SEILER v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
SEILER v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic (CtEDO, 2013)
© Ministerul Justiției al Republicii Cehe,
www.justice.cz
. [Traducerea a fost deja publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției al Republicii Cehe.] Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată de Ministerul Justiției al Republicii Cehe doar în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© Ministerstvo spravedlnosti České republiky,
www.justice.cz
. [Překlad již zveřejněný na oficiální webové stránce Ministerstva spravedlnosti České republiky.] Povolení k opětnému zveřejnění tohoto překladu bylo uděleno Ministerstvem spravedlnosti České republiky pouze pro účely zařazení do databáze Soudu HUDOC.
Anotație a hotărârii din 10 septembrie 2013 în cauza nr. 15759/10 – Seiler împotriva Republicii Cehe
Comitetul din secțiunea cinci a Curții a hotărât în mod unanim că plângerea avocatului cu privire la reprezentarea juridică obligatorie înainte de Curtea Constituțională și cu privire la durata procedurii penale este evident nefondat.
(i) Circumstanțele faptice
Reclamantul s-a alăturat în aprilie 2001 procedurii penale în calitate de persoană prejudiciată din cauza furnizării unui produs contrafăcut. Curtea Municipală din Praga a hotărât asupra vinovăției inculpatului în aprilie 2006, dar după ce instanța de apel și-a anulat propria hotărâre, în februarie 2007 inculpatul a fost declarat nevinovat, iar reclamantul a fost trimis cu cererea sa în valoare de 42 mii korune cehe la procedura civilă.
În iunie 2007, reclamantul a început să revendice suma respectivă de la Ministerul Justiției pe baza duratei nepotrivite a procedurii penale în conformitate cu legea privind răspunderea pentru daune cauzate în exercitarea puterii publice. Acțiunea ulterioară a fost respinsă în februarie 2009 de Curtea de Circumscripție pentru Praga 2, pe motiv că procedura penală în perioada în care reclamantul era partea secundară nu suferea de durată nepotrivită, iar în septembrie 2009 Curtea Municipală a confirmat această concluzie, adăugând că cauza era complexă din punct de vedere al probatoriu și juridic, și că reclamantul ar fi putut invoca cererea sa în acțiune împotriva societății comerciale care a furnizat produsul.
În decembrie 2009, Curtea Constituțională a primit plângerea constituțională a reclamantului, a descoperit vicii în cerere și l-a invitat să le remedieze. După ce reclamantul nu a răspuns, Curtea Constituțională, în februarie 2010, cu trimitere la doctrina sa juridică stabilă (Avizul Plenarei Cur. Const., spec. nr. Pl. ÚS-st. 1/96), a respins plângerea constituțională a sa din lipsă de reprezentare juridică, care este obligatorie chiar și în cazuri precum aceasta, în care reclamantul este el însuși practician al dreptului.
(ii) Motivarea deciziei Curții
Reclamantul a contestat atât respingerea plângerii constituționale în situația în care este el însuși avocat, cât și durata nepotrivită a procedurii.
a) Cu privire la presupusa încălcare a dreptului de acces la justiție
Curtea a observat cu privire la respingerea plângerii constituționale că dreptul de acces la justiție nu este absolut și este supus limitărilor și reglementărilor, dar care nu trebuie să atace însuși nucleul acestuia; trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporțional cu acest scop. Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a recunoscut deja că reprezentarea juridică obligatorie instituită prin Legea privind Curtea Constituțională urmărește scopul de a preveni depuneri nekvalificate și, prin urmare, de a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemului judiciar, chiar și în cazul în care se aplică persoanelor cu educație juridică. Conform opiniei Curții, opinia Plenarei Curții Constituționale potrivit căreia măsura respectivă asigură nu doar exercitarea calificată a drepturilor, ci și un grad mai înalt de obiectivitate a părților în procedura de față și se aplică de asemenea persoanelor cu educație juridică, nu este arbitrară.
Reclamantul trebuia să fie conștient de obligația reprezentării juridice, în plus a primit o perioada suplimentară pentru a o asigura, iar el nu a explicat ceea ce l-a împiedicat să angajeze un reprezentant, și nici măcar nu a susținut că această obligație îi reprezentă o povară nepotrivită. Echilibrul corect între interesul general în exercitarea corespunzătoare a puterii judiciare și protecția drepturilor individului a fost astfel realizat, iar această parte a plângerii este evident nefondat.
b) Cu privire la presupusa încălcare a dreptului la durată corespunzătoare a procedurii
Cu privire la durata procedurii penale, Curtea în esență a fost de acord cu opinia Curții Municipale că aceasta nu a fost nepotrivită. A observat că cauza a trebuit să fie returnată de mai multe ori procuraturii de stat, a fost judecată de două ori la două niveluri ale sistemului judiciar și nu a avut semnificație specială pentru reclamant. Și această parte a plângerii este, prin urmare, evident nefondat.