RUSLAN ALIYEV v. AZERBAIJAN
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
RUSLAN ALIYEV v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 16626/09 Ruslan ALIYEV împotriva Azerbaidjanului depusă la 24 februarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ruslan Aliyev, este un național azerbaidjan, născut în 1977 și locuiește în Sumgayit. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Mustafayev, un avocat care practică în Azerbaidjan. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 noiembrie 2007, reclamantul a fost implicat într-un accident de mașină în Baku. Mașina reclamantului a lovit un pieton care trecea pe stradă. Reclamantul a luat imediat pietonul rănit la spital, cu toate acestea, acesta a murit ca urmare a rănirii ei. Procedura penală a fost instituită în temeiul articolului 263.2 (violarea normelor privind traficul și funcționarea unui vehicul care cauzează moartea prin neglijență) a Codului Penal. În cursul anchetei preliminare, reclamantul a fost liber, sub rezerva unei întreprinderi care nu se confruntă cu abscondarea. În august 2008, procesul a fost trimis în instanța de judecată. La audierile din august și septembrie 2008, judecătorul judecătorului a lăsat „neschimbat” angajamentul de a nu se aplica abscond în ceea ce privește reclamantul. La audierea de judecată din 6 noiembrie 2008, Curtea de District Yasamal, care se bazează pe o cerere orală a procurorului, a hotărât să înlocuiască obligația reclamantului de a nu se absoarce cu măsura preventivă de reținere în custodie. Judecătorul a justificat decizia sa prin faptul că singura formă de pedeapsă prevăzută în art. 263.2 din Codul Penal era închisoarea și că era probabil ca acuzatul să împiedice executarea hotărârii judecătorilor în viitor.Decizia nu a precizat nici un termen pentru detenția reclamantului. Reclamantul a fost arestat în sala de judecată și a fost condus la o instituție de detenție anterioară. Hotărârea instanței de judecată nu a fost supusă recursului în conformitate cu articolele 173 și 300 din Codul de Procedință Penală. La 12 noiembrie 2008, avocatul reclamantului a depus o cerere de înlocuire a detenției anterioare a reclamantului prin arestarea domiciliară. La 21 noiembrie 2008, Curtea de District Yasamal a respins cererea și a constatat că măsurile preventive ar trebui să fie lăsate „nevariate”. Considerând un raport de experți din 3 decembrie 2008, care a concluzionat că reclamantul nu ar fi putut împiedica tehnic accidentul, la 21 ianuarie 2009, avocatul reclamantului a depus o nouă cerere de eliberare a reclamantului. La 22 ianuarie 2009, Curtea de District Yasamal a ordonat o nouă examinare tehnică a experților în legătură cu examinarea fondurilor cauzei. Cu toate acestea, judecătorul nu a luat în considerare cererea de eliberare a reclamantului și decizia a fost tăcut cu privire la acest punct. COMPLAINTS Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 5 din Convenție, că aplicarea măsurii preventive de retras în custodie, înlocuindu-se întreprinderea aplicată anterior, nu a fost ilegală și nejustificată, deoarece a respectat întotdeauna ordinele investigatorului și convocarea judiciară și instanța internă nu a furnizat motive suficiente și relevante pentru detenția sa. Întrebarea către părți a fost compatibilă deținerea reclamantului cu art. 5 § 1 din Convenție? În special, a fost justificată de unul sau mai multe motive menționate la art. 5 § 1 din Convenție? A dat instanța motive suficiente și relevante în sensul articolului 5 § 3 din Convenție pentru a modifica măsura preventivă și a ordona detenția reclamantului? A luat în considerare măsuri alternative pentru a asigura apariția reclamantului în cadrul procesului?