CtEDO 15.10.2013 Auto

YUMLI YETER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
15.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
YUMLI YETER c. TURQUIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 2828/07 Ayse YUML După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, Ayșe Yumli Yeter, este un cetățean turc, născut în 1970, și rezident la Gebze. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl Kanar, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 19 septembrie 2006, în cadrul anchetei efectuate împotriva unei organizații ilegale armate, la care recurenta era suspectată de a fi acuzată, instanța de judecată a luat decizia de a limita accesul acesteia la dosarul de anchetă pentru a nu compromite judecata cauzei. În plus, Comisia a decis să limiteze accesul la un avocat al recurentei în primele 24 de ore ale arestării sale. La 21 septembrie 2006, recurenta a fost într-adevăr reținută în urma unei percheziții efectuate într-un spațiu aparținând organizației în cauză. Documentele și informațiile găsite în timpul acestei percheziții sugerează că reclamanta oferea asistență și asistență acestei organizații. La 25 septembrie 2006, aceaceasta a fost tradusă în fața unui judecător care se afla lângă curtea de judecată care, după ce a ascultat, a decis să fie reținută provizoriu, ținând cont de situația dovezilor cazului, a pedepsei și a faptului că a avut loc o infracțiune care se încadrează în domeniul infracțiunilor împotriva statului, în sensul art. 100 alin. La 18 ianuarie 2007, procesul recurentei a început în fața instanței de judecată. La 13 aprilie 2007, instanța de judecată a pronunțat o audiere la sfârșitul căreia a decis menținerea reclamantei în detenție provizorie, ținând cont de cuantumul pedepsei, de existența unor suspiciuni puternice și de imposibilitatea de a aplica măsuri de control judiciar mai puțin coercitive. La 19 aprilie 2007, recurenta a formulat opoziție împotriva acestei decizii. La 24 aprilie 2007, instanța de judecată, acționând la dosar, a respins recursul în opoziție, bazându-se încă o dată pe natura persoanei acuzate, starea probelor, faptele care atestă existența unei îndoieli cu privire la comisia pentru această încălcare de către suspectă și persistența motivelor La 7 august 2007, reclamanta a fost eliberată. Până în prezent, procedura penală este încă pendinte. GRIFS Invocă art. 3 din Convenție, reclamanta se plânge că a făcut obiectul unei examinări medicale si a unui eșantion de sânge și păr. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, recurenta a declarat că a fost arestată și pusă în detenție provizorie, în absența unor motive plauzibile de a fi comis o infracțiune cu privire la custodia sa. Pe baza art. 5 alin. (3) și 6 alin. (2) din Convenție, aceasta se plânge de perioadele excesive atât din custodia sa, cât și din detenția sa provizorie. Invocând art. 5 alin. (4) și (13) din Convenție, aceasta denunță decizia de restricționare a accesului la dosarul de anchetă și restricționarea accesului la un avocat la începutul reținerii sale, măsuri care ar fi împiedicat pregătirea acțiunii sale în opoziție pentru a combate măsurile privative ale libertății impuse în speță. În același context, Comisia reproșează instanței de judecată că și-a examinat opoziția numai pe caz și că a respins-o pe baza unor motive stereotipe. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta prezintă mai multe obiecții întemeiate pe procedura penală care a fost intentată împotriva sa, precum și pe durata excesivă a acesteia. art. 3 din Convenție Recurenta se plânge că a făcut obiectul unei examinări medicale forțate și al unui eșantion de probe de sânge și păr. Curtea amintește că acuzațiile de tratament care intră sub incidența articolului 3 din Convenție trebuie să fie susținute de elemente de probă adecvate (Hüsniye Tekin c. Turcia, n 50971/99, § 43, 25 octombrie 2005; și Martinez Sala și alții c. Spania , n 58438/00, § 121, 2 noiembrie 2004). Cu toate acestea, în speță, recurenta prezintă acest aspect în general și pe scurt și nu oferă nicio explicație nici cu privire la data examinării contestate, nici cu privire la condițiile în care acesta ar fi avut loc și nici nu furnizează un document cu privire la acest motiv. Prin urmare, Curtea nu dispune de niciun element sau indice de natură să susțină afirmațiile recurentei. Prin urmare, rezultă că această cauză este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție Recurenta a declarat că a fost arestată și plasată în arest provizoriu, fără a avea suspiciuni plauzibile. Curtea amintește că existența unor suspiciuni plauzibile presupune existența unor fapte sau a unor informații adecvate pentru a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză ar fi putut să fi comis fapta în cauză. Ceea ce ar putea părea a fi "rentabil" mai mult decât "nu" depinde totuși de ansamblul circumstanțelor (Fox, Campbell și Hartley c. Regatul Unit, 30 august 1990, § 32, seria A n 182). În speță, recurenta a fost arestată la 21 septembrie 2006 de către poliție, deoarece a fost suspectată de a oferi asistență și asistență activităților unei organizații armate ilegale. Din elementele dosarului reiese că recurenta a fost pusă în custodia provizorie pe baza documentelor și a informațiilor descoperite în timpul unei percheziții efectuate într-un spațiu care aparținea organizației incriminate și care permitea să se sugereze că aceasta oferea asistență acesteia. La încheierea anchetei, reclamanta a fost acuzată și a fost supusă unei proceduri penale. Astfel, Curtea consideră că recurenta a fost reținută și apoi pusă în detenție provizorie pe baza unor suspiciuni plauzibile bazate pe fapte și pe informații care stabilesc o legătură obiectivă între Ö Õ Õ Õ Ö Õ , adică atinge nivelul prevăzut la art. 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Prin urmare, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și cu art. 5 alineatul (3) din Convenție, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă. Curtea observă că reținerea reclamantei s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Această parte a cererii este, prin urmare, tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. În ceea ce privește durata deteniei provizorii Invocând art. 5 alineatul (3) din Convenie, reclamantul se plânge, în plus, de durata deteniei provizorii. Curtea constată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 21 Septembrie 2006 cu arestarea reclamantei și s ë a fost încheiată la 7 august 2007 cu eliberarea sa. Prin urmare, L a rămas în arest provizoriu timp de aproximativ 11 luni. Curtea constată că, în această perioadă, problema menținerii în detenție provizorie a recurentei a fost discutată în mod regulat de instanța de judecată. Fără a aduce atingere caracterului repetitiv al motivelor reținute pentru menținerea reclamantei în detenție, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29742/03, 20 februarie 2007 și Köse și alte Turcia (dec.), nr. 50177/99, 2 mai 2006). În consecință, acest litigiu trebuie respins pentru lipsa vădită de temei, în temeiul articolului 35 § 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Curtea consideră că această parte a cererii solicită o examinare unică din perspectiva articolului 5 alineatul (4) din Convenție. În ceea ce privește restricția de acces la dosarul anchetei și absența inițială a unui avocat Recurenta se plânge că a fost exclusă de la beneficiul unui avocat în prima zi a custodiei sale și denunță decizia de limitare a accesului său la dosarul anchetei desfășurate în speță, susținând că această situație ar fi împiedicat pregătirea acțiunii sale în opoziție împotriva detenției sale provizorii. În ceea ce privește absența unui avocat, Curtea constată că această împrejurare s-a încheiat cel târziu la 23 septembrie 2006, adică cu mai mult de șase luni înainte de introducerea prezentei cereri la 4 iulie 2007. Cu toate acestea, restricia în cauză de acces la dosar se ridica cel târziu la 18 ianuarie 2007, odată cu începerea procesului. Cu toate acestea, până la această dată, recurenta nu a încercat niciodată să introducă o acțiune în opoziție, în sensul articolului 5 alineatul (4) din convenție. În afară de faptul că par a fi întârziate, Curtea consideră că aceste două obiecțiuni nu pot prospera, deoarece sunt întemeiate. Prin urmare, acestea trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. În ceea ce privește examinarea și motivarea refuzului cu privire la opoziția formulată în speță Recurenta reproșează instanei judecătorești din cauza faptului că și-a examinat recursul în opoziție numai pe spătarul cauzei, precum și a faptului că l-a decăzut pe baza unor motive stereotipe. Curtea observă că opoziția formulată de recurentă a fost respinsă de instanța judecătorească din 24 aprilie 2007, fapt care, efectiv, la momentul unei examinări pe dosar. Or, la această dată, ultima înfățișare a recurentei în fața unui judecător datează de numai 11 zile, și anume în ședința din 13 aprilie 2007. Prin urmare, în circumstanțele din speță, Curtea consideră că luarea unei hotărâri judecătorești nu se face cu ocazia examinării Õ cu privire la opoziția formulată la 24 aprilie 2007. Curtea consideră, de asemenea, că lipsa de prezentare a cauzei în cadrul acestei proceduri nu a adus în sine atingere respectării principiilor privind egalitatea armelor, în măsura în care niciuna dintre părți nu a participat oral la procedura de opoziție în cauză (a se vedea în acest sens Alt În ceea ce privește utilizarea unor motive stereotipate, Curtea constată că deținerea recurentei care a făcut obiectul unei examinări și al unei decizii motivate cu unsprezece zile mai devreme nu poate fi învinuită, în sine, de faptul că a preluat unul sau altul din motivele reținute anterior pentru a respinge opoziția, știind că recurenta nu a sugerat niciodată că situația sa a fost schimbată din cauza unui fapt nou și care ar putea necesita o nouă apreciere din partea judecătorilor. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 3 (a) și 4 din Convenție. art. 6 din Convenție În ceea ce privește durata procedurii penale reclamanta se plânge mai întâi de durata procedurii rejudecate împotriva ei. Curtea reamintește că a avut deja ocazia să se pronunțe asupra unor obiecții similare cu acesta în cauza respectivă. Müdür Turgut și alții c. Turcia ((dec.), n 4860/09, § 58 și 60, 26 martie 2013). Curtea a concluzionat că reclamanții, susținând că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil În conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, instanța judecătorească care ar putea să facă obiectul unor plângeri referitoare la durata excesivă a unei proceduri trebuie să sesizeze instanța de judecată în temeiul legii nr. 6384, în măsura în care este vorba, a priori, de o acțiune accesibilă și care le-ar putea oferi perspective rezonabile de redresare a obiecțiilor lor (Müdür Turgut și altele, menționate anterior, § 56). În speță, Curtea nu a ridicat niciun fapt sau argument sau nicio circumstanță specială care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul recurentei. Prin urmare, Comisia concluzionează că motivul întemeiat pe durata procedurii trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din Convenție. În cele din urmă, încă pe teren la art. 6 din Convenție, recurenta prezintă mai multe obiecții cu privire la procedura penală acționată împotriva sa. Cu toate acestea, Curtea constată că procedura în cauză este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. În această privință, Curtea amintește că este necesar să ia în considerare întreaga procedură penală pentru a se pronunța cu privire la conformitatea sa cu prevederile articolului 6, ceea ce este pe deplin în măsură să facă în cazul de față. În consecință, prezentarea acestui termen este prematură și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Seçkin Erel Dragoljub Popov

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă