Decizia nr. 35436/08 Stanislav BOGDANOVICI împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 17 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 iunie 2008, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 aprilie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Stanislav Bogdanovici, este un național moldovenesc, care s-a născut în 1983 și locuiește în Straseni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Rahlea, un avocat care practică în Chișinău. Guvernul moldoven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 noiembrie 2005, reclamantul a fost arestat și arestat pentru furt. După arestarea, el a fost supus maltrat pentru a-l induce să mărturisească. La 14 iunie 2006, reclamantul a fost considerat vinovat ca fiind acuzat și condamnat la opt ani de închisoare. La 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a susținut parțial recursul depus de reclamant și a redus condamnarea la cinci ani și două luni. La 5 martie 2008, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept. Între timp, reclamantul s-a plâns la Procurorul pentru presupusul său de rău tratament. Cu toate acestea, plângerea sa nu a avut succes. În timpul detenției, reclamantul a fost reținut în două instituții de detenție. În special, el a fost reținut în trei ocazii diferite în închisoare nr. 13 între următoarele date: 14 decembrie 2005 – 4 februarie 2007 (prima perioadă de detenție), 5 aprilie 2007 – 19 aprilie 2007 (a doua perioadă de detenție) și 10 mai 2007 – 7 februarie 2008 (a treia perioadă de detenție). Restul timpului în care a fost reținut în închisoare nr. Partea cererii privind condițiile de detenție în a treia perioadă de detenție a fost comunicată guvernului COMPLAINTS Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost supus maltratului și, în sprijinul acuzațiilor sale, invită Curtea să contacteze persoanele cu care a împărtășit celulă la momentul respectiv și care ar putea confirma acuzațiile sale. 10. Reclamantul se plânge, de asemenea, în temeiul articolului 3 cu privire la condițiile proaste ale detenției sale în închisoare nr. 13. 11. Reclamantul plânge în continuare, în temeiul articolului 5 din Convenție, că detenția sa pe reținere nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente și că nu are nicio bază juridică. 12. În cele din urmă, reclamantul susține că procedura penală împotriva acestuia nu a fost corectă, așa cum se prevede la art. 6 din Convenție și că acestea au fost excesiv de mult timp. Întrucât instanțele nu au luat în considerare argumentele sale, reclamantul susține, de asemenea, că nu are un remediu eficace, conform articolului 13 din Convenție. La 15 aprilie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală cu următorul conținut: „Guvernul recunoaște că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de art. 3 din Convenție din cauza condițiilor inadecvate ale detenției sale între 10 mai 2007 și 7 februarie 2008. Guvernul propune atribuirea reclamantului o sumă globală de 4000 EUR. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi convertite în Lei moldovenesc la data de plată și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. [...] Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37§ 1 litera (c) din Convenție.” 14. Într-o scrisoare din 1 iulie 2013 reclamantul a exprimat opinia că declarația unilaterală a guvernului nu ar trebui acceptată de către Curte deoarece suma propusă de guvern este insuficientă. El a exprimat opinia că are dreptul la compensare în valoare de 40 000 EUR pentru prejudiciu material, 60 000 EUR pentru prejudiciu moral și 1 500 EUR pentru costuri și cheltuieli. 15. Curtea remarcă că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să scoată un caz din lista sa, în special în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. 16. art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în acest sens.” 17. Curtea constată, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006). 18. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația unilaterală a Guvernului și cuantumul compensației propuse de Guvern care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare (a se vedea Haritonov c. Moldova , nr. 15868/07 , 5 iulie 2011), Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)) (a se vedea, pentru principiile relevante, Tahsin Acar , citat mai sus, și Meriakri c. Moldova (deplasarea), nr. 53487/99, 1 martie 2005) 19. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind primele două perioade de detenție și plângerea în temeiul articolului 5, Curtea constată că au fost depuse mai mult de șase luni după ce au avut loc presupusele încălcări și, prin urmare, acestea trebuie declarate inadmisibile în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. 21. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind presupusele sale maltraturi de către poliție, Curtea remarcă că reclamantul nu a prezentat nici o dovadă care să susțină afirmația sa. În mod similar, Curtea remarcă că nu există nimic în dosar care să sugereze că drepturile sale garantate de articolele 6 și 13 au fost încălcate. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; să atace partea cererii privind plângerea reclamantului în temeiul articolului 3 cu privire la condițiile slabe ale detenției sale în închisoare nr. 13 în ultima perioadă a detenției sale în acea închisoare, din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; să declare restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului
Application no. 35436/08
Stanislav BOGDANOVICI
against the Republic of Moldova
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 17
September 2013 as a Committee composed of:
Ján Šikuta,
President,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 24 June 2008,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 April 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Stanislav Bogdanovici, is a Moldovan national, who was born in 1983 and lives in Straseni. He was represented before the Court by Mr V. Rahlea, a lawyer practising in Chisinau.
2.
The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Apostol.
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On 20 November 2005 the applicant was arrested and placed in detention on charges of theft. After arrest he had allegedly been subjected to ill-treatment in order to induce him to confess.
5.
On 14 June 2006 the applicant was found guilty as charged and sentenced to eight years’ imprisonment. On 21 November 2007 the Chișinău Court of Appeal partially upheld the appeal lodged by the applicant and reduced the sentence to five years and two months. On 5
March 2008 the Supreme Court of Justice dismissed the applicant’s appeal on points of law.
6.
In the meantime the applicant complained to the Prosecutor’s Office about his alleged ill-treatment. However, his complaint was not successful.
7.
Throughout his detention the applicant was detained in two detention facilities. In particular, he was detained on three different occasions in Prison No. 13 between the following dates: 14 December 2005 – 4 February 2007 (the first period of detention), 5 April 2007 – 19 April 2007 (the second period of detention) and 10 May 2007 – 7 February 2008 (the third period of detention). The rest of the time he was detained in Prison No. 9.
8.
The part of the application concerning the conditions of detention during the third period of detention had been communicated to the Government
.
9.
The applicant complains under Article 3 of the Convention that he has been subjected to ill-treatment and, in support of his allegations, invites the Court to contact the persons with whom he shared the cell at the time and who could confirm his allegations.
10.
The applicant also complains under Article 3 about the poor conditions of his detention in Prison No. 13.
11.
The applicant further complains under Article 5 of the Convention that his detention on remand was not based on relevant and sufficient reasons and that it had no legal basis.
12.
Finally, the applicant contends that the criminal proceedings against him have not been fair as required by Article 6 of the Convention and that they have been excessively long. Since the courts failed to take into consideration his arguments, the applicant also submits that he did not have an effective remedy as required by Article 13 of the Convention.
A.
The complaint under Article 3 of the Convention concerning the conditions of the applicant’s detention between 10 May 2007 and 7
February 2008
13.
On 15 April 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with the following content:
“The Government acknowledge that there has been a breach of the applicant’s rights guaranteed by Article 3 of the Convention because of the inadequate conditions of his detention between 10 May 2007 and 7 February 2008.
The Government propose to award the applicant a global sum of EUR 4,000. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be converted into Moldovan Lei at the date applicable on the date of payment and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
[...]
The Government invite the Court to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37§ 1 (c) of the Convention.”
14.
In a letter of 1 July 2013 the applicant expressed the view that the Government’s unilateral declaration should not be accepted by the Court because the amount proposed by the Government was insufficient. He expressed the view that he was entitled to compensation in the amount of EUR 40,000 for pecuniary damage, EUR 60,000 for non-pecuniary damage and EUR 1,500 for costs and expenses.
15.
The Court notes that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list in particular if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
16.
Article 37 § 1 in fine includes the proviso that:
“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
17.
The Court also notes that under certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (see
Tahsin Acar v. Turkey
, [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
2003-VI, and
Melnic v. Moldova
, no. 6923/03, §§ 22-25, 14 November 2006).
18.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s unilateral declaration and to the amount of compensation proposed by the Government which is consistent with the amounts awarded in similar cases (see
Haritonov v. Moldova
, no.
15868/07
, 5 July 2011), the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 (c)) (see, for the relevant principles,
Tahsin Acar
, cited above, and
Meriakri v. Moldova
((striking out), no. 53487/99, 1 March 2005)).
19.
In the light of all the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine).
Accordingly it should be struck out of the list.
B.
Remaining complaints
20.
In so far as the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention concerning the first two periods of detention and the complaint under Article 5 are concerned, the Court notes that they were lodged more than six months after the alleged breaches took place, and therefore they must be declared inadmissible under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention.
21.
As to the applicant’s complaint under Article 3 of the Convention concerning his alleged ill-treatment by the police, the Court notes that the applicant did not submit any evidence to support his allegation. Similarly, the Court notes that there is nothing in the file to suggest that his rights guaranteed by Articles 6 and 13 have been violated. Accordingly, this part of the application is manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention and must be rejected pursuant to Article 35 § 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the part of the application concerning the applicant’s complaint under Article 3 about the poor conditions of his detention in Prison no. 13 during the last period of his detention in that prison out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Ján Šikuta
Deputy Registrar
President