NOVABAT-OI c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
NOVABAT-OI c. FRANCE (CtEDO, 2013)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 11693/10 NOVABAT-OI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 17 septembrie 2013 într-o cameră compusă din Mark Villiger, președinte, Angelika Nußberger, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, Andre Potocki, Paul Lumpres, Helena Jäderblom, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 8 februarie 2010, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA circumstanțelor din speță Recurenta, Novabat-Oi, este o societate de drept francez, cu sediul în Tampon (Ile de la Réunion). Aceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul A. Rapady, avocat la Saint-Denis de la Réunion. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2009, reclamanta a răspuns la o cerere de ofertă din partea Ministerului Apărării ( La 15 aprilie 2009, autoritatea contractantă a informat reclamanta cu privire la respingerea ofertei sale, din cauza prezentării tardive a dosarului de candidatură. Recurenta sesizează președintele Tribunalului Administrativ din Saint Denis al Réunion pentru a obține anularea procedurii de atribuire, considerând că oferta sa fusese prezentată înainte de termenul limită. La 22 aprilie 2009, președintele Tribunalului Administrativ a solicitat ministrului Apărării să amâne semnarea contractului cel târziu până la 10 mai 2009. Mai 2009, acesta a adus în discuție recurenta, pe baza motivelor pe care oferta sa nu a fost primită de autoritatea contractantă competentă la sfârșitul zilei, adică după expirarea termenului stabilit de procedura de ofertare. Judecătorul în cauză a considerat că adresa la care trebuiau depuse ofertele, precum și identitatea autorității contractante erau indicate atât în anunțul de participare la procedura concurențială, cât și în regulamentul de consultare a contractului. El a subliniat că a fost stabilit de documentele dosarului că curierul, la care apelase reclamanta, a fost informat cu privire la locul și a prezentat o ofertă unei autorități străine la această procedură de achiziții publice. recurenta a formulat un recurs în recurs împotriva acestei ordonanțe. 10. Iulie 2009, conducerea infrastructurii din Saint-Denis încheie contractul cu un alt candidat, Societatea M.T. 11. La 3 septembrie 2009, președintele celei de-a 7-a subsecțiunea din litigiul Consiliului de Primă Instanță cu privire la o ordonanță prin care se declară că nu se pronunță asupra concluziilor recurentei, acestea devenind fără obiect ca urmare a semnării contractului dintre administrație și o întreprindere concurentă, la 21 iulie 2009, dreptul și practica internă relevantă Codul de justiție administrativă 12. Astfel, dispozițiile relevante sunt formulate în art. L. 551-1 Președintele Tribunalului Administrativ, sau magistratul care deleagă, poate fi sesizat în cazul încălcării obligațiilor de publicitate și de concurență la care este supusă achizițiile publice (...). Persoanele abilitate să acționeze sunt cele care au un interes în încheierea contractului și care sunt susceptibile de a fi afectate de această încălcare, precum și reprezentantul de la departament în cazul în care contractul este încheiat sau trebuie încheiat de o colectivitate teritorială sau de o instituție publică locală. Președintele Tribunalului Administrativ poate fi sesizat înainte de încheierea contractului. El poate ordona autorului încălcării să se conformeze obligațiilor sale și poate suspenda atribuirea contractului sau executarea oricărei decizii care se referă la acesta. De asemenea, acesta poate anula aceste decizii și poate elimina clauzele sau cerințele care urmează să fie incluse în contract și care nu respectă obligațiile menționate. De îndată ce este sesizat, acesta poate solicita amânarea semnării contractului până la încheierea procedurii și pentru o durată maximă de 20 de zile. (...) Art. R. 551-1 În termen de 20 de zile de la depunerea cererilor în temeiul articolelor L. 551-1 și L. 551-2, președintele Tribunalului administrativ sau magistratul delegat decide în termen de 20 de zile cu privire la cererile depuse în temeiul articolelor L. 551-1 și L. 551-2. 551-2 se încheie la data la care președintele Tribunalului Administrativ sau magistratul delegat se pronunță asupra cererii sau, cel târziu, la expirarea acestui termen de 20 de zile. Măsurile provizorii dispuse în temeiul prezentului capitol nu pot fi contestate decât pe parcursul recursului în casare îndreptat împotriva deciziei prin care se soluționează în cele din urmă asupra cererii. Jurisprudența Consiliului de ntrebare 13. Procedura de soluționare precontractuală prevăzută în art. L. 551 1 și L. 551-2 menționate anterior din Codul de Justiție Administrativă, cum ar fi cele din prezenta specie, este rezultatul transpunerii a două directive europene, pe de o parte n 92/13/CEE a Consiliului, din 25 februarie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea normelor comunitare privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice ale entităților care operează în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor și, pe de altă parte, n 89/665/CEE ale Consiliului din 21 februarie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea normelor comunitare privind achizițiile publice În decembrie 1989 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor de recurs în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice de bunuri și lucrări. 14. Consiliul de administrație a considerat că termenul precontractual este inadmisibil dacă este prezentat după semnarea contractului administrativ (CE, sec., 3 noiembrie 1995). În mod similar, recursul în casație prevăzut la articolul R. 551-4 menționat anterior se referă la un non-procedură în cazul în care contractul public este semnat înainte ca Consiliul de Stat să aibă loc (CE, 28 iulie 2004, Societatea Hitronetic, nr. 260579). 15 printr-o hotărâre din 16 iulie 2007, pronunțată în cauza Societate Tropic Lucrări Raportare 291545), Consiliul de Stat a admis că, în afara termenului precontractual vizat în mod explicit de articolele menționate anterior din Codul de Justiție Administrativă, un concurent exclus dispune încă de o acțiune după atribuirea contractului, chiar și în cazul în care nu este mai permis să solicite anularea pentru excesul de putere a actelor prealabile [încheierii contractului] care sunt detașabile de acesta. Într-adevăr, orice concurent exclus din încheierea unui contract administrativ este admisibil să constituie în fața [judecătorului contractului] o cale de atac în instanță deplină care contestă validitatea acestui contract sau a unora dintre clauzele sale, care pot fi împărțite, însoțite, dacă este cazul, de cereri indelebile . Consiliul de Stat a precizat în continuare că o astfel de hotărâre care contestă valabilitatea unui contract poate fi însoțită de o cerere care, pe baza dispozițiilor articolului L. 521-1 din Codul de Justiție Administrativă, să suspende executarea acestuia. Din jurisprudența ulterioară a Consiliului (de exemplu, din cauza nerespectării normelor de publicitate sau de concurență care guvernează achizițiile publice (pentru o aplicare, a se vedea CE, 16 noiembrie 2009), rezultă că instanța sesizată cu privire la o acțiune în justiție de tipul "Tropic" se confruntă cu toate neregulile care afectează contractul administrativ, inclusiv cele care rezultă, de exemplu, din nerespectarea normelor de publicitate sau de concurență care guvernează achizițiile publice (pentru o aplicare, a se vedea CE, 16 noiembrie 2009). Ministrul Imigrației, Integrării, Identității Naționale și Dezvoltării Solide și Asociației Colective Respect, nr 328826 și 32897 2009-515 din 7 mai 2009, care a transpus Directiva 2007/66 din 11 decembrie 2007 privind îmbunătățirea eficienței procedurilor de recurs în materie de achiziții publice, a introdus suspendarea automată a procedurii de achiziții publice din cauza introducerii unui contract precontractual. Aceasta a creat o nouă procedură, așa-numita procedură de mediere contractuală, deschisă concurenților care au fost excluși după încheierea contractului. Această nouă acțiune nu înlocuiește complet recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la recursul la procedura de contestație contractuală, care rămâne aplicabilă în special contractelor pentru care s-a inițiat procedura de consultare înainte de 1 decembrie 2009. GRIEFS 17. 1 și 13 din convenție, recurenta se plânge că a fost privată de o cale de atac eficientă în fața președintelui instanței administrative sesizate cu privire la un termen precontractual și a Consiliului de Stat pentru a contesta condițiile de atribuire a unui contract de achiziții publice, recursul său în casație declarându-se fără obiect numai din cauza faptului că acest contract a avut loc între timpul a fost încheiat între statul de drept și o societate concurentă. ÎN  18. recurenta se plânge că a fost privată de o cale de atac efectivă în fața președintelui Tribunalului Administrativ sesizat cu un termen precontractual și Consiliul de  . Aceasta se referă la articolele 6 1 și 13 din Convenție, ale căror dispoziții relevante sunt formulate după cum urmează art. 6 § Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...). art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Argumentele părților Guvernul 19. Guvernul susține în primul rând că, în temeiul jurisprudenței Tinnelly & Sons Ltd și alții și McElduff și alții c. Regatul Unit (10 iulie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998 IV), aplicabilitatea articolului 6 din Convenția privind achizițiile publice este legată de existența unui drept patrimonial, care decurge din posibilitatea reclamantului de a solicita despăgubiri. Guvernul reamintește că procedura de notificare precontractuală în cauză urmărește să asigure respectarea normelor privind publicitatea și concurența în etapa de achiziții publice, și nu să obțină despăgubiri. De aici rezultă că obiectul acestei proceduri nu se referă la drepturile și obligațiile cu caracter civil în sensul art. 6 din Convenție, care ar fi, prin urmare, nelegat în speță. 20. Guvernul ridică apoi o excepție de la o deficiență de la epuizarea căilor de atac interne. El reamintește că, de la hotărârea din cauza Adunării Consiliului de Stat. Societate Tropic Lucrări Raportare mai devreme de 16 iulie 2007, concurenții excluși pot exercita în fața instanței din contract o cale de atac în deplină instanță pentru a solicita anularea contractului sau plata prejudiciului pe care l-ar fi suferit ca urmare a excluderii lor din procedura de atribuire a contractului de achiziții publice. Guvernul adaugă că această acțiune poate fi însoțită de o cerere de suspendare a executării contractului; acesta concluzionează că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comitetul consideră că, în cazul în care această acțiune ar putea fi inițiată sau continuată după semnarea contractului, competențele de care dispune judecătorul nu ar mai fi nici un efect util, nici nu ar mai fi posibil să se prevină încheierea contractului menționat. Acesta indică faptul că procedurile de ofertare sunt lungi și necesită o serie de operațiuni, al căror scop este de a asigura calitatea achizițiilor publice la cel mai bun preț, cu respectarea concurenței. Acesta susține că o posibilitate de suspendare a semnării contractului în etapa recursului în Casație ar constitui o încălcare excesivă a acțiunii autorităților publice, având în vedere termenele suplimentare pe care le-ar determina acest lucru. Comitetul consideră că suspendarea ar putea permite, de asemenea, reclamanților să amâne cu mai multe luni punerea în aplicare a pieței, fără a prezenta mijloace serioase, și subliniază faptul că procedura de pre-contractare rezultă din transpunerea directivelor comunitare (n 89/665/CEE din 21 decembrie 1989 și n 92/13/CE din 25 februarie 1992, astfel cum au fost modificate prin Directiva nr. 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței procedurilor de recurs în materie de achiziții publice și că ultima directivă transpusă în Franța prin ordonanța din 7 mai 2009 prevede acum că exercitarea termenului precontractual impune suspendarea automată a semnării contractului pe durata primei instanțe. În cele din urmă, guvernul amintește că, în speță, reclamanta ar fi trebuit să facă recurs în deplină instanță, ceea ce i-ar fi permis să solicite anularea contractului, precum și o despăgubire. reclamanta 22. În ceea ce privește aplicabilitatea articolului 6 alineatul (1) din convenție, recurenta susține că procedura precontractuală are o miză pecuniară deosebit de importantă pentru aceasta, contractul public în cauză reprezentând jumătate din cifra sa anuală de afaceri. Aceasta adaugă că natura administrativă a deciziilor contestate nu a fost, de asemenea, consecință, de a soluționa aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenție. 23. În ceea ce privește excepția întemeiată pe neobosirea căilor de atac, recurenta susține ulterior că singura cale de atac împotriva mai multor hotărâri judecătorești este recursul în casare, pe care l-a formulat în fața Consiliului de Stat. Nu are același obiect ca cel precontractual, deoarece acesta din urmă are un scop preventiv, permițând anularea procedurii de achiziție, în timp ce primul are un scop curativ, permițând anularea contractului, după încheierea acestuia și, dacă este cazul, acordarea de daune-interese. În plus, recurenta susține că posibilitatea de a exercita osuspensie pentru a face ca acțiunea să fie judecată în regim de urgență, nu este relevantă, în măsura în care acest tip de fapt este acceptat numai în mod excepțional de instanțele administrative. recurenta deduce că această acțiune nu poate remedia neregulile ridicate. În sfârșit, aceasta susține că există aproape zece căi de atac care pot fi exercitate de un candidat la atribuirea unui contract de achiziții publice înainte sau după semnarea contractului și că nu i se poate impune să le exercite pe toate. 24. Pe fond, recurenta susține că o cale de atac introdusă de un stat trebuie să respecte garanțiile procesului echitabil. Aceasta reamintește că contractul precontractual este admisibil atâta timp cât contractul de achiziție publică în cauză nu a fost semnat. Cu toate acestea, dacă instanța în materie precontractuală poate suspenda semnarea contractului, timpul de examinare a cererii, acesta nu are obligația de a acționa în fața Consiliului de Stat nu suspendă procedura de atribuire a contractului de achiziții publice și nici nu are obligația de a acționa în fața Consiliului de Stat. în cazul de față, în lumina atribuirii contractului în cauză, Comisia consideră că o perioadă de judecată mai rapidă în fața Consiliului d a t ar putea fi luată în considerare fără a bloca însă acțiunea administrației. Recurenta concluzionează că aceasta din urmă are competența de a pune capăt, unilateral și potrivit voinței sale. În cele din urmă, ea susține că este rezultatul acestui sistem, precum și al caracterului foarte evolutiv al dreptului achizițiilor publice, o tendință a judecătorilor din fond de a primi mai bine cauza administrației. Curtea nu consideră că este necesar să se pronunțe asupra excepțiilor ridicate de guvern, din moment ce cererea este în orice caz vădit greșit întemeiată. 26. Într-adevăr, Curtea amintește mai întâi că: art. 6 alineatul (1) din convenție constituie o lex specialis în raport cu articolul : Cerințele sale, care implică întreaga gamă de garanții specifice procedurilor judiciare, sunt mai stricte decât cele prevăzute la art. 13, care sunt absorbite de acestea (a se vedea, de exemplu, Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 146, CEDO 2000-XI). Pe de altă parte, în cazul în care recurenta invocă, de asemenea, o încălcare a principiului egalității de arme, Curtea constată că argumentele sale în acest sens țin de fapt de absența Prin urmare, Comisia consideră că acest aspect trebuie examinat numai din punctul de vedere al dreptului de acces la o instanță în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. 27. În continuare, Comisia reamintește că dreptul la o instanță, al cărei drept de acces constituie un aspect, nu este absolut: acesta poate conduce la limitări, în măsura în care acestea nu limitează accesul la dreptul de acces deschis în mod liber într-un mod sau într-un punct cum ar fi dreptul de acces la acesta atins în propria sa substanță, pe care acestea tind să aibă un scop legitim și pe care există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea, printre altele, Markovic și alții, Italia [GC], n 1398/03, § 99, CEDH 2006 XIV, Paroisse Greco Catolic Sâmbata Bihor c. România, n 48107/99, §§ 62-64, 12 ianuarie 2010, Guadagnino c. Italia și Franța, n 2555/03, §§ 55-56, 18 ianuarie 2011 și Sabeh El Leil c. Franța [GC], n 34869/05, § 46-47, 29 iunie 2011 28. În plus, Curtea a statuat, într-un domeniu în care dreptul la o cale de atac eficientă are o intensitate specială, că un control jurisdicțional efectiv trebuie să permită, în cazul constatării unei operațiuni desfășurate de o autoritate publică care aduce atingere drepturilor și obligațiilor cu caracter civil În acest caz, Curtea constată că, de la introducerea acțiunii, judecătorul a dispus suspendarea procedurii imediat după introducerea acțiunii, Tribunalul a dispus suspendarea procedurii, fie să prevină executarea operațiunii, fie, în cazul în care o astfel de operațiune considerată neregulamentară a avut deja loc, să furnizeze o recuperare corespunzătoare (Ravon și alții c. Franța, n 18497/03, § 28, 21 februarie 2008). ; apoi a respins acțiunea recurentei, după examinarea mijloacelor sale și a arătat că termenul de depunere a candidaturilor a fost depășit de aceasta, fără ca această depășire să poată fi imputată autorității contractante. Prin urmare, Comisia consideră că recurenta a avut efectiv acces la un judecător cu competențe suficiente pentru a aprecia integral litigiul cu care a fost sesizat și pentru a remedia, după caz, neregulile constatate. 30. În ceea ce privește argumentul recurentei cu privire la timpul acordat de Consiliul de Stat pentru a se pronunța cu privire la recursul său și la consecințele sale asupra încheierii contractului, Curtea ia notă de faptul că dreptul intern prevede în principal două căi de atac împotriva deciziilor luate de autoritatea contractantă, în speță Ministerul Apărării, care au loc în timp. În primul rând, înainte de încheierea contractului de achiziții publice, concurenții excluși din procedura de atribuire a contractului de achiziții publice pot exercita, pe lângă reclamanta în speță, o cale de atac precontractuală în fața unui judecător care, deși acționează în forma Ös, are competență deplină. Pe de altă parte, după semnarea contractului, candidații respinși pot exercita o altă cale de atac, numită Tropic, în fața unui judecător al contractului, care are orice putere de a anula contractul sau de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în special de nerespectarea normelor care reglementează procedura de atribuire a contractului de achiziții publice. Această a doua procedură poate fi efectuată în pofida faptului că nu s-a introdus în prealabil o procedură precontractuală sau în caz de eșec al acesteia. Aceasta permite remedierea deficiențelor acțiunii precontractuale, în special în ipoteza în care procedura de atribuire a contractului nu a fost suspendată sau în cazul în care autoritatea contractantă nu a respectat această suspendare. 31. Având în vedere cele de mai sus și presupunând că art. 6 alineatul (1) se aplică procedurii în cauză, Curtea consideră că reclamanta nu a fost privatizată de dreptul de a avea acces la o instanță în cadrul procedurii introduse de aceasta prin contestarea atribuirii unui contract de achiziții publice. 32. Prin urmare, se consideră că cererea trebuie respinsă pentru o lipsă vădită de temei, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Mark Villiger Președinte