SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 1906/11 Koba GURGENIDZE împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 18 iunie 2013 într-un comitet compus din Elisabeth Steiner, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alex Alexandre Sicilianos, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 18 aprilie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Koba Gurgenidze, este un resortisant georgian născut în 1970 și rezident în Borjomi (Georgia). El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Th. Th. Tsiatsios și E. Klianis, avocați în baroul din Salonic. Guvernul grec ( A fost reprezentat de delegații agentului său, domnii I. Bakopoulos și D. Kalogiros, auditori la Consiliul Juridic de la . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 7 ianuarie 2010, reclamantul a intrat pe teritoriul elen cu un permis de ședere valabil pentru două luni (viza n 03880127). La expirarea permisului de ședere, a rămas pe teritoriul grec. La 20 august 2010, a fost arestat la Salonic și a fost pus în detenție provizorie la sediul poliției străinilor din Salonic în vederea expulzării. La 23 august 2010, ofițerul competent al poliției străinilor din Salonic a fost relocat în temeiul articolului 76 din Legea nr. 3386/2005, astfel cum a fost modificat prin art. 48 din Legea nr. 3772/2009, pe motiv că se afla în Grecia fără a deține documentele administrative necesare. În plus, autoritatea respectivă a decis menținerea sa în detenție până la executarea hotărârii de expulzare și pentru o perioadă care nu [putea] să depășească în total maximum șase luni, începând cu arestarea sa, deoarece, având în vedere circumstanțele din speță, [reclamantul] era susceptibil să scape de expulzare și era considerat periculos pentru ordinea publică și securitatea publică Această ordonanță prevedea că: în conformitate cu art. 48 din Legea nr. 3772/2009, detenția reclamantului putea atinge maximum 12 luni în cazul în care acesta nu coopera cu autoritățile competente sau în cazul în care primirea de către autoritățile din țara sa de proveniență sau de origine a titlurilor de transport necesare pentru executarea măsurii era în culpă (ordonația nr. 363219/1-δ). La 14 septembrie 2010, recurentul a supus președintelui Tribunalului Administrativ din Salonic obiecțiile sale cu privire la detenția sa. Printre altele, el a susținut că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică și că nu a fost susceptibil să fugă. El a declarat că a trăit în orașul Tesalonic și că a avut o ocupație profesională. În septembrie 2010, președintele Tribunalului Administrativ din Salonic a respins obiecțiile și, în special, a recunoscut că argumentele sale nu erau suficiente pentru a stabili că Õel nu putea să fugă în caz de eliberare (Decizia nr. 1102/2010). La o dată nespecificată, reclamantul a fost transferat la sediul subdirecției de lait, responsabilă cu străinii (Petrou Ralli). La 23 septembrie 2010, în temeiul articolului 78 din Legea nr. La 1 octombrie 2010, reclamantul a fost exmatriculat în Georgia. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile detenției sale în incintele subdirecției poliției străinilor din Salonic și subdirecției de latique pentru străini (centrul de detenție al lui Petrou Ralli) în vederea expulzării sale. 11. În conformitate cu art. 5 alineatul (1) și art. 4 din convenție, Tribunalul se plânge de faptul că a fost reținut în vederea expulzării. În conformitate cu art. 5 alineatul (1) și art. 4 din convenție, Curtea constată că nu mai este necesar să se examineze cererea formulată de reclamant din următoarele motive. 13. La 9 mai 2012, cererea a fost comunicată guvernului. 14. La 28 septembrie 2012, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 2 octombrie 2012, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 13 noiembrie 2012.15 printr-o scrisoare din 29 noiembrie 2012, la unul dintre reprezentanții reclamantului, M Tiatsios, a informat Curtea că nu mai are contact cu el și că, în pofida tuturor eforturilor, s-a dovedit imposibil de restabilit. El a declarat, de asemenea, că, din motivul menționat anterior, nu mai poate continua cererea în fața Curții. La 4 februarie 2013, Curtea a notificat această scrisoare guvernului. Al doilea reprezentant al reclamantului, M Klianis, care nu a făcut o declarație separată în acest sens. 16. Curtea consideră că, având în vedere faptul că nu se poate restabili contactul cu reclamantul, reprezentanții săi nu pot continua în mod corespunzător procedura în fața sa (a se vedea Ramzy c. Țările de Jos (radierea rolului); 25424/05, §§ 64-66, 290 iulie 2010). În lumina celor menționate anterior, Curtea concluzionează că În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n acionate de aceasta. 17. Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. André Wampach Elizabeth Steiner Adjunct Președinte
Requête n
o
19406/11
Koba GURGENIDZE
contre la Grèce
La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 18 juin 2013 en un comité composé de
:
Elisabeth Steiner,
présidente,
Mirjana Lazarova Trajkovska,
Linos-Alexandre Sicilianos,
juges,
et de André Wampach,
greffier adjoint
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 avril 2011,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Koba Gurgenidze, est un ressortissant géorgien né en 1970 et résidant à Borjomi (Géorgie). Il a été représenté devant la Cour par M
es
Th. Tsiatsios et E. Klianis, avocats au barreau de Thessalonique.
2.
Le gouvernement grec («
le Gouvernement
») a été représenté par les délégués de son agent, MM. I. Bakopoulos et D. Kalogiros, auditeurs auprès du Conseil juridique de l’Etat.
3.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
4.
Le 7 janvier 2010, le requérant entra sur le territoire grec muni d’un titre de séjour valable pour deux mois (visa n
o
038801727). A l’expiration du titre de séjour, il resta sur le territoire grec. Le 20 août 2010, il fut arrêté à Thessalonique et mis en détention provisoire dans les locaux de la police des étrangers de Thessalonique en vue d’expulsion.
5.
Le 23 août 2010, l’officier compétent de la police des étrangers de Thessalonique ordonna l’expulsion du requérant, sur la base de l’article
76 de la loi n
o
3386/2005, tel que modifié par l’article 48 de la loi n
o
3772/2009, au motif qu’il séjournait en Grèce sans posséder les documents administratifs nécessaires. De plus, ladite autorité décida son maintien en détention «
jusqu’à ce que la décision d’expulsion soit exécutée et pour une période qui ne [pouvait] pas aller au total au-delà de six mois maximum, à partir de sa mise en détention car, vu les circonstances de l’espèce, [le requérant] était susceptible de se soustraire à son expulsion et était considéré comme dangereux pour l’ordre et la sécurité publics
». Ladite ordonnance prévoyait qu’en vertu de l’article 48 de la loi n
o
3772/2009, la détention du requérant pouvait atteindre «
douze mois au maximum dans le cas où celui-ci ne coopérait pas avec les autorités compétentes ou si la réception par les autorités de son pays de provenance ou d’origine des titres de transport nécessaires pour l’exécution de la mesure était retardée
» (ordonnance n
o
363219/1-δ).
6.
Le 14 septembre 2010, le requérant soumit à la présidente du tribunal administratif de Thessalonique ses objections à son maintien en détention. Il alléguait notamment qu’il ne constituait pas un danger pour l’ordre public et qu’il n’était pas susceptible de s’enfuir. Il affirmait qu’il vivait dans la ville de Thessalonique et qu’il avait une occupation professionnelle. Le 15
septembre 2010, la présidente du tribunal administratif de Thessalonique rejeta les objections. Elle admit, en particulier, que ses arguments ne suffisaient pas pour établir qu’il n’était pas susceptible de s’enfuir en cas de remise en liberté (décision n
o
1102/2010).
7.
A une date non précisée, le requérant fut transféré vers les locaux de la sous-direction de l’Attique chargée des étrangers (Petrou Ralli).
8.
Le 23 septembre 2010, en vertu de l’article 78 de la loi n
o
3386/2005, le requérant déposa un mémoire auprès de la direction de la police d’Athènes affirmant que les conditions déplorables de sa détention justifiaient son élargissement. Il relève que les autorités ne répondirent jamais à son mémoire.
9.
Le 1
er
octobre 2010, le requérant fut expulsé en Géorgie.
10.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des conditions de sa détention dans les locaux de la sous-direction de la police des étrangers de Thessalonique et de la sous-direction de l’Attique chargée des étrangers (centre de rétention de Petrou Ralli) en vue de son expulsion.
11.
Invoquant l’article 5 §§ 1 et 4 de la Convention, il se plaint de l’illégalité de sa mise en détention en vue de son expulsion.
12.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la partie requérante pour les motifs suivants.
13.
Le 9 mai 2012, la requête a été communiquée au Gouvernement.
14.
Le 28 septembre 2012, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 2 octobre 2012, laquelle a été invitée
à faire parvenir les siennes
en réponse avant le 13 novembre 2012.
15.
Par une lettre datée du 29 novembre 2012, l’un des représentants du requérant, M
e
Tsiatsios, a informé la Cour qu’il n’avait plus de contact avec lui et que, malgré tous les efforts, il s’était avéré impossible de le rétablir. Il a aussi déclaré que pour la raison précitée, il ne pouvait plus poursuivre la requête devant la Cour. Le 4
février 2013, la Cour a notifié cette lettre au Gouvernement. Le second représentant du requérant, M
e
Klianis, n’a pas procédé à une déclaration distincte à ce sujet.
16.
La Cour estime que, vu l’impossibilité de rétablir le contact avec le requérant, ses représentants ne peuvent pas poursuivre de manière appropriée la procédure devant elle (voir
Ramzy c. Pays-Bas
(radiation du rôle), n
o
25424/05, §§ 64-66, 290 juillet 2010). A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut qu’il n’est plus justifié de poursuivre l’examen de la présente requête au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête.
17.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire
du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
André Wampach
Elisabeth Steiner
Greffier adjoint
Présidente