Saska împotriva Cehiei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 2666/09 Petr SASKA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 4 iunie 2013 în calitate de comitet compus din: Angelika Nußberger, președinte, André Potocki, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 ianuarie 2009, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 9 ianuarie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Petr Saska, este un ceh, care s-a născut în 1967 și trăiește în Praga.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl L. Petříček, un avocat care practică în Praga. Guvernul ceh (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V.A. Schomm, al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii civile la care era parte. Cererea a fost comunicată Guvernului. După negocierile prietenoase încheiate fără succes, prin scrisoarea din 9 ianuarie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație în vederea rezolvării problemelor legate de cerere. „Guvernul recunoaște prin aceasta că, în cazul nr. 2666/09, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza unei proceduri judiciare excesive la care reclamantul a fost parte la nivel național.

Guvernul propune să plătească reclamantului o sumă de 3.000 EUR (3.000 euro). Guvernul notează în acest context că, în conformitate cu secțiunea 3 alineatul (4) litera (d) din Legea nr. 586/1992, privind impozitul pe venituri, plata unei simple satisfacții acordate de Curte sau derivă de o soluționare prietenoasă a cauzei în fața Curții nu este supusă impozitului pe venituri personale. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o Rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de incumprire plus trei puncte procentuale.” Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea.

Curtea a primit o scrisoare din 13 februarie 2013 de la reclamant informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernului. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție.

Stephen Phillips Angelika Nußberger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 2666/09 Petr SASKA against the Czech Republic The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 4 June 2013 as a Committee composed of: Angelika Nußberger, President, André Potocki, Aleš Pejchal, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 January 2009, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 9 January 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Petr Saska, is a Czech national, who was born in 1967 and lives in Prague. He was represented before the Court by Mr L. Petříček, a lawyer practising in Prague. The Czech Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V.A. Schorm, of the Ministry of Justice. The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the civil proceedings to which he was a party. The application was communicated to the Government. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by letter dated 9 January 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application. “The Government hereby acknowledge that in case no. 2666/09, there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of an excessive length of judicial proceedings to which the applicant was a party at national level.

The Government offer to pay the applicant a sum of EUR 3,000 (three thousand euros). The Government note in this context that according to Section 3(4)(d) of Act no. 586/1992, on income tax, payment of just satisfaction awarded by the Court or stemming from a friendly settlement of the case before the Court is not subject to personal income tax. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus three percentage points.” They further requested the Court to strike out the application.

The Court received a letter dated 13 February 2013 from the applicant informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties. It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention. Stephen Phillips Angelika Nußberger Deputy Registrar President