Jones împotriva României

Rezoluția CM/ResDH(2013)166 Jones împotriva României Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Depunerea nr. 36478/02, hotărârea din 3 februarie 2009, finală la 3 mai 2009) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 11 septembrie 2013 la a 1177-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la interferența disproporționată a dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a deținerii sale din cauza acțiunilor autorităților administrative care au întârziat în mod indârziat luarea deținerii unei proprietăți imobile naționalizate în temeiul regimului comunist (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a se conforma hotărârii;

După examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, în termenul stabilit, Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice); Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a: - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restitutio în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; Anexa la Rezoluția CM/ResDH(2013)166 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Jones împotriva României Acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în principal din cauza acțiunilor autorităților administrative care au întârziat luarea deținerii unui bun imobilier restaurat la el prin decizia primăriei Giurgiu în temeiul legislației privind bunurile imobile naționalizate în cursul regimului comunist (violația articolului 1 din Protocolul nr. 1). În iulie 2001, Primăria a susținut reclamația de restituire adusă de reclamant și i-a transferat posesia proprietății contestate.

Cu puțin timp înainte, guvernul a eliberat un ordin în temeiul căruia titlul de proprietate a proprietății a fost transferat de la Primăria la consiliul județului Giurgiu, dar transferul a devenit eficace numai în august 2001. Prefectul județului Giurgiu a intervenit în numele guvernului prin introducerea unei serii de proceduri care au dus la anularea ordinului de restituire favorabil reclamantului. Prin urmare, reclamantul a fost obligat să introducă noi proceduri care au dus la restituirea proprietății în 2006. Curtea Europeană a constatat că autoritățile locale trebuie să clarifice statutul proprietăților contestate și să asigure respectarea legii în procedura de restituire. Cu toate acestea, ordinul inițial de restituire a fost anulat de către instanțe din motive interzise pentru autoritățile locale și, în plus, pentru relevanță dublă.

În aceste circumstanțe, până la restabilirea proprietății în urma noilor proceduri, reclamantul a suportat o sarcină specială și excesivă, deoarece a fost privat de bucuria de mai mult de cinci ani de posesiuni sale fără compensare sau măsură de remediere. Plăți de satisfacție echitabilă și măsuri individuale a) Detalii de satisfacție doar prejudiciu material Prejudiciu moral Costurile și cheltuielile Total 5 000 € 3 000 € 8 000 EUR plătite la 03/08/2009 b) Măsuri individuale Proprietății în cauză au fost restaurate reclamantului în 2006. Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește daunele și costurile și cheltuielile morale și a respins ca afirmație nefondată a reclamantului în ceea ce privește prejudiciu material pentru pierderea profitului.

În aceste circumstanțe, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de miniștri. II. Măsuri generale Autoritățile române consideră că încălcarea constatată rezultă dintr-un set incidental de circumstanțe, și anume erorile făcute de autoritățile administrative în prima procedură de restituire și evaluarea instanțelor interne a efectelor ordinii guvernamentale asupra statutului juridic al proprietăților contestate. Având în vedere aceste circumstanțe, situația ar părea a fi de natură izolată. În orice caz, autoritățile române au organizat difuzarea hotărârii Curții Europene. Astfel, un rezumat al hotărârii în limba română a fost trimis Ministerului Administrației și Afacerilor Interne pentru difuzare la toate Oficiile Prefecte și la alte autorități administrative descentralizate implicate în procesul de restituire.

Rezumatul hotărârii a fost trimis Consiliului Superior al Magistraturii pentru diseminarea tuturor instanțelor interne, astfel încât aceasta să poată fi discutată în cadrul formării profesionale a judecătorilor. În sfârșit, hotărârea a fost prezentată în Colecția jurisprudenței Curții Europene între 1994-2009, împreună cu o analiză a efectelor sale și cu indicația autorităților responsabile cu încălcarea constatată. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz, în afară de plata satisfacției juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că România și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution CM/ResDH(2013)166 Jones against Romania Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 36478/02, judgment of 3 February 2009, final on 3 May 2009) (Adopted by the Committee of Ministers on 11 September 2013 at the 1177th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the disproportionate interference with the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possession due to actions of the administrative authorities which unduly delayed the applicant’s taking possession of an immovable property nationalised under the communist regime (violation of Article 1 of Protocol No. 1) (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that, within the time-limit set, the respondent State paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix); Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent State, where appropriate, of: - individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent State (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2013)166 Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of Jones against Romania Introductory case summary This case concerns the violation of the applicant’s right to the peaceful enjoyment of his possessions mainly due to actions of the administrative authorities which delayed his taking possession of an immovable property restored to him by a decision of the Giurgiu Town Hall under the legislation concerning the immovable property nationalised during the communist regime (violation of Article 1 of Protocol No. 1). In July 2001, the Town Hall upheld the restitution claim brought by the applicant and transferred to him possession of the disputed property.

Shortly before, the government had issued an order under which the ownership title to the property was transferred from the Town Hall to the council of Giurgiu County, but the transfer became effective only in August 2001. The Prefect of the Giurgiu County intervened on behalf of the government by bringing a series of proceedings which resulted in the annulment of the restitution order favourable to the applicant. The applicant was therefore obliged to bring new proceedings which resulted in the restitution of the property in 2006. The European Court found that it was for the local authorities to clarify the status of the disputed property and to ensure compliance with the law in the restitution proceedings.

Yet the initial order for restitution had been annulled by the courts on grounds entirely attributable to the local authorities and moreover of questionable relevance. In these circumstances, until the property was restored following new proceedings, the applicant had borne a special and excessive burden since he had been deprived of the enjoyment of his possessions for more than five years without any compensation or measure of redress. I. Payments of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Non-pecuniary damage Costs and expenses Total - €5 000 €3 000 €8 000 Paid on 03/08/2009 b) Individual measures The property at issue was restored to the applicant in 2006. The European Court awarded the applicant just satisfaction in respect of non-pecuniary damage and costs and expenses and dismissed as unsubstantiated the applicant’s claim in respect of pecuniary damage for loss of profit.

In these circumstances, no further individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers. II. General measures The Romanian authorities consider that the violation found stems from an incidental set of circumstances, namely the errors made by the administrative authorities in the first restitution proceedings and the domestic courts’ assessment of the effects of the government’s order on the legal status of the disputed property. Having regard to these circumstances, the case would appear to be of an isolated nature. In any event, the Romanian authorities organised the dissemination of the European Court’s judgment. Thus, a summary of the judgment in Romanian was send to the Ministry of Administration and Home Affairs for dissemination to all Prefect Offices and to other decentralised administrative authorities involved in the restitution process.

The summary of the judgment was sent to the Superior Council of Magistracy for dissemination to all domestic courts, so that it could be discussed within the framework of the professional training of the judges. Lastly, the judgment was presented in the Collection of the European Court’s case law between 1994-2009, together with an analysis of its effects and the indication of the authorities responsible of the violation found. III. Conclusions of the respondent State The government considers that no individual measure is required in this case, apart from the payment of the just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Romania has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.