RUBINSKAYA v. RUSSIA

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 15643/06 Yelena Nikolayevna RUBINSKAYA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 17 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Khallar Hajiyev, președinte, Julia Laffranque, Dmitry Dedov, judecători și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 ianuarie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Yelena Nikolayevna Rubinskaya, este un național rus, care s-a născut în 1969 și trăiește în Kursk. Guvernul rus (“Guvernul”) este reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Circumstanțele cazului Informații de fundal La momentul materialului reclamantul deținea o parte dintr-o casă situată în districtul Promyshlenniy din Kursk. Casa a fost demolată și reclamantul i-a dat permisiunea pentru rupere de casă. La 1 septembrie 2004, reclamantul și-a anulat permisiunea. Cu toate acestea, la 19 octombrie 2004, administrația orașului Kursk situată în districtul Leninskiy din Kursk, a emis decizia nr. 1658-pa care ordonă demolarea casei. Încearcă reclamantul să aducă o acțiune civilă împotriva administrației orașului Kursk Într-o dată neespecificată în octombrie 2004, reclamantul a apelat la Cursk, la Curtea de District Promyshlenniy din Kursk, în districtul în care se afla proprietatea care urmează să fie demolată. La 26 octombrie 2004, Curtea de District Promyshlenniy a refuzat să examineze plângerea. Hotărârea Curții a declarat că nu are competență teritorială cu privire la această chestiune, deoarece cererea ar trebui depusă în fața instanței adresei juridice a inculpatului. Prin urmare, s-a sugerat ca reclamantul să se plângă la Curtea de District Leninskiy din Kursk. La o dată neespecificată în noiembrie 2004, reclamantul și-a depus plângerea la Curtea de District Leninskiy, închizând o copie a hotărârii Curții de District Promyshlenniy. La 5 noiembrie 2004, Curtea de District Leninskiy a refuzat, de asemenea, să examineze chestiunea pentru lipsa competenței teritoriale. Decizia a declarat că plângerea ar trebui depusă în instanța în care se află proprietatea care urmează să fie demolată. Prin urmare, instanța a sugerat că reclamantul ar trebui să depună plângere la Curtea de District Promyshlenniy. Reclamantul a invocat refuzul Curții de District Leninskiy la Curtea Regională Kursk. La 9 decembrie 2004, acesta a respins decizia și a transmis plângerea pentru noul examen la Curtea de District Leninskiy. La 26 ianuarie 2005, Curtea de District Leninskiy a examinat plângerea reclamantului cu privire la fond și a respins-o. Reclamantul a apelat împotriva deciziei. La 24 martie 2005, Curtea Regională Kursk a respins hotărârea Curții de District din motive procedurale în care se afirmă că plângerea reclamantului se referă la un drept civil și, prin urmare, nu ar fi trebuit să fi fost examinată cu privire la fondul. Curtea a refuzat să examineze apelul în fond și a sugerat că reclamantul ar trebui să depună o cerere civilă în schimb. La o dată neespecificată în 2005, reclamantul a depus o cerere civilă la Curtea de District Promyshlenniy. La 17 noiembrie 2005, acesta din urmă a declarat încă o dată că nu are competență teritorială în această chestiune ca cerere civilă ar trebui examinată la adresa juridică a inculpatului, care este de către Curtea de District Leninskiy. În noiembrie sau decembrie 2005, reclamantul s-a plâns din nou la Curtea de District Leninskiy. La 6 decembrie 2005, acesta a declarat că nu are competență teritorială asupra acestei chestiuni, deoarece reclamația ar fi trebuit să fie adusă în locația proprietății, care este la Curtea de District Promyshlenniy. COMPLAINTE Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind o încălcare a dreptului de acces la instanță. În temeiul articolului 13 din Convenție, ea afirmă că nu există remedii eficace împotriva încălcării drepturilor sale. HOTĂRÂREA Curții se referă la art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că, prin scrisoarea din 21 februarie 2013, observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să-și prezinte observațiile împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 25 aprilie 2013. Prin scrisoarea din 31 mai 2013 trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitată nicio prelungire. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina o procedură din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reclamantul nu a răspuns la scrisorile Curții. Din notele de livrare a serviciilor poștale rezultă că ea nu rezidă la adresa adresată de ea la Curte. Nici o altă adresă nu a fost dată, nici schimbarea adresei nu a fost depusă Curții. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmeze cererea. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. André Wampach Khanlar Hajiyev Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 15643/06

Yelena Nikolayevna RUBINSKAYA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 17

September 2013 as a Committee composed of:

Khanlar Hajiyev,

President,

Julia Laffranque,

Dmitry Dedov,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 25 January 2006,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Yelena Nikolayevna Rubinskaya, is a Russian national, who was born in 1969 and lives in Kursk.

The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The circumstances of the case

1.

Background information

At the material time the applicant owned a part of a house situated in the Promyshlenniy district in Kursk. The house was to be demolished and the applicant gave her permission for the housebreaking.

On 1 September 2004 the applicant called her permission off. However, on 19 October 2004 the Kursk town administration situated in the Leninskiy District in Kursk, issued decision no. 1658-pa ordering the demolition of the house.

2.

The applicant’s attempts to bring a civil action against the Kursk town administration

On an unspecified date in October 2004 the applicant appealed the decision of the Kursk town administration of 19 October 2004 to the Promyshlenniy District Court in Kursk, in the district where the property to be demolished was located.

On 26 October 2004 the Promyshlenniy District Court refused to examine the complaint. The court’s decision stated that it had no territorial jurisdiction over the matter as the claim should be lodged with the court of the defendant’s legal address. Therefore, it was suggested that the applicant should complain to the Leninskiy District Court in Kursk.

On an unspecified date in November 2004 the applicant lodged her complaint with the Leninskiy District Court, enclosing a copy of the decision of the Promyshlenniy District Court.

On 5 November 2004 the Leninskiy District Court also refused to examine the matter for lack of territorial jurisdiction. The decision stated that the complaint should be lodged within the court where the property to be demolished was located. Therefore, the court suggested that the applicant should lodge her complaint with the Promyshlenniy District Court.

The applicant appealed the refusal of the Leninskiy District Court to the Kursk Regional Court. On 9 December 2004 the latter overruled the decision and forwarded the complaint for new examination to the Leninskiy District Court.

On 26 January 2005 the Leninskiy District Court examined the applicant’s complaint on the merits and rejected it. The applicant appealed against the decision.

On 24 March 2005 the Kursk Regional Court overruled the District Court’s decision on procedural grounds stating that the applicant’s complaint concerned a civil right and therefore should not have been examined on the merits. The court refused to examine the appeal on the merits and suggested that the applicant should lodge a civil claim instead.

On an unspecified date in 2005 the applicant lodged a civil claim with the Promyshlenniy District Court. On 17 November 2005 the latter yet again stated that it had no territorial jurisdiction over the matter as a civil claim should be examined at the defendant’s legal address that is by the Leninskiy District Court.

In November or December 2005 the applicant again complained to the Leninskiy District Court. On 6 December 2005 the latter stated that it had no territorial jurisdiction over the matter as the claim should have been brought at the property’s location that is to the Promyshlenniy District Court.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 §

1 of the Convention of a violation of her right of access to court. Under Article 13 of the Convention she alleges that there are no effective remedies against the violation of her rights.

THE LAW

The Court refers to Article 37 of the Convention, which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court observes that, by a letter of 21 February 2013, the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit her observations together with any claims for just satisfaction in reply by 25 April 2013.

By a letter dated 31 May 2013 sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for the submission of her observations had expired and that no extension had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant has not responded the Court’s letters. From the postal service delivery notes it follows that she does not reside at the address provided by her to the Court. No other address has been given, no change of address has been submitted to the Court either.

In these circumstances, the Court considers that, for the purposes of Article 37 § 1 (a) of the Convention, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Khanlar Hajiyev

Deputy Registrar

President