KACAJ c. GRÈCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
KACAJ c. GRÈCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 7861/11 Naim KACAJ împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 10 septembrie 2013 într-o cameră compusă din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alender Sicilianos, Erik Møse, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 ianuarie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la recurentul, dl Naim Kacaj, este un resortisant albanez născut în 1981 și rezident la Atena. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul I. Alavanos, avocat la Atena. Guvernul elen ( A fost reprezentat de delegații agentului său, dl I. Bakopoulos, care se ocupă de Consiliul juridic al statului, și dl D. Kalogiros, auditor la Consiliul juridic al statului. Guvernul albanez nu a răspuns la scrisoarea la care își exprimă dreptul de a participa la procedură [art. 36 alineatul (1) din Convenție și art. 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: recurentul, care își avea reședința în Grecia din 1999, a fost arestat la 2 noiembrie 2010 de către ofițerii de poliție de la secția de poliție din Filothei pentru lipsa documentelor de identitate și de ședere. În temeiul unei decizii a șefului subdirecției străinilor de laattica, acesta a fost pus în detenție provizorie la sediul secției de poliție în vederea expulzării sale, care trebuia, în temeiul legii, să fie decisă în termen de trei zile. Decizia preciza că reclamantul își avea reședința pe teritoriu cu încălcarea articolului 76 alineatul (1) litera (b) din Legea nr. La 3 noiembrie 2010, reclamantul și-a exprimat observațiile în termen de 48 de ore pentru a-și formula obiecțiile. Reclamantul susține că nu a primit o copie a acestei decizii. La 3 noiembrie 2010, a indicat recipisa de notificare a broșurii de informare care conținea, în albaneză, drepturile sale în calitate de deținut și ale căror pasaje relevante se citeau astfel După cum v-am informat deja, șederea voastră în țara noastră nu este legală. Reședința legală a unui străin în țara noastră presupune o intrare legală pe teritoriul elen, pe baza documentelor de călătorie sau a unui permis de ședere valabil, emis de autoritatea competentă din statul membru respectiv și cu condiția să nu existe motive care să justifice restrângerea dreptului la reședință (Legea nr 2910/2001). (...) 4. (a) să numească pe cheltuiala dumneavoastră un avocat pe care îl alegeți. Autoritățile de poliție vă pot asista în această privință. Să primească acest avocat și să îl consulte (...) (c) să aibă vizite la membrii familiei dumneavoastră. Detaliile privind ora și frecvența acestor vizite sunt la dispoziția dumneavoastră. (d) de a formula obiecții împotriva deciziei prin care se dispune expulzarea dumneavoastră, în termen de cel puțin 48 de ore (e) de la introducerea unei căi de atac împotriva deciziei de expulzare în termen de 5 zile de la notificarea acesteia (...) (f) de a formula obiecții împotriva deciziei prin care se dispune deținerea dvs. în fața președintelui Tribunalului Administrativ. (...) La 5 noiembrie 2010, șeful subdirecției străinilor din lattique: expulzarea reclamantului și prelungirea detenției acestuia în vederea expulzării acestuia. El a susținut că reclamantul nu a formulat în mod direct în termenul de 48 de ore și că a depus o cerere de azil politic și a dispus prelungirea detenției, din motive de risc de scurgere, pentru o perioadă care nu poate depăși șase luni. Actul de notificare care însoțește decizia precizează că, în temeiul articolului 77 din Legea nr. În termen de cinci zile de la notificare, reclamantul a putut introduce o cale de atac împotriva deciziei de expulzare la conducerea străinilor din lattique. Această decizie a fost notificată reclamantului la 13 noiembrie 2010, în timp ce acesta se afla încă în detenție provizorie la secție. Această notificare, în limba greacă, poartă semnătura reclamantului și menționează că aceasta a fost făcută în limba greacă, inclusiv de către solicitant. La 11 noiembrie 2010, a fost depusă o cerere de azil, datată 11 octombrie 2010 și semnată de solicitant. La 16 noiembrie 2010, reclamantul a formulat, prin intermediul avocatului său, obiecții împotriva detenției sale în fața președintelui Tribunalului Administrativ din Etta. Acesta a fost rezident în Grecia începând din 1999 și a obținut în 2002 un permis de ședere care fusese reînnoit până la 2 mai 2006, când a lucrat în mod stabil cu un permis de muncă, pe care l-a avut cu soția sa la o adresă cunoscută și pe care fiica sa, în vârstă de trei ani, s-a născut în Grecia. El a precizat că nu a fost nici recidivist, nici periculos pentru ordinea publică și că detenția sa avea ca cauză exclusivă nereînnoirea permisului său de ședere. La 17 noiembrie 2010, reclamantul a înaintat în fața directorului Direcției Străinilor de laatique o acțiune privind anularea deciziei de expulzare. 10. La 18 noiembrie 2010, președintele Tribunalului Administrativ a întâmpinat obiecțiile reclamantului din 16 noiembrie 2010 și a dispus eliberarea sa (Decizia nr. 1589/2010). La 22 noiembrie 2010, conducerea străinilor de laattica a respins recursul din 17 noiembrie 2010. Dreptul și practica internă relevantă 12. Articolele relevante în speță din Legea nr 3386/2005 privind intrarea, șederea și integrarea resortisanților țărilor terțe pe teritoriul elen, astfel cum erau în vigoare la momentul respectiv, aveau la dispoziție art. 76. La expulzarea administrativă a unui străin este permisă atunci când (...) prezența sa pe teritoriul grec reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice sau a securității țării. La expulzarea se face prin decizia directorului poliției și (...) după ce străinul a beneficiat de un termen de cel puțin 48 de ore pentru a-și depune obiecțiile. În cazul în care un străin este considerat a fi susceptibil de a fugi sau de a constitui o amenințare la adresa ordinii publice, organele menționate la alineatul precedent dispun reținerea sa provizorie până la adoptarea, în termen de trei zile, a deciziei de expulzare (...). În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de a deține un permis de ședere pe teritoriul său, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul statului membru în care se află locul de ședere, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere, statul membru în care se află locul de ședere pe teritoriul căruia se află locul de ședere sau locul unde se află locul unde se află locul de ședere persoana în care se află locul de ședere persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere persoana în care se află locul de ședere persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere persoana în care se află persoana în care se află persoana în care se află locul de ședere.... În cazul în care străinul aflat sub pârghie în vederea expulzării sale nu este considerat a fi susceptibil să fugă sau să constituie o amenințare la adresa ordinii publice sau în cazul în care președintele instanței administrative se referă la deținerea acestuia, se stabilește un termen pentru părăsirea teritoriului care nu poate depăși 30 de zile. Decizia menționată la alineatele (3) și (4) din acest articol poate fi anulată la cererea părților în cazul în care cererea se bazează pe fapte noi (...) art. 77 În termen de cinci zile de la notificarea acesteia (...) hotărârea se pronunță în termen de trei zile lucrătoare de la introducerea căii de atac. În cazul în care detenția este ordonată în același timp cu decizia de expulzare, suspendarea se referă numai la expulzare. art. 78 În cazul în care expulzarea imediată din străinătate nu este posibilă din motive de forță majoră, ministrul Ordinului Public (...) poate decide suspendarea executării hotărârii de expulzare. Printr-o altă decizie, acesta impune în străinătate măsuri restrictive. 13.L.105 din legea de însoțire a Codului civil se citește după cum urmează art. 105 În cazul în care statul membru în cauză nu este conștient de o dispoziție existentă, acesta trebuie să fie obligat să repare prejudiciul cauzat de actele ilegale sau omisiunile organelor sale în cursul exercitării autorității publice, cu excepția cazului în care actul sau omisiunea a avut loc în lipsă de cunoaștere a unei dispoziții existente, dar în scopul de a servi interesului public. Persoana vinovată este responsabilă în solidar cu statul, sub rezerva dispozițiilor speciale privind răspunderea miniștrilor. 14. Această dispoziție stabilește conceptul de act dăunător special de drept public, creând o responsabilitate extracontractuală a statului. Această responsabilitate rezultă din acte sau omisiuni ilegale. Actele în cauză pot fi nu numai acte juridice, ci și acte materiale ale administrației, inclusiv acte neexecutive în principiu. Admisibilitatea acțiunii în despăgubire este supusă unei condiții: natura ilegală a actului sau a lansării. GRIFS 15. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de detenția sa. 16. Invocând apoi art. 5 alin. (2) din Convenție, se plânge că nici decizia prin care a fost deținută, nici decizia prin care a fost deportată nu i-a fost notificată într-o limbă pe care o înțelegea. 17. Invocând în cele din urmă art. 5 alin. (4) din Convenție, se plânge că nu a putut exercita imediat acțiunile pe care i le aduce ordinea juridică greacă. Recurentul a declarat că a fost reținut în perioada 2-13 noiembrie 2010 fără să fi primit nici o decizie în această privință, după cum consideră el, în timp ce art. 76 alin. (3) din Legea nr. 3386/2009 prevede că detenția nu poate fi prelungită dincolo de decizia de expulzare și că aceasta trebuie luată în termen de trei zile de la data arestării. Orice persoană are dreptul la libertate și securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale (...) dacă este vorba despre arestarea sau deținerea legală a unei persoane pentru a împiedica intrarea ilegală în teritoriu sau împotriva căreia este în desfășurare o procedură de expulzare sau de extrădare. 19. Guvernul atrage atenția asupra faptului că reclamantul, care a fost reprezentat de un avocat, nu a introdus nicio acțiune în anulare împotriva deciziei din 22 noiembrie 2010 a directorului Direcției Străinilor de laatique sau a unei cereri de suspendare a executării măsurii de expulzare. În special, acesta susține că un străin aflat în detenție care este informat cu privire la motivul deținerii sale și cu privire la o decizie iminentă de expulzare are posibilitatea de a solicita ridicarea detenției atât la începutul acesteia, cât și mai târziu, după ce a fost prelungită în vederea deciziei de expulzare. În cazul de față, potrivit guvernului, reclamantul știa că a făcut obiectul unei decizii de expulzare și că a avut astfel posibilitatea de a formula obiecții împotriva detenției sale încă de la începutul acesteia și pe toată durata acesteia. 20. În plus, guvernul subliniază că, în urma deciziei nr. 1589/2010 al președintelui Tribunalului Administrativ din statul de detenție, reclamantul a omis să introducă o acțiune în despăgubire pe baza articolului 105 din legea de însoțire a codului civil. 21. Reclamantul susține că, cel puțin până la 13 În noiembrie 2010, nu i s-a putut da curs primelor două acțiuni ale guvernului și a precizat în acest sens că decizia de detenție din 2 noiembrie 2010 avea un caracter provizoriu și că aceasta nu era automat reînnoibilă. noiembrie 2010 i s-ar fi notificat numai la 13 noiembrie 2010. Prin urmare, între 5 și 13 noiembrie 2010, în lipsa de a fi în posesia unei decizii administrative de expulzare, reclamantul a declarat că a fost în la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește acțiunea prevăzută la art. 105 menționat anterior, acesta adaugă că nu putea fi utilizată în cazul de față, deoarece excepția prevăzută de această dispoziție nu ar fi ratat, în opinia sa, să fie reținută de către instanța de drept 22. Curtea amintește în primul rând că, deși regula epuizării căilor de atac interne trebuie să se aplice cu o anumită flexibilitate și fără formalism excesiv, în același timp, aceasta impune, în principiu, să se ridice în fața instanțelor naționale corespunzătoare, cel puțin în esență, în formele și termenele prevăzute de dreptul intern, obiecțiile pe care le propune ulterior la nivel internațional (a se vedea, printre altele, Azinas c. Cipru [GC], n 56679/00, § 38, CEDO 2004-III). 23. Curtea constată apoi că, la 16 noiembrie 2010, reclamantul a formulat obiecții împotriva detenției sale în fața președintelui Tribunalului Administrativ din Ecuador. În acest sens, în 2002 a fost obținut un permis de ședere care fusese reînnoit până la 2 mai 2006, când lucra în mod stabil cu un permis de muncă, pe care îl avea împreună cu soția sa la o adresă cunoscută și pe care fiica sa, în vârstă de trei ani, se născuse în Grecia. La 18 noiembrie 2010, președintele Tribunalului Administrativ a întâmpinat obiecțiile reclamantului și a ordonat eliberarea sa. Comisia a constatat că acesta are un permis de ședere cel puțin până la sfârșitul anului 2005 și un permis de muncă până în 2007 și că nu prezintă niciun risc de scurgere. 24. Cu toate acestea, din aceste obiecții rezultă că reclamantul nu a ridicat niciodată problema detenției sale, mai ales că a susținut că a fost reținut timp de 11 zile fără a fi primit nici o notificare de la vreo decizie. Prin urmare, nu a determinat niciodată instanța internă să ia cunoștință de situația de care se plânge în fața Curții și să se pronunțe cu privire la acest aspect. Cu privire la presupusa încălcare a articolului 5 alineatul (4) din Convenție 26. Reclamantul se plânge, de asemenea, că nu a putut exercita imediat acțiunile pe care i le-a făcut în cadrul ordinii juridice elene, deoarece decizia prin care se dispune de detenție nu i-ar fi fost notificată, iar decizia prin care se dispune expulzarea sa din 5 noiembrie 2010 nu i-ar fi fost notificată până la 13 noiembrie 2010. Orice persoană privată de libertatea sa prin arestare sau detenție are dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe, astfel încât acesta să se pronunțe în scurt timp asupra legalității detenției sale și să dispună eliberarea sa în cazul în care detenția este ilegală. 27. Guvernul susține că rezultă din art. 76 din Legea nr 3386/2005 și din art. 30 din Legea nr. 3907/2011 că obiecțiile care ar putea fi formulate împotriva deținerii unui străin pe cale de atac constituie o cale de atac eficientă și permit, de asemenea, examinarea condițiilor de detenție în cauză. Prin hotărârea cu privire la obiecțiile formulate în temeiul articolului 76 menționat anterior, instanțele elene ar fi fost nevoite să ridice detenția în cazurile în care starea de sănătate a persoanelor interesate ar fi putut fi agravată sau în cazul în care persoanele deținute erau minori sau ar fi avut reședința în Grecia pentru perioade lungi de timp. 28. Reclamantul susține că autoritățile de poliție, în special conducerea străinilor de laittica, au ca practică constantă de anihilare a actelor lor și că registrele lor nu sunt constituite din documente, ci de persoane. Mai precis, în materie de expulzare administrativă, decizia de expulzare ar fi luată în cea mai mare parte după termenul cerut, dar ar purta o dată anterioară. 29. Curtea amintește că conceptul de 5 din Convenție, conform alin. (1), astfel încât o persoană deținută are dreptul de a-și controla deținerea nu numai din punctul de vedere al dreptului intern, ci și al Convenției, al principiilor generale pe care le consacră și al scopului restricțiilor impuse alin. (1). Comisia reamintește, de asemenea, că art. 5 alineatul (4) nu garantează dreptul la un control jurisdicțional de o astfel de amploare încât să se substituie tribunalului asupra tuturor aspectelor cauzei, inclusiv a considerentelor de pură oportunitate, propria sa apreciere față de cea a autorității care stă la baza deciziei. Această dispoziție nu dorește mai puțin un control suficient de extins pentru a se extinde la fiecare dintre condițiile indispensabile pentru regularitatea deținerii unui individ în temeiul alineatului (1) (Chahal c. Regatul Unit, 15 noiembrie 1996, § 127, Rec., p. Hotărârea 1996-V și Dougoz c. Grecia, n 40907/98, § 61 CEDH 2001 II). 30. În speță, Curtea constată că reclamantul a fost arestat și pus în detenție printr-o decizie a șefului subdirecției străinilor de laattica din 2 noiembrie 2010. Aceasta arată că Ö susține, fără a fi contrazis de Ö nu a primit o copie a deciziei respective. Cu toate acestea, guvernul a depus un document notificat reclamantului la 3 noiembrie 2010 : Recipisul de notificare a broșurii informative, care poartă semnătura reclamantului. Această broșură conținea drepturile reclamantului în calitate de deținuți, inclusiv cele de a formula obiecții atât împotriva deciziei de expulzare, cât și împotriva celei prin care se dispunea deținerea și dreptul de a introduce o cale de atac împotriva deciziei de expulzare în termen de cinci zile de la data notificării. 31. Curtea observă apoi că decizia de a-l destitui pe solicitant și de a-și prelungi detenției, din 5 noiembrie 2010, nu i-a fost notificată decât la 13 noiembrie 2010. 32. Curtea arată că reclamantul a formulat obiecții împotriva detenției sale la 16 noiembrie 2010, adică la trei zile după primirea notificării deciziei de a deporta. 33. Curtea constată că, începând cu 3 noiembrie 2010, În noiembrie 2010, reclamantul nu a avut cunoștință de faptul că a fost reținut în vederea expulzării sale, având în vedere broșura redactată în albaneză primită la acea dată, după cum a demonstrat semnătura sa pe recipisa bilingvă greacă/albaneză. Prin urmare, nu era necesar să se formuleze obiecții înainte de notificarea din 13 noiembrie 2010. Curtea arată în acest sens că reclamantul a fost, de asemenea, informat, la 3 noiembrie 2010. noiembrie 2010, posibilitatea de a contacta un avocat, ceea ce a făcut mai târziu, în timp ce un avocat a formulat obiecții în numele său la 16 noiembrie 2010. Pe de altă parte, Curtea arată că reclamantul nu se plânge, în obiecțiile sale, că notificarea nu a avut loc decât la șapte zile după adoptarea actului În ceea ce privește afirmația reclamantului potrivit căreia nu înțelegea limba greacă, Curtea ia notă mai întâi de faptul că aceasta se afla în Grecia din 1999 și amintește apoi că a semnat, în afară de rețeta bilingvă (în greacă și albaneză) de notificarea broșurii informative din 3 decembrie 1999. noiembrie 2010, recipisa de notificare din 13 noiembrie 2010, redactată în limba greacă, un document care, potrivit propriilor sale afirmații, i-a permis să dea curs acțiunilor pe care i le aduce ordinea juridică greacă. 35. În consecință, acest aspect trebuie respins, în temeiul articolului 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Søren Nielsen Isabelle Berro-Lefevre Moduler Președinte