RUDOLF v. POLAND

RUDOLF v. POLAND (CtEDO, 2013)

A patra secțiune DECIZIE nr. 1798/05 Adela RUDOLF împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 5 decembrie 2013 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Krzysztof Wojtyczek Faris Vehabović, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 decembrie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Adela Rudolf, este un național polonez, care s-a născut în 1959 și trăiește în Tuszów Narodowy. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Crizanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este căsătorit și are copii. Înainte de cererea ei pentru o pensie EWK a fost angajată din 1999 de același angajator. Din 1 aprilie 2000 reclamantul a fost angajat la jumătate de timp. Procedura privind acordarea și revocarea pensiei EWK La 25 mai 2001, reclamantul a depus o cerere la Consiliul de Securitate Socială Rzeszów (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – SSB) pentru a primi dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care, din cauza gravității condiției lor de sănătate, au nevoie de îngrijire constantă, numita pensie „EWK”. Alături de cererea ei de pensie, reclamantul a prezentat, printre altele, un certificat medical privind sănătatea fiului său, emis de un centru medical specializat. Certificatul a declarat că copilul (născut în 1988) a suferit de afecțiuni hepatite cauzate de hepatită și a avut nevoie de îngrijirea constantă a părintelui. La 19 septembrie 2001, SSB a emis o decizie care acordă reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată în valoare netă de aproximativ 470 zloti polonezi (PLN) pe lună. SSB a suspendat inițial plata pensiei din cauza faptului că reclamantul încă lucrează la data deciziei. La scurt timp după aceea, reclamantul a informat SSB de demisia sa cu efect începând cu 5 octombrie 2001. Plata pensiei a început la 1 octombrie 2001. La 19 noiembrie 2001, reclamantul a fost re Angajat de angajatorul său anterior, o companie de cusut, ca cusutoare, pe o perioadă parțială (unu în sus). 10. La 11 aprilie 2002, SSB a solicitat medicul Consiliului de Securitate Socială Principală (Główny Lekarz Orzecznik ) să-l informeze dacă fiul reclamantului necesită îngrijirea permanentă a unui părinte. La o dată neespecificată, medicul a declarat că, pe baza documentelor medicale, copilul în cauză nu poate fi considerat ca fiind vreodată necesară o astfel de îngrijire. 11. La 24 aprilie 2002, SSB a emis o decizie în temeiul căreia plata pensiei reclamantului a fost întreruptă cu efect imediat (1 mai 2002). La 25 aprilie 2002, Consiliul a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la o pensie de pensie anticipată în temeiul regimului prevăzut de Ordonanța Cabinetului din 15 mai 1989 privind dreptul la pensionare anticipată a angajaților care creează copii care necesită asistență permanentă ( Rozporzādzenie Rady Ministrów z dn. 15 mai 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujācych się dziećmi wymagajācymi stałej opieki – „Ordinamentul 1989” 12. Reclamantul a apelat împotriva deciziilor respective care i-au cedat dreptul la o pensie de retragere anticipată. Ea a susținut că ar trebui să primească prestația deoarece copilul său necesită îngrijire constantă, astfel cum a confirmat certificatul medical atașat la cererea sa inițială de pensie. În plus, reclamantul a susținut că revocarea pensiei sale de pensionare este contrar principiului drepturilor împuternicite. 13. La 9 octombrie 2003, Curtea Regională Tarnobrzeg (Såd Okręgowy) ) a respins recursul. Expertul medical desemnat de instanță a constatat că fiul reclamantului nu a fost, și nu a fost niciodată, în nevoie de îngrijirea constantă a părintelui său. Curtea a stabilit, de asemenea, că reclamantul a fost angajat pe o perioadă de jumătate de timp de către angajatorul său anterior din noiembrie 2002. 14. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii de primă instanță care a fost respinsă la 18 Februarie 2004 de către Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny 15. La 9 iulie 2004, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de casă depus de solicitant. Situația financiară a reclamantului după revocarea pensiei EWK 16. În urma procedurii de securitate socială, reclamantul nu a fost ordonat să își returneze prestațiile de pensie anticipată plătite de Consiliul de Securitate Socială, în ciuda revocarea dreptului ei la pensia de pensie anticipată. 17. Reclamantul a susținut, în general, că, după revocarea pensiei EWK, situația financiară a fost dificilă. Ea a susținut că suma pensiei EWK pe care le-a fost acordată este foarte modestă și că a luat o slujbă la timp parțial pentru a asigura familia sa. În plus, această ocupație part-time a generat, de asemenea, doar un venit foarte mic. 18. Reclamantul a prezentat o copie a unora dintre contractele sale de ocupare a forței de muncă din perioada relevantă. În temeiul contractului din 19 noiembrie 2001 a fost angajată de angajatorul său anterior pe o perioadă parțială (o patra) până la 30 iunie 2002 cu un salariu de 200 PLN (aproximativ 50 EUR) pe lună. La 1 iulie 2002, s-a încheiat un alt contract de ocupare a forței de muncă în temeiul căruia a fost angajată din nou pe o perioadă parțială (unu-patra). În temeiul contractului din 1 iulie 2004 a fost angajată pe o perioadă de jumătate de timp cu un salariu lunar de 450 PLN (aproximativ 112 EUR). De la 2 august 2004 a fost angajată pe o perioadă integrală cu un salariu de 900 PLN (aproximativ 225) EUR pe lună. 19. Guvernul a susținut că reclamantul a fost angajat continuu în timpul primei pensii EWK și în momentul revocării pensiei. Reclamantul a rămas angajat până în 2009 și începând cu 2009 a fost independentă. Guvernul a susținut că venitul anual brut al reclamantului a fost de 3,200 PLN (aproximativ EUR) 800) în 2002, 4,800 PLN (aproximativ 1.200 EUR) în 2003, 7,470 PLN (aproximativ 1.867) în 2004, 10,533 PLN (aproximativ 2.633) în 2005, 10,800 PLN (aproximativ 2.700 EUR) în 2006, 11,166 PLN (aproximativ 2.791) în 2007, 10,682 PLN (aproximativ 2.670) în 2008, 11,026 PLN (aproximativ EUR 2.756) în 2009. În plus, soțul reclamantului a avut un loc de muncă câștigător. În plus, reclamantul deține 5.48 ha de terenuri agricole. Din 2004 a primit subvenții agricole din fondurile Uniunii Europene. Copiii reclamantului au început să lucreze în 1999, 2006 și, respectiv, 2006. Legea și practicile interne relevante 20. Dispozițiile juridice aplicabile la momentul material și la chestiunile de practică sunt stabilite în hotărârile din Moskal v. Polonia , nr. 10373/05 , §§ 34, 15 septembrie 2009 și Antoni Lewandowski v. Polonia , nr. 38459/03, §§ 43, 2 octombrie 2012). COMPLAINTĂ 21. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENȚIE AFECTURI PREVIND CUprinsul cazului dinaintea Curții 22. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-i ceda pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată a bunurilor. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Obiecții guvernului 23. Guvernul a formulat mai multe obiecții față de admisibilitatea cazului, susținând că cererea este incompatibilă ratione materia e și ratione personae cu Convenția și constituie un abuz al dreptului de aplicare individuală, susținând, de asemenea, că reclamantul nu a respectat cele șase. regula lunară, deoarece apelul de casă nu a fost un remediu eficace în cazul instantaniei. Reclamantul nu este de acord cu Guvernul. 24. În ceea ce privește nerespectarea normei de șase luni, Curtea a considerat deja, în alte cazuri ale EWK, că reclamanții nu ar trebui să fie penalizate pentru că au încercat să depună un recurs de casă în fața Curții Supreme, pentru a evita orice risc de respingere a cazului de către Curte pentru neepuizare a recoursurilor interne (a se vedea, de exemplu, Frāczek-Potęga c. Polonia, nr. 39430/04, § 55, 4 decembrie 2012). În consecință, decizia finală în cazul în cauză a fost dată de Curtea Supremă la 9 iulie 2004, în timp ce reclamanta a depus cererea la Curtea la 28 decembrie 2004. Prin urmare, Curtea concluzionează că reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) și că obiecția Guvernului ar trebui respinsă. 25. Curtea constată că a examinat deja obiecții identice în ceea ce privește abuzul asupra dreptului unei cereri individuale și le-a respins, în cazul de urmărire a Moskalului (a se vedea, de exemplu, Antoni Antoni) Lewandowski , citat mai sus §§ 53 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul a susținut că cererea a fost întemeiată în mod evident, susținând că ingerința în drepturile de proprietate ale reclamantului a fost legală și justificată. În special, cedarea reclamantului dreptului ei la pensia de pensionare anticipată a fost prevăzută de lege și a fost în interesul public. De asemenea, s-a constatat o relație rezonabilă de proporționalitate între interferența și interesele urmărite și au remarcat că, chiar dacă decizia de revocare a pensiei EWK a avut un efect retroactiv, reclamantul nu a fost obligat să ramburseze suma de 4,290 PLN deja plătită. 28. Guvernul a subliniat, de asemenea, faptul că reclamantul a încetat să lucreze de o lună și a fost angajat în timpul primirii pensiei EWK. Ea a continuat să lucreze după revocarea pensiei. În plus, intenția reală a reclamantului a fost să-și completeze salariul prin intermediul pensiei și să nu rămână acasă pentru a avea grijă de fiul său. 29. Reclamantul a susținut că cesionarea dreptului ei achiziționat la o pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Ea a susținut că nu a fost interzisă în temeiul legislației interne ca un individ să lucreze în timp ce primirea unei pensii EWK, deoarece îngrijirea copilului ar fi putut fi furnizată de un alt membru al familiei sau ajutor angajat. Reclamantul a susținut că a suportat o sarcină excesivă, deoarece decizia din 25 aprilie 2002 a privat-o de principala ei sursă de venit cu efect imediat. Evaluarea Tribunalului 30. Principiile generale relevante sunt stabilite la punctele 49 52 din Moskal Hotărârea, citată mai sus. Curtea ar reitera totuși că orice interferență de către o autoritate publică cu bucuria pașnică a bunurilor ar trebui să fie legală, trebuie să fie în interesul public și să urmărească un obiectiv legitim prin mijloace rezonabil proporționale cu scopul urmărit (a se vedea Moskal , citat mai sus §§49 și 50). De asemenea, ar reitera că, ca principiu general, autoritățile publice nu ar trebui să fie împiedicate să își corecteze greșelile, chiar și cele care rezultă din neglijența lor și că le-a fost deschisă să revizuiască dreptul reclamantului la o pensie (a se vedea Moskal , citat mai sus § 73 și Iwaszkiewicz v. Polonia , nr. 30614/06, §§ 53 și 70, 26 iulie 2011). 31. Curtea constată, așa cum a făcut în cazurile anterioare similare, că decizia SSB privarea reclamantului de dreptul de a primi pensia EWK a constituit o interferență cu bunurile sale în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și că această interferență a fost prevăzută prin lege și a urmărit un obiectiv legitim, astfel cum prevede prezentul articol (a se vedea Moskal) , citat mai sus, §§ 57 și 61 63). 32. Cu toate acestea, în evaluarea proporționalității acestei interferențe, Curtea consideră că prezentul caz diferă substanțial de cazurile examinate în care reclamanții au demisionat de la ocuparea forței de muncă în vederea obținerii pensiei EWK, pensia a fost singura lor venit, iar revocarea bruscă a pus o sarcină excesivă pe care le-a lăsat fără resurse sau perspectivă pentru a găsi rapid un nou loc de muncă (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal Antoni Lewandowski și Frāczek-Potęga , citat mai sus). 33. În contrast, ca urmare a revocarea pensiei, reclamantul în cazul instantaneu nu a fost confruntat cu pierderea totală și imediată a singura ei sursă de venit pe măsură ce a păstrat salariul (a se vedea Rzepa v. Polonia (dec.), nr. 30361/04, 9 Aprilie 2013, § 34). Nici ea nu a demisionat permanent de la locul de muncă după ce dreptul la pensia EWK a fost confirmat de autoritățile; într-adevăr, a reluat ocuparea forței de muncă cu același angajator după doar o lună după demisia sa (a se vedea punctele 9, 18 și 19 de mai sus). Este adevărat că, la 25 aprilie 2002, atunci când SSB a emis decizia privind revocarea pensiei EWK, reclamantul a fost angajat doar pe o perioadă parțială (a se vedea punctele 9 și 18 de mai sus). Cu toate acestea, nu se poate neglija faptul că, înainte de cererea ei de pensie EWK, reclamantul în cazul instantaneu a fost, de asemenea, angajat doar pe o perioadă parțială (jumătate) baza (a se vedea punctul 4 de mai sus). Astfel cum a fost stabilit de instanța internă, deja în noiembrie 2002, la aproximativ șase luni de la revocarea pensiei sale, reclamantul a fost din nou angajat la jumătate de timp (a se vedea În cele din urmă, începând cu luna august 2004, a fost angajată la timp integral (a se vedea punctele 18 și 19 de mai sus). Astfel, chiar dacă venitul reclamantului la momentul revocarii pensiei sale ar putea fi considerat modest, Curtea constată că a fost angajată în mod continuu de același angajator și venitul ei a crescut considerabil în anii ulterioare. În plus, deși reclamantul a primit atât pensia EWK, cât și un salariu timp de cinci luni, statul nu a solicitat să returneze suma pensiei plătită în mod necorespunzător (a se vedea punctele 16 și 27 de mai sus). 34. Principiul bunei guvernanțe este de o importanță deosebită și este de dorit ca autoritățile publice să acționeze cu cea mai mare grijă și rapiditate, în special atunci când se ocupă de chestiuni de importanță vitală pentru persoanele fizice, cum ar fi beneficiile de bunăstare și alte drepturi de acest tip (a se vedea Antoni Lewandowski , citat mai sus § 80). Este adevărat că autoritățile, în special instanțele, au analizat cazul reclamantului pe o perioadă relativ lungă de timp. Totuși, după cum s-a menționat anterior, pe parcursul acestei proceduri, reclamantul a fost angajat. 35. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate spune că deciziile autorităților impuse reclamantului o sarcină excesivă incompatibilă cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea Rzepa , citat mai sus §§ 31-37). Cazul reclamantului este, prin urmare, clar distinguibil de faptele cazului principal privind pensiile EWK, Moskal c. Polonia 36. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ a) și 4 din Convenția. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 37. De asemenea, reclamantul a sugerat încălcarea articolului 6 din Convenție (a se vedea punctul 21 de mai sus). 38. Cu toate acestea, Curtea consideră că orice chestiuni care pot fi abordate de reclamant în temeiul prezentei dispoziții au fost deja abordate în mod corespunzător (a se vedea punctele 30-36 de mai sus). 39. În orice caz, în toate cazurile anterioare examinate până în prezent, Curtea a considerat că plângerile prevăzute la art. 6 din Convenție nu au solicitat o examinare separată (a se vedea, printre multe alte exemple, Moskal 83 și Antoni Lewandowski , §§ 88, citate mai sus; a se vedea, de asemenea, punctul 22 de mai sus). 40. De aceea, restul cererii trebuie respins în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 1798/05

Adela RUDOLF

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 5

December 2013 as a Committee composed of:

George Nicolaou,

President,

Krzysztof Wojtyczek

,

Faris Vehabović,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28 December 2004,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Ms Adela Rudolf, is a Polish national, who was born in 1959 and lives in Tuszów Narodowy.

2.

The Polish Government (“the Government”)

were represented by their Agent, Mr

J.

Wołąsiewicz, succeeded by

Ms

J.

Chrzanowska, of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

The applicant is married and has children. Prior to her application for an EWK pension she had been employed since 1999 by the same employer. Since 1 April 2000 the applicant had been employed on a half-time basis.

1.

Proceedings concerning the grant and revocation of the EWK pension

5.

On 25

May 2001 the applicant filed an application with the Rzeszów Social Security Board

(Zakład Ubezpieczeń Społecznych

– “the SSB”) to be granted the right to an early

‑

retirement pension for persons raising children who, due to the seriousness of their health condition, required constant care, the so-called “EWK” pension.

6.

Along with her application for a pension, the applicant submitted, among other documents concerning her son’s health, a medical certificate issued by a specialist medical centre. The certificate stated that the child (born in 1988) suffered from liver damage caused by hepatitis and was in need of the parent’s constant care.

7.

On 19 September 2001 the SSB issued a decision granting the applicant the right to an early

‑

retirement pension in the net amount of around 470

Polish zlotys (PLN) per month.

8.

The SSB initially suspended the payment of the pension due to the fact that the applicant was still working on the date of the decision. Shortly afterwards the applicant informed the SSB of her resignation with effect from 5 October 2001. The payment of the pension started on 1

October

2001.

9.

On 19 November 2001 the applicant was re

‑

employed by her previous employer, a sewing company, as a seamstress, on a part-time basis (one

‑

forth).

10.

On 11 April 2002 the SSB requested the Main Social Security Board’s doctor (

Główny Lekarz Orzecznik

) to inform it whether the applicant’s son required the permanent care of a parent. On an unspecified date the doctor stated that, on the basis of the medical documents, the child in question could not be considered as ever having required such care.

11.

On 24 April 2002 the SSB issued a decision by virtue of which the payment of the applicant’s pension was discontinued with immediate effect (1 May 2002). On 25 April 2002 the Board reopened the proceedings, revoked the initial decision granting a pension and eventually refused to award the applicant the right to an early-retirement pension under the scheme provided for by the Cabinet’s Ordinance of 15

May 1989 on the right to early retirement of employees raising children who require permanent care (

Rozporządzenie Rady Ministrów z dn. 15 maja 1989 w sprawie uprawnień do wcześniejszej emerytury pracowników opiekujących się dziećmi wymagającymi stałej opieki

– “the 1989 Ordinance”).

12.

The applicant appealed against the respective decisions divesting her of the right to an early-retirement pension. She submitted that she should receive the benefit because her child required constant care, as confirmed by the medical certificate attached to her original application for a pension. Moreover, the applicant alleged that the revocation of her retirement pension was contrary to the principle of vested rights.

13.

On 9 October 2003 the Tarnobrzeg Regional Court (

Sąd Okręgowy

) dismissed the appeal. The medical expert appointed by the court found that the applicant’s son was not, and had never been, in need of his parent’s constant care.

The court also established that the applicant had been employed on a

half-time basis by her previous employer since November 2002.

14.

The applicant lodged an appeal against the first-instance judgment which was dismissed on 18

February 2004 by the Rzeszów Court of Appeal (

Sąd Apelacyjny

).

15.

On 9

July 2004 the Supreme Court (

Sąd Najwyższy

) refused to entertain the cassation appeal lodged by the applicant.

2.

The applicant’s financial situation following the revocation of the EWK pension

16.

Following the social security proceedings the applicant was not ordered to return her early-retirement benefits paid by the Social Security Board, despite the revocation of her right to the early-retirement pension.

17.

The applicant submitted, in general, that after the revocation of the EWK pension her financial situation had been difficult. She submitted that the amount of the EWK pension she had been granted was very modest and that she had taken up part-time employment in order to provide for her family. Moreover, this part-time employment also generated only a very small income.

18.

The applicant submitted copies of some of her employment contracts from the relevant period. Under the contract of 19 November 2001 she was employed by her previous employer on a part-time (one-fourth) basis until 30 June 2002 with a salary of PLN 200 (approximately EUR 50) per month. On 1 July 2002 another employment contract was concluded under which she was again employed on a part-time (one-fourth) basis. Under the contract of 1

July 2004 she was employed on a half-time basis with a

monthly salary of PLN 450 (approximately EUR 112). From 2

August

2004 she was employed full-time with a salary of PLN 900 (approximately EUR

225) per month.

19.

The Government submitted that the applicant had been employed continuously while receiving the EWK pension and at the time the pension was revoked. The applicant had remained employed until 2009 and since 2009 she had been self-employed. The Government submitted that the applicant’s gross annual income had been PLN 3,200 (approximately

EUR

800) in 2002, PLN 4,800 (approximately EUR 1,200) in 2003, PLN 7,470 (approximately EUR 1,867) in 2004, PLN 10,533 (approximately EUR

2,633) in 2005, PLN

10,800 (approximately EUR

2,700) in 2006, PLN

11,166 (approximately EUR 2,791) in 2007, PLN

10,682 (approximately EUR

2,670) in 2008, PLN 11,026 (approximately EUR

2,756) in 2009. Moreover, the applicant’s husband had had gainful employment. In addition, the applicant owns 5.48 ha of agricultural land. Since 2004 she had been in receipt of agricultural subsidies from the European Union funds. The applicant’s children had started working in 1999, 2006 and 2006 respectively.

B.

Relevant domestic law and practice

20.

The legal provisions applicable at the material time and questions of practice are set out in the judgments in the case of

Moskal v.

Poland

, no.

10373/05, §§

31

‑

34, 15

September 2009 and

Antoni Lewandowski v.

Poland

, no.

38459/03, §§

36

‑

43, 2

October 2012).

COMPLAINTS

21.

The applicant complained under Article

6 of the Convention and under Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention about the reopening of the social security proceedings which had resulted in the revocation of her right to the EWK pension.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 1 OF PROTOCOL No. 1 TO

THE CONVENTION

A.

Preliminary issues

1.

Scope of the case before the Court

22.

In the instant case the gist of the applicant’s complaints is that the decision to divest her of her early-retirement pension amounted to an unjustified deprivation of property. Consequently, the application falls to be examined under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which reads as follows:

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

2.

The Government’s objections

23.

The Government raised several objections to the admissibility of the case. They submitted that the application was incompatible

ratione materia

e and

ratione personae

with the Convention and constituted an abuse of the right of individual application. They also argued that the applicant had failed to comply with the six

‑

month rule as the cassation appeal had not been an effective remedy in the instant case.

The applicant disagreed with the Government.

24.

As regards non-compliance with the six-month rule, the Court has already considered in other EWK cases that the applicants should not be penalised for having tried to file a cassation appeal with the Supreme Court in order to avoid any risk of having their case rejected by the Court for non

‑

exhaustion of domestic remedies (see, for example,

Frączek-Potęga v.

Poland

, no. 39430/04, § 55, 4 December 2012). Accordingly, the final decision in the case under consideration was given by the Supreme Court on 9 July 2004 whereas the applicant lodged her application with the Court on 28 December 2004. That being so, the Court concludes that the applicant complied with the six-month term laid down in Article 35 § 1 and the Government’s objection should therefore be dismissed.

25.

The Court further notes that it has already examined identical objections regarding abuse of the right of individual application, and dismissed them, in the follow

‑

up cases to

Moskal

(see, for instance,

Antoni

Lewandowski

, cited above, §§

45

‑

53). It sees no reason to depart from its previous findings.

26.

Moreover, the Court finds that it is not called upon to deal with the remaining admissibility issues as the application is in any event inadmissible for the reasons stated below.

B.

Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention

1.

The parties’ submissions

27.

The Government maintained that the application was manifestly ill

‑

founded. They submitted that the interference with the applicant’s property rights had been lawful and justified. In particular, divesting the applicant of her right to the early-retirement pension had been provided for by law and was in the public interest. There was also a reasonable relationship of proportionality between the interference and the interests pursued. They further noted that even though the decision to revoke the EWK pension had had a retroactive effect, the applicant had not been required to reimburse the sum of PLN

4,290 already paid to her.

28.

The Government also underlined that the applicant had stopped working for one month only and had been employed while in receipt of the EWK pension. She had continued working after the revocation of the pension. Moreover, the applicant’s real intention was to supplement her salary by means of the pension and not to stay at home in order to take care of her son.

29.

The applicant submitted that divesting her of her acquired right to an early-retirement pension had amounted to an unjustified deprivation of property. She maintained that it had not been forbidden under the domestic law for an individual to work while in receipt of an EWK pension as the child’s care could have been provided by another member of the family or hired help. The applicant claimed that she had borne an excessive burden in that the decision of 25 April 2002 had deprived her of her main source of income with immediate effect.

2.

The Court’s assessment

30.

The relevant general principles are set out in paragraphs 49

‑

52 of the

Moskal

judgment, cited above. The Court would nevertheless reiterate that any interference by a public authority with the peaceful enjoyment of possessions should be lawful, must be in the public interest and pursue a

legitimate aim by means reasonably proportionate to the aim sought to be realised (see

Moskal

, cited above, §§ 49 and 50).

It would further reiterate that, as a general principle, public authorities should not be prevented from correcting their mistakes, even those resulting from their own negligence, and that it was open to them to reassess an applicant’s entitlement to a pension (see

Moskal

, cited above, § 73 and

Iwaszkiewicz v. Poland

, no. 30614/06, §§ 53 and 70, 26 July 2011).

31.

The Court finds, as it did in previous similar cases, that the decision of the SSB depriving the applicant of the right to receive the EWK pension amounted to an interference with her possessions within the meaning of Article

1 of Protocol No.

1 to the Convention and that this interference was provided for by law and pursued a legitimate aim, as required by this Article (see

Moskal

, cited above, §§

56

‑

57 and 61

‑

63).

32.

However, in assessing the proportionality of this interference, the Court considers that the present case differs substantially from the cases it examined in which the applicants resigned from gainful employment in order to obtain the EWK pension, the pension was their only income, and its sudden revocation placed an excessive burden on them as they were left without any resources or perspective to find a new job quickly (see, among many other examples,

Moskal

,

Antoni Lewandowski

and

Frączek-Potęga

, cited above).

33.

In contrast, as a result of the revocation of the pension, the applicant in the instant case was not faced with the total and immediate loss of her only source of income as she retained her salary (see

Rzepa v. Poland

(dec.), no. 30361/04, 9

April 2013, § 34). Nor did she permanently resign from her job after her right to the EWK pension had been confirmed by the authorities; indeed, she resumed employment with the same employer after a mere one

month after her resignation (see paragraphs

9, 18 and 19 above).

It is true that on 25 April 2002, when the SSB issued the decision on the revocation of the EWK pension, the applicant was only employed on a part

‑

time (one-fourth) basis (see paragraphs 9 and 18 above). However, it cannot be overlooked that, before her application for an EWK pension, the applicant in the instant case was also only employed on a part-time (half

‑

time) basis (see paragraph 4 above). As established by the domestic court, already in November 2002, some six months after the revocation of her pension, the applicant was again employed on a half-time basis (see

paragraph 13 above). Eventually, from August 2004, she was employed full-time (see paragraphs 18 and 19 above). Thus, even though the applicant’s income at the time of the revocation of her pension could be regarded as modest, the Court notes that she was continuously employed by the same employer and her income rose considerably in further years.

Moreover, although the applicant was in receipt of both the EWK pension and a salary for some five months, the State did not require her to return the amount of the pension which had been unduly paid (see

paragraphs 16 and 27 above).

34.

The principle of good governance is of particular importance and it is desirable that public authorities act with the utmost care and speediness, in particular when dealing with matters of vital importance to individuals, such as welfare benefits and other such rights (see

Antoni Lewandowski

, cited above, §

80). It is true that the authorities, in particular the courts, reviewed the applicant’s case over a relatively long period of time. However, as already noted above, throughout these proceedings the applicant was employed.

35.

In view of the foregoing, it cannot be said that the authorities’ decisions placed on the applicant an excessive burden incompatible with Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention (see

Rzepa

, cited above, §§

31-37). The applicant’s case is therefore clearly distinguishable from the facts of the leading case concerning EWK

pensions,

Moskal v.

Poland

.

36.

It follows that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3

(a) and

4 of the Convention.

II.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

38.

However, the Court considers that any issues that may be raised by the applicant under this provision have already been adequately addressed above (see paragraphs 30–36 above).

39.

In any event, in all the previous cases examined to date, the Court considered that the complaints under Article 6 of the Convention did not require separate examination (see, among many other examples,

Moskal

,

§§

77

‑

83 and

Antoni Lewandowski

, §§

86

‑

88, cited above; see also paragraph 22 above).

40.

It follows that the remainder of the application must likewise be rejected under Article 35 § 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Declares

the application inadmissible.

Fatoș Aracı

George Nicolaou

Deputy Registrar

President