CÁNDIDO GONZÁLEZ MARTÍN ET PLASENCIA SANTOS c. ESPAGNE

Secțiunea a treia Cerere nr. 6177/10 Ignacio Manuel CÁNDIDO GONZÁLEZ MARTÍN și Antonio Ramon PLASENCIA SANTOS împotriva Spaniei formulată la 15 ianuarie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamanții, domnul Ignacio Manuel Cándido González Martín și domnul Antonio Ramón Plasencia Santos, sunt cetățeni spanioli cu reședința în Santa Cruz de C. Gómez Jara Díez, avocat la Madrid. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procurorul însărcinat cu reprimarea infracțiunilor economice legate de corupție a depus plângere împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamanților, pentru presupuse infracțiuni de plată și delapidare de fonduri publice.

Judecătorul a decis să deschidă o procedură de informare judiciară (diligencias previas) și a estimat, printr-o decizie din 2 ianuarie 2007, că era necesar să se acorde secretul de la adresa de e-mail. Secretul a fost prelungit pentru prima dată la 1 februarie 2007, prelungire lunară urmată de alte 22 de ori. La 22 ianuarie 2008, judecătorul a decis ridicarea parțială a secretului. Ultima decizie în această privință a fost cea pronunțată la 19 noiembrie 2008 de către instanța de judecată a Tribunalului Superior de Justiție din Canare, care a prelungit cu încă o lună secretul de a face obiectul anchetei pe motiv că forțele și corpurile de securitate responsabile cu ancheta nu și-au finalizat încă investigația.

Tribunalul a precizat că acestea erau extrem de complexe în ceea ce privește natura infracțiunilor investigate și numărul mare de persoane implicate, prin urmare, publicitatea procedurii putând complica în mod serios faptele. Reclamanții au contestat această decizie, pe motiv că era contrară dreptului lor de a beneficia de un proces echitabil și s-au plâns de durata secretului. Prin decizia din 28 noiembrie 2008, instanța de judecată a respins acțiunea și a confirmat decizia atacată, pe motiv că aceasta era pe deplin conformă cu legislația aplicabilă și, în special, cu art. 302 din Codul de procedură penală, care permitea secretul până la 10 zile înainte de încheierea actului de procedură, ceea ce era departe de a fi cazul în speță.

În ceea ce privește cazul întemeiat pe durată, judecătorul a considerat că motivele reținute pentru a justifica prelungirile, și anume complexitatea cauzei, precum și faptul că secretul facilita investigațiile, erau rezonabile. Prin decizia din 3 decembrie 2008, o cameră a Tribunalului Superior de Justiție din Canare a respins acțiunea și a confirmat integral decizia anterioară. Cererea de nulitate a reclamanților a fost, de asemenea, respinsă la 22 ianuarie 2009. 1 (dreptul la un proces echitabil) și 2 (dreptul la apărare și la o durată rezonabilă a procesului), reclamanții au formulat o cale de atac în fața Tribunalului Constituțional. Printr-o decizie notificată la 21 iulie 2009, înalta instanță a declarat acțiunea inadmisibilă, din cauza lipsei sale de relevanță constituțională specială.

art. 302 Părțile (...) vor putea lua cunoștință de dosar și să participe la întreaga procedură. Cu toate acestea, (...) în cazul în care infracțiunea ar fi publică, instanța judecătorească va putea, fie la propunerea procurorului sau a părților, fie din oficiu, să declare secretul total sau părtinitor pentru toate părțile, pentru o perioadă de maximum o lună. Secretul trebuie să fie înlăturat în mod necesar cu zece zile înainte de finalizarea documentului GRIFS Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamanții se plâng că prelungirea secretului de confidențialitate le-a adus atingere dreptului lor de a beneficia de un proces într-o perioadă rezonabilă de timp. În plus, ei susțin că secretul de confidențialitate timp de mai mult de doi ani i-a împiedicat să cunoască natura și cauza acuzațiilor aduse împotriva lor, dreptul garantat prin art. 6 3 (a) Convenției.

ITMarkFactsComplaintsEND RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Durata procedurii de luare a deciziilor poate fi considerată compatibilă cu noțiunea de proces într-un termen rezonabil A încălcat secretul dreptului reclamanților de a cunoaște natura și cauza acuzațiilor aduse acestora, astfel cum a fost garantat prin art. 6 3 litera (a) din Convenție Guvernul este rugat să furnizeze Curții informații cu privire la stadiul actual al procedurii în fața instanțelor interne.

TROISIÈME SECTION

Requête n o 6177/10 Ignacio Manuel CÁNDIDO GONZÁLEZ MARTÍN et Antonio Ramon PLASENCIA SANTOS contre l’Espagne introduite le 15 janvier 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M. Ignacio Manuel Cándido González Martín et M. Antonio Ramón Plasencia Santos, sont des ressortissants espagnols résidant à Santa Cruz de Tenerife. Ils sont représentés devant la Cour par M e C. Gómez Jara Díez, avocat à Madrid. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le procureur chargé de la répression des délits économiques liés à la corruption porta plainte à l’encontre de plusieurs individus, dont les requérants, pour des délits présumés de forfaiture et détournement de fonds publics. Le juge décida l’ouverture d’une procédure d’information judiciaire ( diligencias previas ) et estima, par une décision du 2 janvier 2007, qu’il était nécessaire d’accorder le secret de l’instruction.

Le secret fut prorogé une première fois le 1 er février 2007, prorogation mensuelle suivie par 22 autres. Le 22 janvier 2008 le juge décida la levée partielle du secret. La dernière décision à ce sujet fut celle rendue le 19 novembre 2008 par le juge d’instruction du Tribunal supérieur de justice des Canaries, qui prorogea encore d’un mois le secret de l’instruction au motif que les forces et corps de sécurité chargés de l’enquête n’avaient pas encore achevé leurs investigations. Le Tribunal nota que celles-ci étaient d’une complexité extrême eu égard à la nature des délits enquêtés et au grand nombre de personnes impliquées, la publicité de la procédure pouvant donc compliquer sérieusement l’éclaircissement des faits.

Les requérants contestèrent cette décision, au motif qu’elle était contraire à leur droit à bénéficier d’un procès équitable. Ils se plaignirent en outre de la durée du secret de l’instruction. Par une décision du 28 novembre 2008, le juge d’instruction rejeta le recours et confirma la décision attaquée, au motif qu’elle était pleinement conforme avec la législation applicable et, en particulier, avec l’article 302 du code de procédure pénale, qui autorisait le secret jusqu’à dix jours avant la conclusion de l’instruction, ce qui était loin d’être le cas en l’espèce. En ce qui concerne le grief tiré de la durée, le juge considéra que les motifs retenus afin de justifier les prorogations, à savoir la complexité de l’affaire ainsi que le fait que le secret facilitait les enquêtes, étaient raisonnables.

Les requérants firent appel. Par une décision du 3 décembre 2008, une chambre du Tribunal supérieur de justice des Canaries rejeta le recours et confirma intégralement la décision précédente. La demande de nullité des requérants fut également rejetée le 22 janvier 2009. Invoquant l’article 24 §§ 1 (droit à un procès équitable) et 2 (droit à la défense et à une durée raisonnable du procès), les requérants formèrent un recours d’ amparo auprès du Tribunal constitutionnel. Par une décision notifiée le 21 juillet 2009, la haute juridiction déclara le recours irrecevable, en raison de son manque de pertinence constitutionnelle spéciale. B. Le droit interne pertinent Code de procédure pénale Article 302 « Les parties (...) pourront prendre connaissance du dossier et participer à l’ensemble de la procédure.

Cependant, (...) si le délit était public, le juge d’instruction pourra, soit sur proposition du ministère public ou des parties, soit d’office, déclarer le secret total ou partial pour l’ensemble des parties, pour une durée non supérieure à un mois. Le secret devra être levé nécessairement dix jours avant la finalisation de l’instruction ». GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de ce que les prorogations du secret de l’instruction ont porté atteinte à leur droit à bénéficier d’un procès dans une durée raisonnable. Ils allèguent en outre que le secret de l’instruction pendant plus de deux ans les a empêchés de connaître la nature et la cause des accusations portées à leur encontre, droit garanti par l’article 6 § 3 a) de la Convention.

ITMarkFactsComplaintsEND

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La durée de la procédure d’instruction peut-elle être considérée compatible avec la notion de « procès dans un délai raisonnable » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention ? 2. Le secret de l’instruction a-t-il porté atteinte au droit des requérants à connaître la nature et la cause des accusations portées à leur encontre, tel que garanti par l’article 6 § 3 a) de la Convention ? Le Gouvernement est prié de fournir à la Cour des informations sur le stade actuel de la procédure devant les juridictions internes.