RUDOLF v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
RUDOLF v. POLAND (CtEDO, 2013)
A patra secțiune DECIZIE nr. 1798/05 Adela RUDOLF împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Krzysztof Wojtyczek Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Adela Rudolf, este un național polonez, care s-a născut în 1959 și trăiește în Tuszów Narodowy. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are copii. Înainte de cererea ei pentru o pensie EWK a fost angajată din 1999 de același angajator. Din 1 aprilie 2000 reclamantul a fost angajat la jumătate de timp. Procedura privind acordarea și revocarea pensiei EWK La 25 mai 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – SSB) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, din cauza gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical privind sănătatea fiului său, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de afecțiuni hepatite cauzate de hepatită și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 19 septembrie 2001, SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de aproximativ 470 zloti polonezi (PLN) pe lună. SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de demisia sa cu efect începând cu 5 octombrie 2001. Plata pensiei a început la 1 octombrie 2001. La 19 noiembrie 2001, reclamantul a fost re Angajat de angajatorul său anterior, o companie de cusut, ca cusutoare, pe o perioadă parțială (unu în sus). 10. La 11 aprilie 2002, SSB a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La o dată neespecificată, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu poate fi considerat ca fiind vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 24 aprilie 2002, SSB a emis o decizie în temeiul căreia plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 mai 2002). La 25 aprilie 2002, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinamentul 1989” 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au cedat dreptul la o pensie de retragere anticipată. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația deoarece copilul său necesită îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea sa inițială de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor împuternicite. 13. La 9 octombrie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy) ) a respins recursul. Expertul medical desemnat de instanță a constatat că fiul reclamantului nu a fost, și nu a fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părintelui său. Curtea a stabilit, de asemenea, că reclamantul a fost angajat pe o perioadă de jumătate de timp de către angajatorul său anterior din noiembrie 2002. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță care a fost respinsă la 18 Februarie 2004 de către Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny 15. La 9 iulie 2004, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de casă depus de solicitant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 16. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 17. Reclamantul a susținut, în general, că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a fost dificilă. Ea a susținut că suma pensiei EWK pe care le-a fost acordată este foarte modestă și că a luat o slujbă la timp parțial pentru a asigura familia sa. În plus, această ocupație part-time a generat, de asemenea, doar un venit foarte mic. 18. Reclamantul a prezentat o copie a unora dintre contractele sale de ocupare a forței de muncă din perioada relevantă. În temeiul contractului din 19 noiembrie 2001 a fost angajată de angajatorul său anterior pe o perioadă parțială (o patra) până la 30 iunie 2002 cu un salariu de 200 PLN (aproximativ 50 EUR) pe lună. La 1 iulie 2002, s-a încheiat un alt contract de ocupare a forței de muncă în temeiul căruia a fost angajată din nou pe o perioadă parțială (unu-patra). În temeiul contractului din 1 iulie 2004 a fost angajată pe o perioadă de jumătate de timp cu un salariu lunar de 450 PLN (aproximativ 112 EUR). De la 2 august 2004 a fost angajată pe o perioadă integrală cu un salariu de 900 PLN (aproximativ 225) EUR pe lună. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu în timpul primei pensii EWK și în momentul revocării pensiei. Reclamantul a rămas angajat până în 2009 și începând cu 2009 a fost independentă. Guvernul a susținut că venitul anual brut al reclamantului a fost de 3,200 PLN (aproximativ EUR) 800) în 2002, 4,800 PLN (aproximativ 1.200 EUR) în 2003, 7,470 PLN (aproximativ 1.867) în 2004, 10,533 PLN (aproximativ 2.633) în 2005, 10,800 PLN (aproximativ 2.700 EUR) în 2006, 11,166 PLN (aproximativ 2.791) în 2007, 10,682 PLN (aproximativ 2.670) în 2008, 11,026 PLN (aproximativ EUR 2.756) în 2009. În plus, soțul reclamantului a avut un loc de muncă câștigător. În plus, reclamantul deține 5.48 ha de terenuri agricole. Din 2004 a primit subvenții agricole din fondurile Uniunii Europene. Copiii reclamantului au început să lucreze în 1999, 2006 și, respectiv, 2006. Legea și practicile interne relevante 20. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05 , §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTĂ 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PREVIND CUprinsul cazului dinaintea Curții 22. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 23. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea este incompatibilă ratione materia e și ratione personae cu Convenția și constituie un abuz al dreptului de aplicare individuală, susținând, de asemenea, că reclamantul nu a respectat cele șase. regula lunară, deoarece apelul de casă nu a fost un remediu eficace în cazul instantaniei. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 24. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme, pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia, nr. 39430/04, § 55, 4 decembrie 2012). În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost dată de Curtea Supremă la 9 iulie 2004, în timp ce reclamanta a depus cererea la Curtea la 28 decembrie 2004. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și că obiecția Guvernului ar trebui respinsă. 25. Curtea constată că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului unei cereri individuale și le-a respins, în cazul de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Antoni Antoni) Lewandowski , citat mai sus §§ 53 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, cedarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. De asemenea, s-a constatat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite și au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 4,290 PLN deja plătită. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a încetat să lucreze de o lună și a fost angajat în timpul primirii pensiei EWK. Ea a continuat să lucreze după revocarea pensiei. În plus, intenția reală a reclamantului a fost să-și completeze salariul prin intermediul pensiei și să nu rămână acasă pentru a avea grijă de fiul său. 29. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 25 aprilie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Tribunalului 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski și Frāczek-Potęga , citat mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singura ei sursă de venit pe măsură ce a păstrat salariul (a se vedea Rzepa v. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 Aprilie 2013, § 34). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; într-adevăr, a reluat ocuparea forței de muncă cu același angajator după doar o lună după demisia sa (a se vedea punctele 9, 18 și 19 de mai sus). Este adevărat că, la 25 aprilie 2002, atunci când SSB a emis decizia privind revocarea pensiei EWK, reclamantul a fost angajat doar pe o perioadă parțială (a se vedea punctele 9 și 18 de mai sus). Cu toate acestea, nu se poate neglija faptul că, înainte de cererea ei de pensie EWK, reclamantul în cazul instantaneu a fost, de asemenea, angajat doar pe o perioadă parțială (jumătate) baza (a se vedea punctul 4 de mai sus). Astfel cum a fost stabilit de instanța internă, deja în noiembrie 2002, la aproximativ șase luni de la revocarea pensiei sale, reclamantul a fost din nou angajat la jumătate de timp (a se vedea În cele din urmă, începând cu luna august 2004, a fost angajată la timp integral (a se vedea punctele 18 și 19 de mai sus). Astfel, chiar dacă venitul reclamantului la momentul revocarii pensiei sale ar putea fi considerat modest, Curtea constată că a fost angajată în mod continuu de același angajator și venitul ei a crescut considerabil în anii ulterioare. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia EWK, cât și un salariu timp de cinci luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătită în mod necorespunzător (a se vedea punctele 16 și 27 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa , citat mai sus §§ 31-37). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenția. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 37. De asemenea, reclamantul a sugerat încălcarea articolului 6 din Convenție (a se vedea punctul 21 de mai sus). 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiuni care pot fi abordate de reclamant în temeiul prezentei dispoziții au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 30-36 de mai sus). 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție nu au solicitat o examinare separată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 83 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 22 de mai sus). 40. De aceea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului