M. SCHNEIDER SCHALTGERATEBAU UND ELEKTROINSTALLATIONEN GMBH c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
M. SCHNEIDER SCHALTGERATEBAU UND ELEKTROINSTALLATIONEN GMBH c. FRANCE (CtEDO, 2015)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 41499/11 Dl SCHNEIDER SCHALTGERÄTEBAU UND ELEKTROINSTAȚIONEN GMBH împotriva Franței La Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 9 iunie 2015 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Vincent A. De Gaetano, André Potoki, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea formulată la 5 iulie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața recurentei, domnul Schneider Schaltgerätebau und Elektro instalationen GmbH, este o societate austriacă cu sediul la Viena. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul R. Kilches, avocat la Viena. Guvernul francez ( Dl F. Alabrune, directorul afacerilor juridice al Ministerului Afacerilor Externe. După ce a fost informat, la 28 mai 2014, cu privire la posibilitatea de a prezenta observații scrise în temeiul articolului 36 alineatul (1) din convenție și al articolului 44 din Regulamentul de procedură al Curții, guvernul austriac a informat, la 11 iunie 2014, că nu intenționează să se prevaleze de dreptul său în această privință. La 16 februarie 2005, societatea reclamantă încheie un acord exclusiv de promovare a proiectelor cu trei societăți nigeriene, inclusiv societatea C. Relațiile dintre co-contractanți, societatea C. sesizează Camera Internațională de Comerț (CCI) cu privire la o cerere de arbitraj. Printr-o sentință din 8 mai 2008, unicul arbitru a condamnat reclamanta, pe de o parte, să plătească societății C. 50 963 592 Nairas, în plus față de dobândă, cheltuielile sale legale și de altă natură: 205 589 USD și 10 500 EUR, precum și toate taxele de arbitraj stabilite la 220 000 USD și, pe de altă parte, de rambursat societății C. partea din avansurile pe cheltuieli pe care aceasta le-a plătit CCI în valoare de 165 333 USD. Prin hotărârea din 10 septembrie 2009, instanța de apel din Paris a respins acțiunea în anulare a hotărârii pe care a sesizat-o reclamanta și a condamnat-o să plătească suma de 50 În temeiul articolului 700 din Codul de procedură civilă, recurenta s-a ocupat de casarea sa la 5 mai 2010. La 27 septembrie 2010, societatea C. a solicitat, prin aplicarea articolului 1009-1 din Codul de procedură civilă, radierea cauzei, pe motiv că reclamanta nu executase nici hotărârea din 10 septembrie 2009, nici sentința din 8 mai 2008. 10. La 24 noiembrie 2010, recurenta a prezentat observații în apărare, prezentând mai multe argumente în vederea respingerii cererii de radiere a rolului. 11. La 6 ianuarie 2011, consilierul delegat de primul președinte al Curții de Casație a dat o ordonanță radiantă a rolului la cauza, pe motiv următor Prevăzut că, pentru a solicita radierea cauzei din cauza rolului Curții [de Casație], societatea [C.], la data de executare a hotărârii în recurs Arbitrat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste condiții, este necesar să se elimine cauza din rolul Curții [de Casație]. 12. În urma acestei hotărâri, recurenta și-a depus cererea și a solicitat, de asemenea, ca Curtea să intervină, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, la Curtea de Casație în scopul anulării radiației rolului. La 8 iulie 2011, Comisia a fost informată că cererea sa se referă în afara domeniului de aplicare al articolului 39 din regulament și că, în consecință, aceasta nu a fost supusă unui judecător pentru decizie. În cadrul înregistrării cererii, grefa Curții a avizat recurenta, într-o scrisoare din 13 septembrie 2011, pe care o importa, pe care o informează spontan Curtea cu privire la orice dezvoltare ulterioară semnificativă în cauza respectivă și îi prezintă acesteia orice altă decizie internă relevantă. 13. În urma comunicării cererii, la 22 mai 2014, guvernul a informat Curtea cu privire la faptul că reclamanta a executat, între timp, decizia atacată și a prezentat, la 10 octombrie 2012, o cerere de reinscriere în rol prin aplicarea articolului 1009-3 din Codul de procedură civilă. Astfel, guvernul a emis o ordonanță din 7 octombrie 2012. În februarie 2013, prin care consilierul delegat de către primul președinte al Curții de Casație a autorizat reincluderea cauzei în rolul Curții. 14. În urma acestei decizii, cauza a fost pronunțată la o ședință publică la 14 ianuarie 2014. Prin hotărârea din 12 februarie 2014, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Dreptul intern relevant 15. Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă se citesc după cum urmează: În afara domeniilor în care recursul împiedică executarea deciziei atacate, primul președinte sau delegatul acestuia decide, la cererea pârâtului și după ce a primit avizul procurorului general și observațiile părților, retragerea rolului unei cauze în cazul în care reclamantul nu justifică executarea hotărârii care face obiectul recursului, cu excepția cazului în care se constată că executarea ar fi de natură să ducă la consecințe vădit excesive. Cererea pârâtului trebuie să fie prezentată, fără întârziere, în scris, înainte de expirarea termenului prevăzut la articolele 982 și 991. Decizia de retragere a rolului n mai mult decât suspendarea termenelor acordate reclamantului pentru recurs prin articolele 978 și 989.art. 1009-3 Primul președinte sau delegatul acestuia autorizează, cu excepția cazului în care constată expirarea, reînscrierea cauzei la rolul instanței pe baza justificării executării deciziei atacate. Termenele acordate pârâtului prin art. 982 și 991 încep de la notificarea reincluderii cauzei în rol. GRIEF 16. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta susține că ordonanța din 6 ianuarie 2011, care retrage rolul Curții de Casație la data la care se deschide declarația de recurs, a constituit un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la această instanță. Aceasta precizează că, prin faptul că nu conținea un răspuns la argumentele pe care le-a prezentat în vederea respingerii cererii de radiere a rolului, ordonanța nu i-a permis să se asigure că aceasta a beneficiat de o examinare efectivă a situației sale. Recurenta consideră că a fost privată de dreptul de acces la Curtea de Casație pentru a obține un control în drept asupra hotărârii din 10 septembrie 2009 a instanței judecătorești din Paris, în măsura în care primul președinte al Curții de Casație, care pune în aplicare art. 1009-1 din noul Cod de procedură civilă, a retras din rolul Curții de Casație instanța deschisă asupra declarației sale de recurs, printr-o ordonanță pe care recurenta o consideră insuficient motivată. 6 alin. (1) și 13 din Convenție, așa cum se menționează în art. 6 □ Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 18. Guvernul ridică două excepții de la: ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 67810/10, § 33, CEDO 2014. Aceasta arată astfel, împreună cu guvernul, că reclamanta ar fi trebuit să o țină la curent cu evoluțiile importante care au avut loc ca urmare a ordonanței de radiere a rolului din 6 ianuarie 2011 și care i-ar fi permis să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. Cu toate acestea, ea nu consideră necesar să se examineze dacă cererea trebuie considerată ca fiind abuzivă din cauza unei eventuale informări [recționarului] d , citată anterior, punctul 28. Aceasta consideră că problema admisibilității cererii poate fi lăsată deschisă în speță, având în vedere evoluțiile ulterioare. 21. Curtea ia notă de noile fapte care au avut loc de la introducerea cererii, și anume examinarea recursului de către Curtea de Casație ca urmare a reincluderii cauzei în rol. Aceasta trebuie să verifice dacă, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție, circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că: din orice alt motiv (...) nu se mai justifică continuarea examinării cererii 22. Din acești termeni rezultă că Curtea dispune de o mare libertate în ceea ce privește identificarea motivelor care ar putea fi reținute pentru a proceda la o radiere pe acest temei, fiind totuși înțeles că acestea trebuie să se afle în circumstanțele specifice fiecărei cauze (a se vedea Asociation SOS Attintats și Boery c. Franța [GC], (dec.), n 76642/01, § 37, CEDO 2006 XIV și exemplele de jurisprudență citate anterior 23. În cazul de față, Curtea consideră că trebuie să ia în considerare faptul că: în urma ordonanței în litigiu din 6 ianuarie 2011, recurenta a executat hotărârea în cauza în litigiu și a obținut reinscrierea în rolul Curții de Casație prin aplicarea articolului 1009-3 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, cauza a avut loc o ședință publică la 14 ianuarie 2014, iar Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 12 februarie 2014. Faptul că recurenta a obținut un control în drept asupra hotărârii din 10 septembrie 2009 a instanței de apel din Paris constituie o împrejurare care determină Curtea să ia în considerare faptul că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Pe de altă parte, nici un motiv special pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu impun continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 § în fine al Convenției. 25. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 2 iulie 2015. Milano Blaško Ganna Yudkivska Grefier Adjunct Președinte