- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 septembrie 2013
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Inadmisibil
Novabat-Oi împotriva Franței
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 11693/10 NOVABAT-OI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 17 septembrie 2013 într-o cameră compusă din Mark Villiger, președinte, Angelika Nußberger, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, Andre Potocki, Paul Lumpres, Helena Jäderblom, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 februarie 2010, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA circumstanțelor din speță Recurenta, Novabat-Oi, este o societate de drept francez, cu sediul în Tampon (Ile de la Réunion).
Aceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul A. Rapady, avocat la Saint-Denis de la Réunion. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2009, reclamanta a răspuns la o cerere de ofertă din partea Ministerului Apărării ( La 15 aprilie 2009, autoritatea contractantă a informat reclamanta cu privire la respingerea ofertei sale, din cauza prezentării tardive a dosarului de candidatură. Recurenta sesizează președintele Tribunalului Administrativ din Saint Denis al Réunion pentru a obține anularea procedurii de atribuire, considerând că oferta sa fusese prezentată înainte de termenul limită.
La 22 aprilie 2009, președintele Tribunalului Administrativ a solicitat ministrului Apărării să amâne semnarea contractului cel târziu până la 10 mai 2009. Mai 2009, acesta a adus în discuție recurenta, pe baza motivelor pe care oferta sa nu a fost primită de autoritatea contractantă competentă la sfârșitul zilei, adică după expirarea termenului stabilit de procedura de ofertare. Judecătorul în cauză a considerat că adresa la care trebuiau depuse ofertele, precum și identitatea autorității contractante erau indicate atât în anunțul de participare la procedura concurențială, cât și în regulamentul de consultare a contractului. El a subliniat că a fost stabilit de documentele dosarului că curierul, la care apelase reclamanta, a fost informat cu privire la locul și a prezentat o ofertă unei autorități străine la această procedură de achiziții publice.
recurenta a formulat un recurs în recurs împotriva acestei ordonanțe. 10. Iulie 2009, conducerea infrastructurii din Saint-Denis încheie contractul cu un alt candidat, Societatea M.T. 11. La 3 septembrie 2009, președintele celei de-a 7-a subsecțiunea din litigiul Consiliului de Primă Instanță cu privire la o ordonanță prin care se declară că nu se pronunță asupra concluziilor recurentei, acestea devenind fără obiect ca urmare a semnării contractului dintre administrație și o întreprindere concurentă, la 21 iulie 2009, dreptul și practica internă relevantă Codul de justiție administrativă 12. Astfel, dispozițiile relevante sunt formulate în art. L. 551-1 Președintele Tribunalului Administrativ, sau magistratul care deleagă, poate fi sesizat în cazul încălcării obligațiilor de publicitate și de concurență la care este supusă achizițiile publice (...).
Persoanele abilitate să acționeze sunt cele care au un interes în încheierea contractului și care sunt susceptibile de a fi afectate de această încălcare, precum și reprezentantul de la departament în cazul în care contractul este încheiat sau trebuie încheiat de o colectivitate teritorială sau de o instituție publică locală. Președintele Tribunalului Administrativ poate fi sesizat înainte de încheierea contractului. El poate ordona autorului încălcării să se conformeze obligațiilor sale și poate suspenda atribuirea contractului sau executarea oricărei decizii care se referă la acesta. De asemenea, acesta poate anula aceste decizii și poate elimina clauzele sau cerințele care urmează să fie incluse în contract și care nu respectă obligațiile menționate.
De îndată ce este sesizat, acesta poate solicita amânarea semnării contractului până la încheierea procedurii și pentru o durată maximă de 20 de zile. (...) Art. R. 551-1 În termen de 20 de zile de la depunerea cererilor în temeiul articolelor L. 551-1 și L. 551-2, președintele Tribunalului administrativ sau magistratul delegat decide în termen de 20 de zile cu privire la cererile depuse în temeiul articolelor L. 551-1 și L. 551-2. 551-2 se încheie la data la care președintele Tribunalului Administrativ sau magistratul delegat se pronunță asupra cererii sau, cel târziu, la expirarea acestui termen de 20 de zile. Măsurile provizorii dispuse în temeiul prezentului capitol nu pot fi contestate decât pe parcursul recursului în casare îndreptat împotriva deciziei prin care se soluționează în cele din urmă asupra cererii.
Jurisprudența Consiliului de ntrebare 13. Procedura de soluționare precontractuală prevăzută în art. L. 551 1 și L. 551-2 menționate anterior din Codul de Justiție Administrativă, cum ar fi cele din prezenta specie, este rezultatul transpunerii a două directive europene, pe de o parte n 92/13/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea normelor comunitare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice ale entităților care operează în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor și, pe de altă parte, n 89/665/CEE ale Consiliului din 21 februarie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea normelor comunitare privind achizițiile publice În decembrie 1989 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor de recurs în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și lucrări.
14. Consiliul de administrație a considerat că termenul precontractual este inadmisibil dacă este prezentat după semnarea contractului administrativ (CE, sec., 3 noiembrie 1995). În mod similar, recursul în casație prevăzut la articolul R. 551-4 menționat anterior se referă la un non-procedură în cazul în care contractul public este semnat înainte ca Consiliul de Stat să aibă loc (CE, 28 iulie 2004, Societatea Hitronetic, nr. 260579). 15 printr-o hotărâre din 16 iulie 2007, pronunțată în cauza Societate Tropic Lucrări Raportare 291545), Consiliul de Stat a admis că, în afara termenului precontractual vizat în mod explicit de articolele menționate anterior din Codul de Justiție Administrativă, un concurent exclus dispune încă de o acțiune după atribuirea contractului, chiar și în cazul în care nu este mai permis să solicite anularea pentru excesul de putere a actelor prealabile [încheierii contractului] care sunt detașabile de acesta.
Într-adevăr, orice concurent exclus din încheierea unui contract administrativ este admisibil să constituie în fața [judecătorului contractului] o cale de atac în instanță deplină care contestă validitatea acestui contract sau a unora dintre clauzele sale, care pot fi împărțite, însoțite, dacă este cazul, de cereri indelebile . Consiliul de Stat a precizat în continuare că o astfel de hotărâre care contestă valabilitatea unui contract poate fi însoțită de o cerere care, pe baza dispozițiilor articolului L. 521-1 din Codul de Justiție Administrativă, să suspende executarea acestuia.
Din jurisprudența ulterioară a Consiliului (de exemplu, din cauza nerespectării normelor de publicitate sau de concurență care guvernează achizițiile publice (pentru o aplicare, a se vedea CE, 16 noiembrie 2009), rezultă că instanța sesizată cu privire la o acțiune în justiție de tipul "Tropic" se confruntă cu toate neregulile care afectează contractul administrativ, inclusiv cele care rezultă, de exemplu, din nerespectarea normelor de publicitate sau de concurență care guvernează achizițiile publice (pentru o aplicare, a se vedea CE, 16 noiembrie 2009). Ministrul Imigrației, Integrării, Identității Naționale și Dezvoltării Solide și Asociației Colective Respect, nr 328826 și 32897 2009-515 din 7 mai 2009, care a transpus Directiva 2007/66 din 11 decembrie 2007 privind îmbunătățirea eficienței procedurilor de recurs în materie de achiziții publice, a introdus suspendarea automată a procedurii de achiziții publice din cauza introducerii unui contract precontractual.
Aceasta a creat o nouă procedură, așa-numita procedură de mediere contractuală, deschisă concurenților care au fost excluși după încheierea contractului.
Această nouă acțiune nu înlocuiește complet recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la procedura de contestație contractuală, care rămâne aplicabilă în special contractelor pentru care s-a inițiat procedura de consultare înainte de 1 decembrie 2009. GRIEFS 17. 1 și 13 din convenție, recurenta se plânge că a fost privată de o cale de atac eficientă în fața președintelui instanței administrative sesizate cu privire la un termen precontractual și a Consiliului de Stat pentru a contesta condițiile de atribuire a unui contract de achiziții publice, recursul său în casație declarându-se fără obiect numai din cauza faptului că acest contract a avut loc între timpul a fost încheiat între statul de drept și o societate concurentă.
ÎN  18. recurenta se plânge că a fost privată de o cale de atac efectivă în fața președintelui Tribunalului Administrativ sesizat cu un termen precontractual și Consiliul de  . Aceasta se referă la articolele 6 1 și 13 din Convenție, ale căror dispoziții relevante sunt formulate după cum urmează art. 6 § Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...). art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.
Argumentele părților Guvernul 19. Guvernul susține în primul rând că, în temeiul jurisprudenței Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții c. Regatul Unit (10 iulie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998 IV), aplicabilitatea articolului 6 din Convenția privind achizițiile publice este legată de existența unui drept patrimonial, care decurge din posibilitatea reclamantului de a solicita despăgubiri. Guvernul reamintește că procedura de notificare precontractuală în cauză urmărește să asigure respectarea normelor privind publicitatea și concurența în etapa de achiziții publice, și nu să obțină despăgubiri. De aici rezultă că obiectul acestei proceduri nu se referă la drepturile și obligațiile cu caracter civil în sensul art. 6 din Convenție, care ar fi, prin urmare, nelegat în speță.
20. Guvernul ridică apoi o excepție de la o deficiență de la epuizarea căilor de atac interne. El reamintește că, de la hotărârea din cauza Adunării Consiliului de Stat. Societate Tropic Lucrări Raportare mai devreme de 16 iulie 2007, concurenții excluși pot exercita în fața instanței din contract o cale de atac în deplină instanță pentru a solicita anularea contractului sau plata prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a excluderii lor din procedura de atribuire a contractului de achiziții publice. Guvernul adaugă că această acțiune poate fi însoțită de o cerere de suspendare a executării contractului; acesta concluzionează că: … Comitetul consideră că, în cazul în care această acțiune ar putea fi inițiată sau continuată după semnarea contractului, competențele de care dispune judecătorul nu ar mai fi nici un efect util, nici nu ar mai fi posibil să se prevină încheierea contractului menționat.
Acesta indică faptul că procedurile de ofertare sunt lungi și necesită o serie de operațiuni, al căror scop este de a asigura calitatea achizițiilor publice la cel mai bun preț, cu respectarea concurenței. Acesta susține că o posibilitate de suspendare a semnării contractului în etapa recursului în Casație ar constitui o încălcare excesivă a acțiunii autorităților publice, având în vedere termenele suplimentare pe care le-ar determina acest lucru.
Comitetul consideră că suspendarea ar putea permite, de asemenea, reclamanților să amâne cu mai multe luni punerea în aplicare a pieței, fără a prezenta mijloace serioase, și subliniază faptul că procedura de pre-contractare rezultă din transpunerea directivelor comunitare (n 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 și n 92/13/CE din 25 februarie 1992, astfel cum au fost modificate prin Directiva nr. 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței procedurilor de recurs în materie de achiziții publice și că ultima directivă transpusă în Franța prin ordonanța din 7 mai 2009 prevede acum că exercitarea termenului precontractual impune suspendarea automată a semnării contractului pe durata primei instanțe.
În cele din urmă, guvernul amintește că, în speță, reclamanta ar fi trebuit să facă recurs în deplină instanță, ceea ce i-ar fi permis să solicite anularea contractului, precum și o despăgubire. reclamanta 22. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că procedura precontractuală are o miză pecuniară deosebit de importantă pentru aceasta, contractul public în cauză reprezentând jumătate din cifra sa anuală de afaceri. Aceasta adaugă că natura administrativă a deciziilor contestate nu a fost, de asemenea, consecință, de a soluționa aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenție. 23. În ceea ce privește excepția întemeiată pe neobosirea căilor de atac, recurenta susține ulterior că singura cale de atac împotriva mai multor hotărâri judecătorești este recursul în casare, pe care l-a formulat în fața Consiliului de Stat.
Nu are același obiect ca cel precontractual, deoarece acesta din urmă are un scop preventiv, permițând anularea procedurii de achiziție, în timp ce primul are un scop curativ, permițând anularea contractului, după încheierea acestuia și, dacă este cazul, acordarea de daune-interese. În plus, recurenta susține că posibilitatea de a exercita osuspensie pentru a face ca acțiunea să fie judecată în regim de urgență, nu este relevantă, în măsura în care acest tip de fapt este acceptat numai în mod excepțional de instanțele administrative. recurenta deduce că această acțiune nu poate remedia neregulile ridicate. În sfârșit, aceasta susține că există aproape zece căi de atac care pot fi exercitate de un candidat la atribuirea unui contract de achiziții publice înainte sau după semnarea contractului și că nu i se poate impune să le exercite pe toate.
24. Pe fond, recurenta susține că o cale de atac introdusă de un stat trebuie să respecte garanțiile procesului echitabil. Aceasta reamintește că contractul precontractual este admisibil atâta timp cât contractul de achiziție publică în cauză nu a fost semnat. Cu toate acestea, dacă instanța în materie precontractuală poate suspenda semnarea contractului, timpul de examinare a cererii, acesta nu are obligația de a acționa în fața Consiliului de Stat nu suspendă procedura de atribuire a contractului de achiziții publice și nici nu are obligația de a acționa în fața Consiliului de Stat. în cazul de față, în lumina atribuirii contractului în cauză, Comisia consideră că o perioadă de judecată mai rapidă în fața Consiliului d a t ar putea fi luată în considerare fără a bloca însă acțiunea administrației.
Recurenta concluzionează că aceasta din urmă are competența de a pune capăt, unilateral și potrivit voinței sale. În cele din urmă, ea susține că este rezultatul acestui sistem, precum și al caracterului foarte evolutiv al dreptului achizițiilor publice, o tendință a judecătorilor din fond de a primi mai bine cauza administrației. Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe asupra excepțiilor ridicate de guvern, din moment ce cererea este în orice caz vădit greșit întemeiată. 26. Într-adevăr, Curtea amintește mai întâi că: art. 6 alineatul (1) din convenție constituie o lex specialis în raport cu articolul : Cerințele sale, care implică întreaga gamă de garanții specifice procedurilor judiciare, sunt mai stricte decât cele prevăzute la art. 13, care sunt absorbite de acestea (a se vedea, de exemplu, Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 146, CEDO 2000-XI).
Pe de altă parte, în cazul în care recurenta invocă, de asemenea, o încălcare a principiului egalității de arme, Curtea constată că argumentele sale în acest sens țin de fapt de absența Prin urmare, Comisia consideră că acest aspect trebuie examinat numai din punctul de vedere al dreptului de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție.
27. În continuare, Comisia reamintește că dreptul la o instanță, al cărei drept de acces constituie un aspect, nu este absolut: acesta poate conduce la limitări, în măsura în care acestea nu limitează accesul la dreptul de acces deschis în mod liber într-un mod sau într-un punct cum ar fi dreptul de acces la acesta atins în propria sa substanță, pe care acestea tind să aibă un scop legitim și pe care există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea, printre altele, Markovic și alții, Italia [GC], n 1398/03, § 99, CEDH 2006 XIV, Paroisse Greco Catolic Sâmbata Bihor c. România, n 48107/99, §§ 62-64, 12 ianuarie 2010, Guadagnino c. Italia și Franța, n 2555/03, §§ 55-56, 18 ianuarie 2011 și Sabeh El Leil c. Franța [GC], n 34869/05, § 46-47, 29 iunie 2011 28. În plus, Curtea a statuat, într-un domeniu în care dreptul la o cale de atac eficientă are o intensitate specială, că un control jurisdicțional efectiv trebuie să permită, în cazul constatării unei operațiuni desfășurate de o autoritate publică care aduce atingere drepturilor și obligațiilor cu caracter civil În acest caz, Curtea constată că, de la introducerea acțiunii, judecătorul a dispus suspendarea procedurii imediat după introducerea acțiunii, Tribunalul a dispus suspendarea procedurii, fie să prevină executarea operațiunii, fie,
în cazul în care o astfel de operațiune considerată neregulamentară a avut deja loc, să furnizeze o recuperare corespunzătoare (Ravon și alții c. Franța, n 18497/03, § 28, 21 februarie 2008). ; apoi a respins acțiunea recurentei, după examinarea mijloacelor sale și a arătat că termenul de depunere a candidaturilor a fost depășit de aceasta, fără ca această depășire să poată fi imputată autorității contractante. Prin urmare, Comisia consideră că recurenta a avut efectiv acces la un judecător cu competențe suficiente pentru a aprecia integral litigiul cu care a fost sesizat și pentru a remedia, după caz, neregulile constatate.
30. În ceea ce privește argumentul recurentei cu privire la timpul acordat de Consiliul de Stat pentru a se pronunța cu privire la recursul său și la consecințele sale asupra încheierii contractului, Curtea ia notă de faptul că dreptul intern prevede în principal două căi de atac împotriva deciziilor luate de autoritatea contractantă, în speță Ministerul Apărării, care au loc în timp. În primul rând, înainte de încheierea contractului de achiziții publice, concurenții excluși din procedura de atribuire a contractului de achiziții publice pot exercita, pe lângă reclamanta în speță, o cale de atac precontractuală în fața unui judecător care, deși acționează în forma Ös, are competență deplină.
Pe de altă parte, după semnarea contractului, candidații respinși pot exercita o altă cale de atac, numită Tropic, în fața unui judecător al contractului, care are orice putere de a anula contractul sau de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în special de nerespectarea normelor care reglementează procedura de atribuire a contractului de achiziții publice. Această a doua procedură poate fi efectuată în pofida faptului că nu s-a introdus în prealabil o procedură precontractuală sau în caz de eșec al acesteia. Aceasta permite remedierea deficiențelor acțiunii precontractuale, în special în ipoteza în care procedura de atribuire a contractului nu a fost suspendată sau în cazul în care autoritatea contractantă nu a respectat această suspendare.
31. Având în vedere cele de mai sus și presupunând că art. 6 alineatul (1) se aplică procedurii în cauză, Curtea consideră că reclamanta nu a fost privatizată de dreptul de a avea acces la o instanță în cadrul procedurii introduse de aceasta prin contestarea atribuirii unui contract de achiziții publice. 32. Prin urmare, se consideră că cererea trebuie respinsă pentru o lipsă vădită de temei, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Mark Villiger Președinte
CINQUIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 11693/10 NOVABAT-OI contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 17 septembre 2013 en une chambre composée de : Mark Villiger, président, Angelika Nußberger, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, André Potocki, Paul Lemmens, Helena Jäderblom, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 8 février 2010, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT A. Les circonstances de l’espèce
La requérante, Novabat-Oi, est une société de droit français, domiciliée au Tampon (Ile de la Réunion). Elle est représentée devant la Cour par M e A. Rapady, avocat à Saint-Denis de la Réunion.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 2009, la requérante répondit à un appel d’offres du ministère de la Défense (« le pouvoir adjudicateur ») portant sur des travaux de rénovation et d’aménagement de voirie, de réseaux, clôtures et portail.
La date limite de soumission de l’offre était fixée au 9 avril 2009, à 12 heures.
Le 15 avril 2009, le pouvoir adjudicateur adressa à la requérante un courrier l’informant du rejet de son offre, en raison d’une présentation tardive de son dossier de candidature.
La requérante saisit le président du tribunal administratif de Saint ‑ Denis de la Réunion pour obtenir l’annulation de la procédure de passation, estimant que son offre avait bien été remise avant la date limite.
Le 22 avril 2009, le président du tribunal administratif enjoignit au ministre de la Défense de différer la signature du contrat au plus tard jusqu’au 10 mai 2009.
Par une ordonnance du 10 mai 2009, il débouta la requérante, aux motifs que son offre n’était parvenue au pouvoir adjudicateur compétent qu’en fin de journée, c’est-à-dire après l’expiration du délai fixé par la procédure de mise en concurrence. Le juge des référés précontractuels releva que l’adresse à laquelle les offres devaient être remises, ainsi que l’identité du pouvoir adjudicateur, étaient indiquées tant dans l’avis d’appel à la concurrence que dans le règlement de consultation du marché. Il souligna qu’il était établi par les pièces du dossier que le coursier, auquel la requérante avait fait appel, s’était trompé de lieu et avait remis l’offre à une autorité étrangère à cette procédure de passation de marché public.
La requérante forma un pourvoi en cassation contre cette ordonnance.
Le 21 juillet 2009, la direction de l’infrastructure de Saint-Denis conclut le marché avec un autre candidat, la Société M.T.
Le 3 septembre 2009, le président de la 7 ème sous-section du contentieux du Conseil d’Etat rendit une ordonnance disant n’y avoir lieu à statuer sur les conclusions de la requérante, celles-ci étant devenues sans objet du fait de la signature du contrat entre l’administration et une entreprise concurrente, le 21 juillet 2009. B. Le droit et la pratique internes pertinents 1. Le code de justice administrative
Les dispositions pertinentes sont ainsi libellées : Article L. 551-1 « Le président du tribunal administratif, ou le magistrat qu’il délègue, peut être saisi en cas de manquement aux obligations de publicité et de mise en concurrence auxquelles est soumise la passation des marchés publics (...). Les personnes habilitées à agir sont celles qui ont un intérêt à conclure le contrat et qui sont susceptibles d’être lésées par ce manquement, ainsi que le représentant de l’Etat dans le département dans le cas où le contrat est conclu ou doit être conclu par une collectivité territoriale ou un établissement public local. Le président du tribunal administratif peut être saisi avant la conclusion du contrat. Il peut ordonner à l’auteur du manquement de se conformer à ses obligations et suspendre la passation du contrat ou l’exécution de toute décision qui s’y rapporte. Il peut également annuler ces décisions et supprimer les clauses ou prescriptions destinées à figurer dans le contrat et qui méconnaissent lesdites obligations. Dès qu’il est saisi, il peut enjoindre de différer la signature du contrat jusqu’au terme de la procédure et pour une durée maximum de vingt jours. (...) » Article R. 551-1 « Le président du tribunal administratif ou le magistrat qu’il délègue statue dans un délai de vingt jours sur les demandes qui lui sont présentées en vertu des articles L. 551-1 et L. 551-2. L’injonction de différer la signature du contrat, si elle a été prononcée à titre conservatoire en application des dispositions du troisième alinéa de l’article L. 551-1 et du troisième alinéa de l’article L. 551-2, prend fin à la date à laquelle le président du tribunal administratif ou le magistrat qu’il délègue se prononce sur la demande ou, au plus tard, à l’expiration de ce délai de vingt jours. » Article R. 551-2 « Les mesures provisoires ordonnées en application du présent chapitre ne peuvent être contestées qu’à l’occasion du pourvoi en cassation dirigé contre la décision par laquelle il est finalement statué sur la demande. » 2. La jurisprudence du Conseil d’Etat
La procédure de référé précontractuel prévue par les articles L. 551 ‑ 1 et L. 551-2 précités du code de justice administrative, tels qu’applicables aux faits de la présente espèce, est issue de la transposition de deux directives européennes, d’une part n o 92/13/CEE du Conseil, du 25 février 1992 portant coordination des dispositions législatives, réglementaires et administratives relatives à l’application des règles communautaires sur les procédures de passation des marchés des entités opérant dans les secteurs de l’eau, de l’énergie, des transports et des télécommunications, et d’autre part n o 89/665/CEE du Conseil, du 21 décembre 1989 portant coordination des dispositions législatives, réglementaires et administratives relatives à l’application des procédures de recours en matière de passation des marchés publics de fournitures et de travaux.
Le Conseil d’Etat a jugé que le référé précontractuel est irrecevable s’il est présenté après la signature du contrat administratif (CE, sect., 3 novembre 1995, Chambre de commerce et d’industrie de Tarbes et des Hautes ‑ Pyrénées , n o 157304). De même, le recours en cassation prévu par l’article R. 551-4 précité s’achève sur un non-lieu si le marché public est signé avant que le Conseil d’Etat n’ait statué (CE, 28 juillet 2004, Société Hitronétic , n o 260579).
Par un arrêt d’Assemblée du 16 juillet 2007, rendu dans l’affaire Société Tropic Travaux Signalisation (n o 291545), le Conseil d’Etat a admis qu’à côté du référé précontractuel visé explicitement par les articles précités du code de justice administrative, un concurrent évincé dispose encore d’un recours après la passation du contrat, même s’il n’est « plus recevable à demander l’annulation pour excès de pouvoir des actes préalables [à la conclusion du contrat] qui en sont détachables ». En effet, « tout concurrent évincé de la conclusion d’un contrat administratif est recevable à former devant [le juge du contrat] un recours de pleine juridiction contestant la validité de ce contrat ou de certaines de ses clauses, qui en sont divisibles, assorti, le cas échéant, de demandes indemnitaires ». Le Conseil d’Etat a encore précisé qu’une telle requête contestant la validité d’un contrat « peut être accompagnée d’une demande tendant, sur le fondement des dispositions de l’article L. 521-1 du code de justice administrative, à la suspension de son exécution ». Il résulte de la jurisprudence postérieure du Conseil d’Etat que le juge saisi d’un recours du type « Tropic » connaît de toutes les irrégularités affectant le contrat administratif, y compris celles résultant par exemple du non-respect des règles de publicité ou de mise en concurrence gouvernant la passation du marché public (pour une application, voir CE, 16 novembre 2009, Ministre de l’immigration, de l’intégration, de l’identité nationale et du développement solidaire, et Association Collectif Respect , n os 328826 et 328974). 3. L’ordonnance du 7 mai 2009
L’ordonnance n o 2009-515 du 7 mai 2009, ayant transposé la directive 2007/66 du 11 décembre 2007 sur l’amélioration de l’efficacité des procédures de recours en matière de passation des marchés publics, a instauré la suspension automatique de la procédure de passation du marché public en raison de l’introduction d’un référé précontractuel. Elle a créé une nouvelle procédure, dite de référé contractuel, ouverte aux concurrents évincés après la conclusion du marché. Ce nouveau recours ne se substitue pas complètement au recours « Tropic », qui demeure notamment applicable aux contrats pour lesquels la procédure de consultation a été engagée avant le 1 er décembre 2009. GRIEFS
Invoquant les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, la requérante se plaint d’avoir été privée d’un recours effectif devant le président du tribunal administratif saisi d’un référé précontractuel et le Conseil d’Etat pour contester les conditions de passation d’un marché public, son pourvoi en cassation ayant été déclaré sans objet du seul fait que ce marché avait entre ‑ temps été conclu entre l’Etat et une société concurrente. EN DROIT
La requérante se plaint d’avoir été privée d’un recours effectif devant le président du tribunal administratif saisi d’un référé précontractuel et le Conseil d’Etat. Elle invoque les articles 6 § 1 et 13 de la Convention, dont les dispositions pertinentes sont libellées comme suit : Article 6 § 1 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal indépendant et impartial, établi par la loi, qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...). » Article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. » A. Arguments des parties 1. Le Gouvernement
Le Gouvernement soutient tout d’abord qu’en vertu de la jurisprudence Tinnelly & Sons Ltd et autres et McElduff et autres c. Royaume-Uni (10 juillet 1998, Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ IV), l’applicabilité de l’article 6 de la Convention aux procédures de passation de marchés publics est liée à l’existence d’un droit patrimonial, lequel découle de la possibilité pour le requérant de demander une indemnité. Le Gouvernement rappelle que la procédure de référé précontractuel en cause vise à faire respecter les règles de publicité et de mise en concurrence au stade de la passation d’un marché public, et non à obtenir une indemnisation. Il en déduit que l’objet de cette procédure n’affecte pas des droits et obligations de caractère civil au sens de l’article 6 de la Convention, lequel serait donc inapplicable en l’espèce.
Le Gouvernement soulève ensuite une exception tirée d’un défaut d’épuisement des voies de recours internes. Il rappelle que, depuis l’arrêt d’Assemblée du Conseil d’Etat « Société Tropic Travaux Signalisation » du 16 juillet 2007, les concurrents évincés peuvent exercer devant le juge du contrat un recours de pleine juridiction pour demander l’annulation du contrat ou l’indemnisation du préjudice qu’ils auraient subi du fait de leur éviction de la procédure de passation du marché public. Le Gouvernement ajoute que ce recours peut être assorti d’une demande de suspension de l’exécution du contrat. Il en conclut qu’il s’agit d’un recours efficace que la requérante aurait dû exercer.
Sur le fond, le Gouvernement indique que l’objet du référé précontractuel est d’empêcher la conclusion du contrat. Il considère que, si ce recours pouvait être engagé ou poursuivi après la signature du contrat, les pouvoirs dont est doté le juge seraient sans effet utile, puisqu’il ne serait plus possible de prévenir la conclusion dudit contrat. Il indique que les procédures d’appel d’offres sont longues et requièrent l’accomplissement d’un certain nombre d’opérations, dont le but est d’assurer la qualité de la commande publique au meilleur prix, et ce dans le respect de la concurrence. Il soutient qu’instaurer une possibilité de suspendre la signature du contrat au stade du pourvoi en cassation constituerait une atteinte excessive à l’action des pouvoirs publics, compte tenu des délais supplémentaires que cela induirait. Il estime que la suspension pourrait également permettre à des requérants de différer de plusieurs mois la mise en œuvre du marché sans pour autant présenter de moyens sérieux. Par ailleurs, il souligne que la procédure de référé précontractuel résulte de la transposition de directives communautaires (n o 89/665/CEE du 21 décembre 1989 et n o 92/13/CE du 25 février 1992, modifiées par la directive n o 2007/66/CE du Parlement européen et du Conseil du 11 décembre 2007 en ce qui concerne l’amélioration de l’efficacité des procédures de recours en matière de passation des marchés publics), et que la dernière directive transposée en France par l’ordonnance du 7 mai 2009 prévoit désormais que l’exercice du référé précontractuel entraine la suspension automatique de la signature du contrat pour la durée de la première instance. Enfin, le Gouvernement rappelle qu’en l’espèce la requérante aurait dû exercer le recours de plein contentieux, ce qui lui aurait permis de demander l’annulation du contrat, ainsi qu’une indemnisation. 2. La requérante
S’agissant de l’applicabilité de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante fait valoir que la procédure précontractuelle avait un enjeu pécuniaire particulièrement important pour elle, le marché public en cause représentant la moitié de son chiffre d’affaires annuel. Elle ajoute que la nature administrative des décisions contestées n’a pas non plus pour conséquence d’éluder l’application de l’article 6 § 1 de la Convention.
Concernant l’exception tirée du non-épuisement des voies de recours, la requérante soutient ensuite que le seul recours existant contre l’ordonnance de rejet du juge du référé précontractuel est le pourvoi en cassation, qu’elle a exercé devant le Conseil d’Etat. Elle considère que le recours « Tropic » n’a pas le même objet que le référé précontractuel, puisque ce dernier a un but préventif en permettant d’annuler la procédure de passation du marché, alors que le premier a un but curatif en permettant d’annuler le contrat, une fois celui-ci conclu, et d’allouer, le cas échéant, des dommages-intérêts. La requérante prétend en outre que la possibilité d’exercer un référé-suspension afin de faire juger en urgence le recours « Tropic » n’est pas pertinente, dans la mesure où ce type de référé n’est admis que de manière très exceptionnelle par les juridictions administratives. La requérante en déduit que ce recours ne peut remédier aux irrégularités soulevées. Elle fait enfin valoir qu’il existe près de dix voies de recours pouvant être exercées par un candidat à l’attribution d’un marché public, avant ou après la signature du contrat, et qu’il ne peut lui être imposé de les exercer toutes.
Sur le fond, la requérante soutient qu’une voie de recours instaurée par un Etat doit respecter les garanties du procès équitable. Elle rappelle que le référé précontractuel est recevable tant que le marché public en cause n’a pas été signé. Pour autant, si le juge du référé précontractuel peut suspendre la signature du marché, le temps de l’examen de la demande, il n’en a pas l’obligation. Elle ajoute que le recours en cassation devant le Conseil d’Etat ne suspend pas la procédure de passation du marché public et qu’un non ‑ lieu à statuer a été rendu en l’espèce, compte-tenu de la passation du marché en cause. Elle considère qu’un délai de jugement plus rapide devant le Conseil d’Etat pourrait être envisagé sans pour autant bloquer l’action de l’administration. La requérante en conclut que cette dernière a le pouvoir de mettre fin, unilatéralement et selon son « bon vouloir », à l’instance à laquelle elle est partie en défense. Elle prétend enfin qu’il résulte de ce système, ainsi que du caractère très évolutif du droit des marchés publics, une tendance des juges du fond à accueillir plus favorablement la cause de l’administration. B. Appréciation de la Cour
La Cour n’estime pas nécessaire de se prononcer sur les exceptions soulevées par le Gouvernement, dès lors que la requête est en tout état de cause manifestement mal fondée.
En effet, la Cour rappelle d’abord que l’article 6 § 1 de la Convention constitue une lex specialis par rapport à l’article 13 : ses exigences, qui impliquent toute la panoplie des garanties propres aux procédures judiciaires, sont plus strictes que celles de l’article 13, qui se trouvent absorbées par elles (voir, par exemple, Kudła c. Pologne [GC], n o 30210/96, § 146, CEDH 2000-XI). Par ailleurs, si la requérante allègue également une violation du principe de l’égalité des armes, la Cour constate que ses arguments à ce titre relèvent en réalité de l’absence alléguée d’un accès effectif aux juridictions internes pour contester la déclaration d’irrecevabilité de son offre. Partant, elle considère que ce grief doit être examiné sous le seul angle du droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.
Elle rappelle ensuite que le droit à un tribunal, dont le droit d’accès constitue un aspect, n’est pas absolu : il peut donner lieu à des limitations, dès lors que celles-ci ne restreignent pas l’accès ouvert à l’individu d’une manière ou à un point tels que le droit s’en trouve atteint dans sa substance même, qu’elles tendent à un but légitime et qu’il existe un rapport raisonnable de proportionnalité entre les moyens employés et le but visé (voir, entre autres, Markovic et autres c. Italie [GC], n o 1398/03, § 99, CEDH 2006 ‑ XIV, Paroisse Greco Catholique Sâmbata Bihor c. Roumanie , n o 48107/99, §§ 62-64, 12 janvier 2010, Guadagnino c. Italie et France , n o 2555/03, §§ 55-56, 18 janvier 2011, et Sabeh El Leil c. France [GC], n o 34869/05, §§ 46-47, 29 juin 2011).
En outre, la Cour a jugé, dans une matière où le droit à un recours effectif revêt une intensité particulière, qu’un contrôle juridictionnel effectif doit permettre, en cas de constat d’irrégularité d’une opération menée par une autorité publique portant atteinte à des « droits et obligations de caractère civil », soit de prévenir la survenance de ladite opération, soit, dans l’hypothèse où une telle opération jugée irrégulière a déjà eu lieu, de fournir à l’intéressé un redressement approprié (Ravon et autres c. France, n o 18497/03, § 28, 21 février 2008).
En l’espèce, la Cour constate que le juge du référé précontractuel a ordonné, dès l’introduction du recours, la suspension de la procédure ; il a ensuite rejeté l’action de la requérante, après avoir examiné ses moyens et relevé que le délai du dépôt des candidatures avait été dépassé par elle, sans que ce dépassement ne puisse être imputé au pouvoir adjudicateur. Elle estime dès lors que la requérante a effectivement eu accès à un juge doté de pouvoirs suffisants pour apprécier l’intégralité du litige dont il était saisi et pour remédier, le cas échéant, aux irrégularités constatées.
Quant à l’argument de la requérante concernant le temps pris par le Conseil d’Etat pour statuer sur son pourvoi et ses conséquences sur la conclusion du marché, la Cour note que le droit interne prévoit principalement deux voies de recours contre les décisions prises par le pouvoir adjudicateur, en l’espèce le ministère de la Défense, lesquelles se succèdent dans le temps. Tout d’abord, avant la conclusion du marché public, les concurrents évincés de la procédure de passation du marché public peuvent exercer, à l’instar de la requérante en l’espèce, un recours précontractuel devant un juge qui, bien que statuant en la forme des référés, est doté d’une compétence de plein contentieux. Par ailleurs, après la signature du contrat, les candidats écartés peuvent exercer un autre recours, dénommé « Tropic », devant un juge du contrat, qui a tout pouvoir pour annuler ce dernier ou accorder une indemnisation des préjudices causés notamment par le non-respect des règles encadrant la procédure de passation du marché public. Cette seconde procédure peut être exercée malgré l’absence d’introduction préalable d’un référé précontractuel ou en cas d’échec de celui-ci. Elle permet de pallier les insuffisances du recours précontractuel, notamment dans les hypothèses où la procédure de passation du marché n’a pas été suspendue ou lorsque le pouvoir adjudicateur n’a pas respecté cette suspension.
Compte tenu de ce qui précède, et à supposer l’article 6 § 1 applicable à la procédure en cause, la Cour estime que la requérante n’a pas été privé du droit d’accès à un tribunal dans le cadre de la procédure intentée par elle en contestation de la passation d’un marché public.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour défaut manifeste de fondement, conformément à l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Claudia Westerdiek Mark Villiger Greffière Président