedea punctul 22 de mai sus). 39. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice problemă care ar putea fi abordată de reclamant în temeiul prezentei dispoziții a fost deja abordată în mod adecvat (a se vedea punctele 30-37 de mai sus). 40. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile în temeiul articolului 6 din Convenție nu au necesitat o examinare separată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 83 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citat mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 23 de mai sus). 41. De aceea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct de secretar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă