CtEDO 17.09.2013 AI

AFFAIRE WELSH ET SILVA CANHA c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
17.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 10 - Liberté d'expression-{Générale} (Article 10-1 - Liberté d'expression)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE WELSH ET SILVA CANHA c. PORTUGAL (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA

WELSH ȘI SILVA CANHA c. PORTUGALIA

(Cerere nr. 16812/11)

17 septembrie 2013

17/12/2013

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea articolului 44 § 2 al Convenției. Ea poate suferi retușuri de formă.

În afacerea Welsh și Silva Canha c. Portugalia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), siédindu-se în cameră compusă din:

Guido Raimondi,

președinte,

Peer Lorenzen,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nebojša Vučinić,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

judecători,

și de Stanley Naismith,

grefier

de secțiune,

După deliberare în camera consilului la 27 august 2013,

Pronunță hotărârea care urmează, pronunțată la acea dată:

Un al doilea articol a fost publicat la 13 ianuarie 2006 pe același subiect și relatează faptul că C.S. depusese între timp o plângere penală împotriva Garajau, folosind în acest scop serviciile avocatului G.P., care ar fi fost plătit din fonduri publice și nu de C.S. Era precizat, o dată în plus, că persoanele menționate în articol nu doriseră să se exprime.

„Poliția judiciară (PJ) a investigat foarte recent modalitatea în care serviciile de consultanță juridică prestate [C.S.], vicepreședintele Guvernului regiunii, fuseseră adjudecate. Potrivit unor surse aproape vicepreședinției, PJ ceruse acestui departament toate documentele relative la contractele cu cabinetul de avocați [al G.P.]. Această investigație a avut loc ca urmare a publicării unui reportaj al Garajau, la 13 ianuarie 2006, în care denunțase o „truc" a vicepreședinției pentru a putea integra în bugetul anilor 2005/2006 fondurile necesare pentru plata onorariilor „milioane" privind două proceduri judiciare introduse de [C.S.] împotriva Garajau precum și o altă procedură privind o denunțare anonimă adresată Procurorului General al Republicii."

„1. Cel care, adresând-se unor terți, acuză altă persoană de un fapt, chiar sub formă de suspiciune, sau care formulează, privind această persoană, o opinie care aduce atingere onoarei și considerației sale, sau care reproduce o asemenea acuzație sau opinie, va fi pedepsit cu pedeapsa de închisoare de până la șase luni sau cu pedeapsa de până la 240 zile-amendă.

a) când acuzația este formulată în scopul unui interes legitim; și

b) dacă autorul dovedește veridicitatea unei asemenea acuzații sau dacă are motive serioase de a o crede adevărată de bună credință.

(...)

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ingerință a autorităților publice și fără considerare de frontiere. (...)

Pe de altă parte, reclamanții consideră că sancțiunea penală ce li s-a impus și suma ridicată a daunelor și prejudiciilor pe care au fost condamnați să le plătească părții civile constituie un mijloc de presiune evident pe cetățeni în relațiile lor cu puterea politică.

În același timp, trebuie să se reamintească că garanția pe care art. 10 o oferă jurnaliștilor, în ceea ce privește rapoartele asupra problemelor de interes general, este subordonată condiției că cei în cauză acționează de bună credință pe baza faptelor exacte și furnizează informații „fiabile și precise" în conformitate cu etica jurnalistică (a se vedea, de exemplu, Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, nr. 34147/06, § 43, 21 septembrie 2010; Fressoz și Roire c. Franța [Marea Cameră], nr. 29183/95, § 54, CEDH 1999-I, și Pedersen și Baadsgaard c. Danemarca [Marea Cameră], nr. 49017/99, § 78, CEDH 2004-XI), al cărui control dobândește o importanță sporită (Stoll c. Elveția [Marea Cameră], nr. 69698/01, § 104, CEDH 2007-XIV). Astfel, trebuie să existe motive specifice pentru a putea releva media de obligația care o înconjoară în mod obișnuit de a verifica declarații factice defăimătoare privind particularii (a se vedea Pedersen și Baadsgaard, citat, § 78). La acest lucru, intră mai ales în joc natura și gradul defăimării în cauză și întrebarea dacă media poate în mod rezonabil considera sursele sale ca credibile pentru ceea ce privește acuzațiile (a se vedea, printre altele, McVicar c. Regatul Unit, citat, § 84, și Bladet Tromsø și Stensaas c. Norvegia [Marea Cameră], nr. 21980/93, § 66, CEDH 1999-III). Această din urmă întrebare trebuie gândită din perspectiva situației așa cum se prezenta jurnalistului la acea vreme și nu cu recul (a se vedea Polanco Torres și Movilla Polanco c. Spania, citat, § 43; Flux c. Moldova (nr. 6), nr. 22824/04, § 26, 29 iulie 2008).

Curtea nu împarte deci opinia Guvernului potrivit căreia reclamanții nu acționaseră de bună credință și consideră că în momentul publicării articolelor litigioase, modalitatea în care reclamanții trataseră afacerea nu era contrară normelor unui jurnalism responsabil (a se vedea, a contrario, Flux c. Moldova (nr. 6), citat, §§ 31-34).

„Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții Contractante nu permite să șteargă decât imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă."

Nu pretind nici o sumă cu titlu de daune morale.

cererea admisibilă;

că a existat o încălcare a articolului 10 al Convenției;

a) că statul pârât trebuie să verse reclamanților, în termen de trei luni de la ziua când hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției, 5 000 EUR (cinci mii euro), plus orice sumă putând fi datorată cu titlu de impozit de reclamanți, pentru cheltuieli și drepturi;

b) că de la expirarea acestui termen și până la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilitățile de împrumut marginal ale Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 septembrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 al regulamentului.

Stanley Naismith

Guido Raimondi

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-07-23
0,95
AFFAIRE SAMPAIO E PAIVA DE MELO c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SAMPAIO E PAIVA DE MELO c. PORTUGAL (Requête n o 33287/10) ARRÊT STRASBOURG 23 juillet 2013 DÉFINITIF 23/10/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2013-04-02
0,94
AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FERREIRA ALVES c. PORTUGAL ( Requête n o 5340/11) ARRÊT STRASBOURG 2 avril 2013 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ferreira Alves c. Portugal, La Cour européenne des droits d
CtEDO 2012-12-04
0,94
AFFAIRE SILVA GONCALVES ET NEVES DIAS c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SILVA GONÇALVES ET NEVES DIAS c. PORTUGAL ( Requête n o 52692/10) ARRÊT STRASBOURG 4 décembre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Silva Gonçalves et Neves Dias c. Portuga
CtEDO 2012-09-25
0,94
AFFAIRE NOVO ET SILVA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE NOVO ET SILVA c. PORTUGAL (Requête n o 53615/08) ARRÊT STRASBOURG 25 septembre 2012 DÉFINITIF 25/12/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de f
CtEDO 2012-11-15
0,94
AFFAIRE BARGAO ET DOMINGOS CORREIA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRES BARGÃO ET DOMINGOS CORREIA c. PORTUGAL (Requêtes n os 53579/09 et 53582/09) ARRÊT STRASBOURG 15 novembre 2012 DÉFINITIF 15/02/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il pe
Sursă