Yigin împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA RĂSPUNSURI NR 36643/09 Fatma Y La 16 februarie 2006, recurenta, membru al consiliului de administrație al DTP (Partea Societății Democrate), și anume un partid politic pro-kurd, se afla în clădirea sediului partidului în fața căruia se afla un grup de aproximativ 200 de persoane și era convocat pentru a face o declarație publică. Poliția a împiedicat manifestarea prin forță și a dispersat protestatarii. În timpul intervenției poliției, reclamanta, în timp ce aceasta se afla încă în clădirea DTP, a fost reținută împreună cu alți 223 de protestatari și a fost reținută provizoriu la 17 februarie 2006. În 2006, Parchetul din Adana a intentat o acțiune penală împotriva reclamantei și a altor 17 persoane pentru participarea la activitățile unei organizații ilegale (PKK/KONGRA-GEL) și pentru rezistența la forțele de ordine, prin faptul că le-a permis să-și îndeplinească funcțiile.

2006/42) că grupul a scanat sloganuri cum ar fi vom distruge lumea ta fără Öcalan, toată tinerețea este alături de Apo [1] , suntem cu tine , ochi pentru ochi , dinte pentru dinte mai târziu, grupul a împiedicat circulația pe drumul principal. După ce i - a avertizat pe protestatari cu privire la caracterul ilegal al adunării lor, poliția le - a cerut să se împrăștie, iar în timpul intervenției poliției, unii protestatari au încercat să forțeze trecerea atacând polițiștii cu pancartele lor. Un alt grup de oameni care se afla în clădirea partidului începuseră să arunce pe ferestre cauciucuri de mașină pline cu bucăți de sticlă spartă, pietre și țevi și să verse găleți de apă pe forțele de ordine.

Protestanții intraseră în clădire și blocaseră ușile de fier pentru a împiedica poliția. În timpul arestării protestatarilor, unii polițiști au fost grav răniți și apoi spitalizați. La 5 mai 2006, reclamanta a fost admisă la libertatea provizorie. Camera tribunalului din Adana a condamnat-o pe reclamantă la 10 luni de închisoare. Hotărârea a fost amânată, însă reclamanta a fost supusă unei măsuri de control de cinci ani, în conformitate cu articolul § 5 și 8 din Codul de procedură penală. Judecata se referea la dovezi precum înregistrări video, fotografii, emisiuni ale canalului kurde Roj TV , procesul-verbal al incidentului, rapoartele medicale referitoare la inculpați și alte elemente de probă (Dosya n 2006/96, Karar n 2008/155, C Savc Această decizie a fost notificată la 9 ianuarie 2009. La 14 ianuarie 2009, reclamanta a formulat un recurs în casație.

art. 23 din Codul de procedură penală, referitor la pronunțarea și suspendarea pronunțării unei hotărâri judecătorești, prevede că, în cazul în care pedeapsa aplicată persoanei acuzate este mai mică sau egală cu doi ani de închisoare sau în cazul în care este vorba despre o amendă penală, instanța poate suspenda pronunțarea sentinței, totuși, în cazul în care pârâtul nu acceptă, nu se poate lua nicio decizie de suspendare a pronunțării sentinței [art. 23 alineatul (6) ]. Într-un astfel de caz, inculpații pot fi plasați sub supraveghere judiciară timp de cinci ani [art. 231 alineatul (8) ]; o astfel de hotărâre poate fi pronunțată [art. 231 alineatul (12) ] GRIEFS Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plângea de procedura penală în măsura în care a fost judecată pentru participarea la activitățile unei organizații ilegale atunci când aceasta își exercitase dreptul de a manifesta.

Încă pe teritoriul acestei dispoziții, aceasta aduce atingere faptului că căile sale de atac sunt încălcate în conformitate cu art. 235 din noul Cod de procedură penală. În cele din urmă, în conformitate cu articolele 9, 10 și 11 din Convenție, aceasta reduce încălcarea drepturilor sale la libertatea de gândire și de exprimare și la libertatea de a manifesta. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A existat o interferență în exercitarea de către reclamant a libertății de întrunire pașnică, în sensul art. 11 alin. (1) din Convenție În cadrul art. 11 alin. Guvernul este invitat să prezinte Curții toate documentele relevante referitoare la procedurile interne privind obiecțiunile recurentei. [1] Este vorba despre porecla Dabdullah Öcalan.

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 36643/09 Fatma YİGİN contre la Turquie introduite le 10 juin 2009

EXPOSÉ DES FAITS

La requérante, M me Fatma Yigin, est une ressortissante turque, née en 1961 et résidant à Adana. Elle est représentée devant la Cour par M e K. Derin, avocat à Adana. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit. Le 16 février 2006, la requérante, membre du conseil d’administration du DTP (Parti de la Société Démocratique), à savoir un parti politique pro-kurde, se trouvait dans le bâtiment du siège du parti devant lequel un groupe d’environ deux cents personnes s’était réuni en vue de faire une déclaration publique. La police empêcha la manifestation par la force et dispersa les manifestants. Lors de l’intervention de la police, la requérante, alors qu’elle se trouvait toujours dans le bâtiment du DTP, fut placée en garde à vue avec 223 autres manifestants.

Elle fut mise en détention provisoire le 17 février 2006. Le 10 mars 2006, le parquet d’Adana intenta une action pénale à l’encontre de la requérante et dix-sept autres personnes pour avoir participé aux activités d’une organisation illégale (PKK/KONGRA-GEL) et pour résistance aux forces de l’ordre en les empêchant d’effectuer leurs fonctions. Il ressort de l’acte d’accusation ( Hazırlık n o 2006/79, Esas n o 2006/42, İddianame n o 2006/42) que le groupe avait scandé des slogans tels que « nous allons détruire votre monde sans Öcalan, toute la jeunesse est aux côtés d’Apo [1] , nous sommes avec toi, œil pour œil, dent pour dent » . Par la suite, le groupe avait entravé la circulation sur la route principale.

Après avoir averti les manifestants du caractère illégal de leur rassemblement, la police leur avait demandé de se disperser. Lors de l’intervention de la police, certains manifestants avaient tenté de forcer le passage en attaquant les policiers avec leurs pancartes. Un autre groupe de personnes qui se trouvait dans l’immeuble du parti avaient commencé à jeter par les fenêtres des pneus de voiture remplis de morceaux de verre cassé, des pierres et des tuiles et à verser des seaux d’eau sur les forces de l’ordre. Les manifestants avaient pénétré dans l’immeuble et bloqué les portes en fer afin de faire obstacle à la police. Celle-ci y était entrée par la force et avait poursuivi les manifestants jusqu’à sur le toit de l’immeuble.

Lors de l’arrestation des manifestants, certains policiers avaient été gravement blessés et puis hospitalisés. Le 5 mai 2006, la requérante fut admise à la liberté provisoire. Le 10 septembre 2008, la 7 e chambre de la cour d’assises d’Adana condamna la requérante à dix mois d’emprisonnement. Le prononcé de la peine fut ajourné, mais la requérante fut soumise à une mesure de contrôle de cinq ans, en application de l’article 231 §§ 5 et 8 du code de procédure pénale. Le jugement se référait à des preuves telles que des enregistrements vidéo, des photographies, les émissions de la chaine kurde Roj TV , le procès-verbal de l’incident, les rapports médicaux concernant les accusés, et d’autres éléments de preuve ( Dosya n o 2006/96, Karar n o 2008/155, C . Savcılığı Esas n o 2006/42).

Le 11 septembre 2008, la requérante forma opposition contre la suspension du prononcé de la peine en application de l’article 231 du nouveau code de procédure pénale (loi n o 5271). Sa demande fut rejetée le 20 novembre 2008 par la 8 e chambre de la cour d’assises d’Adana ( Sayı n o 2008/598 D.İș ). Cette décision fut notifiée le 9 janvier 2009. Le 14 janvier 2009, la requérante forma un pourvoi en cassation. L’affaire est toujours pendante devant la Cour de cassation.

B. Le droit interne pertinent L’article 231 du code de procédure pénale, concernant le prononcé et le sursis au prononcé d’un jugement, dispose que si la peine infligée à l’accusé est inférieure ou égale à deux ans d’emprisonnement ou bien s’il s’agit d’une amende pénale, le tribunal peut surseoir au prononcé du jugement toutefois, si le prévenu n’accepte pas, aucune décision de sursis au prononcé ne peut être prise (article 231 § 6). Dans un tel cas, les accusés peuvent être placés sous contrôle judiciaire durant cinq ans (article 231 § 8) ; un tel jugement est susceptible d’appel (article 231 § 12). GRIEFS Invoquant l’article 6 de la Convention, la requérante se plaint de l’iniquité de la procédure pénale dans la mesure où elle a été jugée pour participation aux activités d’une organisation illegale alors qu’elle n’avait exercé que son droit de manifester.

Toujours sur le terrain de cette disposition, elle dénonce l’ineffectivité de la voie d’opposition prévue par l’article 235 du nouveau code de procédure pénale. Enfin, au regard des articles 9, 10 et 11 de la Convention, elle allègue la violation de ses droits à la liberté de pensée et d’expression, et à la liberté de manifester.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu une ingérence dans l’exercice par la requérante de la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, l’ingérence alléguée en l’espèce a-t-elle constitué une mesure nécessaire répondant à un besoin social impérieux et proportionné aux buts de l’article 11 § 2 ? Le Gouvernement est invité de soumettre à la Cour tous les documents pertinents relatifs aux procédures internes concernant les griefs de la requérante. [1] . Il s’agit du surnom d’Abdullah Öcalan.