Baranov împotriva Republicii Moldova

Secțiunea a treia Cerere nr. 20935/05 Iulia BARANOV împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 17 septembrie 2013 într-un comitet compus din Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 12 mai 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA recurenta, dl Iulia Baranov, este o resortisantă moldovenească născută în 1961 și rezidentă în Bălți. Guvernul moldoven a fost reprezentat de agentul său, dl V. Grosu, de la Ministerul Justiției.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanta se plângea de executarea hotărârii definitive a instanței din 16 octombrie 2003 de obligație a autorităților locale să plătească despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate familiei sale în 1949. Cererea a fost comunicată guvernului care a transmis Curții o declarație unilaterală în scopul soluționării cauzei. Această declarație a fost adresată recurentei care a fost invitată să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 9 martie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția recurentei asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost acordată pentru prezentarea observațiilor sale a fost … care nu a răspuns.

Pe de altă parte, reclamanta nu a mai contactat Curtea după comunicarea cererii către guvern. ÎN În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale n mai mult decât cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Marialena Tsirli Luis López Guerra Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 20935/05 Iulia BARANOV contre la République de Moldova La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 17 septembre 2013 en un comité composé de : Luis López Guerra, président, Nona Tsotsoria, Valeriu Grițco, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

La requérante, M me Iulia Baranov, est une ressortissante moldave née en 1961 et résidant à Bălți. Le gouvernement moldave (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. V. Grosu, du ministère de la Justice. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, la requérante se plaignait de l’inexécution de l’arrêt définitif du tribunal d’Edineț du 16 octobre 2003 obligeant les autorités locales à lui verser un dédommagement matériel pour les biens confisqués à sa famille en 1949. La requête a été communiquée au Gouvernement qui a transmis à la Cour une déclaration unilatérale aux fins de régler l’affaire. Cette déclaration a été adressée à la requérante qui a été invitée à présenter ses commentaires.

La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 9 mars 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de la requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à la requérante qui n’y a pas répondu. Par ailleurs, la requérante n’a plus contacté la Cour après la communication de la requête au Gouvernement.

EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Marialena Tsirli Luis López Guerra Greffière adjointe Président