- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 9 iunie 2015
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
M. Schneider Schaltgeratebau Und Elektroinstallationen GMBH împotriva Franței
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 41499/11 Dl SCHNEIDER SCHALTGERÄTEBAU UND ELEKTROINSTAȚIONEN GMBH împotriva Franței La Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află la 9 iunie 2015 într-un comitet compus din Ganna Yudkivska, președinte, Vincent A. De Gaetano, André Potoki, judecători, și din Milano Blaško, grefier adjunct al secțiunii, Având în vedere cererea formulată la 5 iulie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie în fața recurentei, domnul Schneider Schaltgerätebau und Elektro instalationen GmbH, este o societate austriacă cu sediul la Viena. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către domnul R. Kilches, avocat la Viena. Guvernul francez ( Dl F. Alabrune, directorul afacerilor juridice al Ministerului Afacerilor Externe.
După ce a fost informat, la 28 mai 2014, cu privire la posibilitatea de a prezenta observații scrise în temeiul articolului 36 alineatul (1) din convenție și al articolului 44 din Regulamentul de procedură al Curții, guvernul austriac a informat, la 11 iunie 2014, că nu intenționează să se prevaleze de dreptul său în această privință. La 16 februarie 2005, societatea reclamantă încheie un acord exclusiv de promovare a proiectelor cu trei societăți nigeriene, inclusiv societatea C. Relațiile dintre co-contractanți, societatea C. sesizează Camera Internațională de Comerț (CCI) cu privire la o cerere de arbitraj.
Printr-o sentință din 8 mai 2008, unicul arbitru a condamnat reclamanta, pe de o parte, să plătească societății C. 50 963 592 Nairas, în plus față de dobândă, cheltuielile sale legale și de altă natură: 205 589 USD și 10 500 EUR, precum și toate taxele de arbitraj stabilite la 220 000 USD și, pe de altă parte, de rambursat societății C. partea din avansurile pe cheltuieli pe care aceasta le-a plătit CCI în valoare de 165 333 USD.
Prin hotărârea din 10 septembrie 2009, instanța de apel din Paris a respins acțiunea în anulare a hotărârii pe care a sesizat-o reclamanta și a condamnat-o să plătească suma de 50 În temeiul articolului 700 din Codul de procedură civilă, recurenta s-a ocupat de casarea sa la 5 mai 2010. La 27 septembrie 2010, societatea C. a solicitat, prin aplicarea articolului 1009-1 din Codul de procedură civilă, radierea cauzei, pe motiv că reclamanta nu executase nici hotărârea din 10 septembrie 2009, nici sentința din 8 mai 2008. 10. La 24 noiembrie 2010, recurenta a prezentat observații în apărare, prezentând mai multe argumente în vederea respingerii cererii de radiere a rolului.
11. La 6 ianuarie 2011, consilierul delegat de primul președinte al Curții de Casație a dat o ordonanță radiantă a rolului la cauza, pe motiv următor Prevăzut că, pentru a solicita radierea cauzei din cauza rolului Curții [de Casație], societatea [C.], la data de executare a hotărârii în recurs Arbitrat … În aceste condiții, este necesar să se elimine cauza din rolul Curții [de Casație]. 12. În urma acestei hotărâri, recurenta și-a depus cererea și a solicitat, de asemenea, ca Curtea să intervină, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, la Curtea de Casație în scopul anulării radiației rolului. La 8 iulie 2011, Comisia a fost informată că cererea sa se referă în afara domeniului de aplicare al articolului 39 din regulament și că, în consecință, aceasta nu a fost supusă unui judecător pentru decizie.
În cadrul înregistrării cererii, grefa Curții a avizat recurenta, într-o scrisoare din 13 septembrie 2011, pe care o importa, pe care o informează spontan Curtea cu privire la orice dezvoltare ulterioară semnificativă în cauza respectivă și îi prezintă acesteia orice altă decizie internă relevantă. 13. În urma comunicării cererii, la 22 mai 2014, guvernul a informat Curtea cu privire la faptul că reclamanta a executat, între timp, decizia atacată și a prezentat, la 10 octombrie 2012, o cerere de reinscriere în rol prin aplicarea articolului 1009-3 din Codul de procedură civilă. Astfel, guvernul a emis o ordonanță din 7 octombrie 2012. În februarie 2013, prin care consilierul delegat de către primul președinte al Curții de Casație a autorizat reincluderea cauzei în rolul Curții.
14. În urma acestei decizii, cauza a fost pronunțată la o ședință publică la 14 ianuarie 2014. Prin hotărârea din 12 februarie 2014, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Dreptul intern relevant 15. Dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă se citesc după cum urmează: În afara domeniilor în care recursul împiedică executarea deciziei atacate, primul președinte sau delegatul acestuia decide, la cererea pârâtului și după ce a primit avizul procurorului general și observațiile părților, retragerea rolului unei cauze în cazul în care reclamantul nu justifică executarea hotărârii care face obiectul recursului, cu excepția cazului în care se constată că executarea ar fi de natură să ducă la consecințe vădit excesive.
Cererea pârâtului trebuie să fie prezentată, fără întârziere, în scris, înainte de expirarea termenului prevăzut la articolele 982 și 991. Decizia de retragere a rolului n mai mult decât suspendarea termenelor acordate reclamantului pentru recurs prin articolele 978 și 989.art. 1009-3 Primul președinte sau delegatul acestuia autorizează, cu excepția cazului în care constată expirarea, reînscrierea cauzei la rolul instanței pe baza justificării executării deciziei atacate. Termenele acordate pârâtului prin art. 982 și 991 încep de la notificarea reincluderii cauzei în rol. GRIEF 16. Invocând articolele 6 și 13 din convenție, recurenta susține că ordonanța din 6 ianuarie 2011, care retrage rolul Curții de Casație la data la care se deschide declarația de recurs, a constituit un obstacol disproporționat în calea dreptului său de acces la această instanță.
Aceasta precizează că, prin faptul că nu conținea un răspuns la argumentele pe care le-a prezentat în vederea respingerii cererii de radiere a rolului, ordonanța nu i-a permis să se asigure că aceasta a beneficiat de o examinare efectivă a situației sale. Recurenta consideră că a fost privată de dreptul de acces la Curtea de Casație pentru a obține un control în drept asupra hotărârii din 10 septembrie 2009 a instanței judecătorești din Paris, în măsura în care primul președinte al Curții de Casație, care pune în aplicare art. 1009-1 din noul Cod de procedură civilă, a retras din rolul Curții de Casație instanța deschisă asupra declarației sale de recurs, printr-o ordonanță pe care recurenta o consideră insuficient motivată.
6 alin. (1) și 13 din Convenție, așa cum se menționează în art. 6 □ Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 18. Guvernul ridică două excepții de la: … 67810/10, § 33, CEDO 2014. Aceasta arată astfel, împreună cu guvernul, că reclamanta ar fi trebuit să o țină la curent cu evoluțiile importante care au avut loc ca urmare a ordonanței de radiere a rolului din 6 ianuarie 2011 și care i-ar fi permis să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză.
Cu toate acestea, ea nu consideră necesar să se examineze dacă cererea trebuie considerată ca fiind abuzivă din cauza unei eventuale informări [recționarului] d , citată anterior, punctul 28. Aceasta consideră că problema admisibilității cererii poate fi lăsată deschisă în speță, având în vedere evoluțiile ulterioare. 21. Curtea ia notă de noile fapte care au avut loc de la introducerea cererii, și anume examinarea recursului de către Curtea de Casație ca urmare a reincluderii cauzei în rol.
Aceasta trebuie să verifice dacă, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție, circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că: din orice alt motiv (...) nu se mai justifică continuarea examinării cererii 22. Din acești termeni rezultă că Curtea dispune de o mare libertate în ceea ce privește identificarea motivelor care ar putea fi reținute pentru a proceda la o radiere pe acest temei, fiind totuși înțeles că acestea trebuie să se afle în circumstanțele specifice fiecărei cauze (a se vedea Asociation SOS Attintats și Boery c. Franța [GC], (dec.), n 76642/01, § 37, CEDO 2006 XIV și exemplele de jurisprudență citate anterior 23. În cazul de față, Curtea consideră că trebuie să ia în considerare faptul că: în urma ordonanței în litigiu din 6 ianuarie 2011, recurenta a executat hotărârea în cauza în litigiu și a obținut reinscrierea în rolul Curții de Casație prin aplicarea articolului 1009-3 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, cauza a avut loc o ședință publică la 14 ianuarie 2014, iar Curtea de Casație a respins recursul printr-o hotărâre din 12 februarie 2014. Faptul că recurenta a obținut un control în drept asupra hotărârii din 10 septembrie 2009 a instanței de apel din Paris constituie o împrejurare care determină Curtea să ia în considerare faptul că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Pe de altă parte, nici un motiv special pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și protocoalele sale nu impun continuarea examinării cererii în temeiul art. 37 § în fine al Convenției. 25. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Adoptată în limba franceză și comunicată în scris la 2 iulie 2015. Milano Blaško Ganna Yudkivska Grefier Adjunct Președinte
CINQUIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 41499/11
M. SCHNEIDER SCHALTGERÄTEBAU UND ELEKTROINSTALLATIONEN GMBH
contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 9 juin 2015 en un comité composé de : Ganna Yudkivska, présidente, Vincent A. De Gaetano, André Potocki, juges, et de Milan Blaško, greffier adjoint de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 5 juillet 2011, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
La requérante, M. Schneider Schaltgerätebau und Elektroinstallationen GmbH, est une société autrichienne ayant son siège à Vienne. Elle a été représentée devant la Cour par M e R. Kilches, avocat à Vienne.
Le gouvernement français (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. F. Alabrune, Directeur des Affaires juridiques du ministère des Affaires étrangères.
Ayant été informé, le 28 mai 2014, de la possibilité de présenter des observations écrites en vertu des articles 36 § 1 de la Convention et 44 du règlement de la Cour, le gouvernement autrichien a fait savoir, le 11 juin 2014, qu’il n’entendait pas se prévaloir de son droit à cet égard. A. Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le 16 février 2005, la société requérante conclut un accord exclusif de promotion de projets avec trois sociétés nigérianes, dont la société C.
Les relations se détériorant entre les co-contractants, la société C. saisit la Chambre de Commerce Internationale (CCI) d’une demande d’arbitrage. Par une sentence du 8 mai 2008, l’arbitre unique condamna la requérante, d’une part, à payer à la société C. 50 963 592 Nairas, outre intérêts, ses frais légaux et autres s’élevant à 205 589 USD et à 10 500 EUR, ainsi que l’ensemble des frais d’arbitrage fixés à 220 000 USD et, d’autre part, à rembourser à la société C. la part des avances sur frais que celle-ci avait versée à la CCI à concurrence de 165 333 USD.
Par un arrêt du 10 septembre 2009, la cour d’appel de Paris rejeta le recours en annulation de la sentence dont l’avait saisie la requérante et condamna celle-ci à payer la somme de 50 000 EUR au titre de l’article 700 du code de procédure civile.
La requérante se pourvut en cassation le 5 mai 2010.
Le 27 septembre 2010, la société C. demanda, par application de l’article 1009-1 du code de procédure civile, la radiation de l’affaire, au motif que la requérante n’avait exécuté ni l’arrêt du 10 septembre 2009, ni la sentence du 8 mai 2008.
Le 24 novembre 2010, la requérante produisit des observations en défense, présentant plusieurs arguments en vue du rejet de la requête en radiation du rôle.
Le 6 janvier 2011, le conseiller délégué par le premier président de la Cour de cassation rendit une ordonnance radiant du rôle l’affaire, au motif suivant : « Attendu que pour solliciter la radiation de l’affaire du rôle de la Cour [de cassation], la société [C.] invoque l’inexécution de l’arrêt frappé de pourvoi ; Attendu qu’il n’est pas justifié du règlement des condamnations prononcées par la sentence arbitrale dont la demande d’annulation a été rejetée par l’arrêt attaqué ; Que dans ces conditions, il y a lieu de radier l’affaire du rôle de la Cour [de cassation]. » 12. À la suite de cette ordonnance, la requérante introduisit sa requête et sollicita également que la Cour intervienne, sur le fondement de l’article 39 de son règlement, auprès de la Cour de cassation aux fins d’une annulation de la radiation du rôle. Le 8 juillet 2011, elle fut informée que sa demande se situait en dehors du champ d’application de l’article 39 du règlement et qu’en conséquence, elle n’avait pas été soumise à un juge pour décision. Dans le cadre de l’enregistrement de la requête, le greffe de la Cour avisa la requérante, dans une lettre du 13 septembre 2011, qu’il importait qu’elle informe spontanément la Cour de tout développement ultérieur important dans l’affaire et lui soumette toute autre décision interne pertinente. 13. À la suite de la communication de la requête, le 22 mai 2014, le Gouvernement informa la Cour de ce que la requérante avait, entre-temps, exécuté la décision frappée de pourvoi et présenté, le 10 octobre 2012, une demande de réinscription au rôle par application de l’article 1009-3 du code de procédure civile. Ainsi, le Gouvernement produisit une ordonnance du 7 février 2013, par laquelle le conseiller délégué par le premier président de la Cour de cassation avait autorisé la réinscription de l’affaire au rôle de la Cour. 14. À la suite de cette décision, l’affaire donna lieu à une audience publique en date du 14 janvier 2014. Par un arrêt du 12 février 2014, la Cour de cassation rejeta le pourvoi de la requérante. B. Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes du code de procédure civile se lisent comme suit : Article 1009-1 « Hors les matières où le pourvoi empêche l’exécution de la décision attaquée, le premier président ou son délégué décide, à la demande du défendeur et après avoir recueilli l’avis du procureur général et les observations des parties, le retrait du rôle d’une affaire lorsque le demandeur ne justifie pas avoir exécuté la décision frappée de pourvoi, à moins qu’il ne lui apparaisse que l’exécution serait de nature à entraîner des conséquences manifestement excessives. La demande du défendeur doit, à peine d’irrecevabilité prononcée d’office, être présentée avant l’expiration des délais prescrits aux articles 982 et 991. La décision de retrait du rôle n’emporte pas suspension des délais impartis au demandeur au pourvoi par les articles 978 et 989. » Article 1009-3 « Le premier président ou son délégué autorise, sauf s’il constate la péremption, la réinscription de l’affaire au rôle de la cour sur justification de l’exécution de la décision attaquée. Les délais impartis au défendeur par les articles 982 et 991 courent à compter de la notification de la réinscription de l’affaire au rôle. » GRIEF
Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, la requérante allègue que l’ordonnance du 6 janvier 2011, retirant du rôle de la Cour de cassation l’instance ouverte sur sa déclaration de pourvoi, a constitué une entrave disproportionnée à son droit d’accès à cette juridiction. Elle précise qu’en ne contenant pas de réponse aux arguments qu’elle avait soumis en vue du rejet de la requête en radiation du rôle, l’ordonnance ne lui permettait pas de s’assurer qu’elle avait bénéficié d’un examen effectif de sa situation. EN DROIT
La requérante estime qu’elle a été privée d’accès à la Cour de cassation pour obtenir un contrôle en droit de l’arrêt du 10 septembre 2009 de la cour d’appel de Paris, dans la mesure où le premier président de la Cour de cassation, faisant application de l’article 1009-1 du nouveau code de procédure civile, a retiré du rôle de la Cour de cassation l’instance ouverte sur sa déclaration de pourvoi, par une ordonnance que la requérante juge insuffisamment motivée. Elle allègue une violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention, ainsi libellés : Article 6 « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...) qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Article 13 « Toute personne dont les droits et libertés reconnus dans la (...) Convention ont été violés, a droit à l’octroi d’un recours effectif devant une instance nationale, alors même que la violation aurait été commise par des personnes agissant dans l’exercice de leurs fonctions officielles. »
Le Gouvernement soulève deux exceptions d’irrecevabilité, tirées du caractère abusif de la requête et de l’absence de préjudice important.
La requérante conteste ces exceptions d’irrecevabilité.
La Cour rappelle d’emblée l’obligation incombant à tout requérant de coopérer avec elle ( Gross c. Suisse , [GC], n o 67810/10, § 33, CEDH 2014). Elle relève ainsi, avec le Gouvernement, que la requérante aurait dû la tenir au courant des développements importants qui se sont produits à la suite de l’ordonnance de radiation du rôle du 6 janvier 2011 et qui lui auraient permis de se prononcer en pleine connaissance de cause. Toutefois, elle n’estime pas nécessaire d’examiner si la requête est à considérer comme abusive en raison d’une éventuelle « intention [de la requérante] d’induire la Cour en erreur » ( Gross c. Suisse , précité, § 28). Elle considère en effet que la question de la recevabilité de la requête peut être laissée ouverte en l’espèce, compte tenu des développements qui suivent.
La Cour prend note des faits nouveaux survenus depuis l’introduction de la requête, à savoir l’examen du pourvoi par la Cour de cassation à la suite de la réinscription de l’affaire au rôle. Elle doit rechercher si, en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention, « les circonstances permettent de conclure » que, « pour tout autre motif (...) il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ».
Il ressort de ces termes que la Cour dispose d’une grande latitude quant à l’identification des motifs susceptibles d’être retenus pour procéder à une radiation sur ce fondement, étant entendu cependant qu’ils doivent se trouver dans les circonstances particulières à chaque cause (voir Association SOS Attentats et de Boery c. France [GC], (déc.), n o 76642/01, § 37, CEDH 2006 ‑ XIV et les exemples de jurisprudence y cités).
En l’espèce, la Cour estime devoir prendre en compte le fait qu’à la suite de l’ordonnance litigieuse du 6 janvier 2011, la requérante a exécuté l’arrêt de la cour d’appel et a obtenu la réinscription au rôle de la Cour de cassation par application de l’article 1009-3 du code de procédure civil. De ce fait, l’affaire a donné lieu à une audience publique en date du 14 janvier 2014 et la Cour de cassation a rejeté le pourvoi par un arrêt du 12 février 2014.
Le fait que la requérante a obtenu un contrôle en droit de l’arrêt du 10 septembre 2009 de la cour d’appel de Paris constitue une circonstance qui conduit la Cour à considérer qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention.
En conséquence, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 2 juillet 2015. Milan Blaško Ganna Yudkivska Greffier adjoint Présidente