CtEDO 19.09.2013 Auto

SAVUR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.09.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAVUR v. TURKEY (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

Secțiunea nr. 56866/10 Resul SAVUR împotriva Turciei depusă la 5 august 2010 DECLARAREA FACTELOR Resul Savur este un cetățean turc, născut în 1990 și reținut în închisoarea Diyarbakır la momentul cererii Curții. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Șahin și dna Șahin, avocați practicanți în Diyarbakır. La 14 iulie 2008, reclamantul a participat la o demonstrație la Diyarbakır organizată de diferite organizații neguvernamentale, în care nu a comis niciun act ilegal. La 17 iulie 2008, reclamantul a fost luat în custodie de poliție pe baza unei înregistrări video luate din camerele de poliție. La 19 iulie 2008, în declarațiile sale dinaintea procurorului public Diyarbakır și a judecătorului de la Curtea Diyarbakır Assize, reclamantul a susținut că a participat la demonstrație; a acoperit fața în timpul demonstrației; a aruncat câteva pietre la poliție și a scos un steag turc de la steagul de la steagul într-o curte școlară fără a realiza ceea ce făcea. În aceeași zi, reclamantul a fost închis în închisoare. La 20 iulie 2008, procurorul public Diyarbakır a depus o declarație de acuzație împotriva reclamantului și a altor persoane la Curtea Diyarbakır Assize. În acuzare, reclamantul a fost acuzat de aderarea la o organizație ilegală în temeiul articolelor 220 alineatul (6) și 314 din Codul penal, încălcând Legea privind reuniunile și demonstrarea marșelor (Legea nr. 2911), diseminarea propagandei în favoarea PKK, o organizație ilegală în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713) și umilirea simbolurilor suveranității de stat în temeiul articolului 300(1) din Codul Criminal. Procurorul a afirmat că reclamantul a participat la demonstrație la 28 martie 2006, după instrucțiunile PKK, a aruncat pietre la poliție și a intrat într-o curte școlară și a dat jos pavilionul turc. La 25 septembrie 2008, reclamantul a făcut declarații în fața instanței de judecată și a negat veracitatea declarațiilor sale anterioare. El a susținut că, la 19 iulie 2008, a fost obligat să dea aceste declarații de către poliție. La 16 aprilie 2009, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul ca fiind acuzat. Curtea a constatat că reclamantul a participat la demonstrație în urma instrucțiunilor PKK; că a rezistat la poliție aruncând pietre la poliție; că a cântat sloganuri în sprijinul PKK și că a urcat un steag și a luat steagul turc într-un curte școlare. Curtea și-a bazat hotărârea, în special, pe raportul examinării amprentelor digitale ale steagului și pe un raport de experți privind înregistrarea video a forței de poliție. Curtea Diyarbakır Assize a condamnat reclamantul la un total de opt ani, trei luni și douăzeci de zile de închisoare. La 8 februarie 2010, Curtea de Casație a susținut hotărârea din 16 aprilie 2009. art. 220 alineatul (6) din Codul penal citit, la momentul evenimentelor, după cum urmează: „...cine comite o infracțiune în numele organizației (illegale), chiar dacă nu sunt membri ai acestei organizații, este pedepsit, de asemenea, pentru a fi membru al organizației.” art. 314 alineatul (2) din Codul penal citește după cum urmează: „Celui care devine membru al unei organizații (illegale) menționate în primul paragraf al prezentului articol este condamnat la o perioadă de închisoare de cinci până la zece ani.” art. 300 alineatul (1) din Codul penal se citește după cum urmează: „Celui care lacrimă public, arde sau denigră în alt mod pavilionul turc este condamnat la un termen de închisoare cuprins între un și trei ani. Această dispoziție se aplică tuturor semnelor care poartă creșterea albă și stea pe un teren roșu descris în Constituție ca simbol al suveranității statului Turciei. Secțiunea 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului a citit, în momentul respectiv, după cum urmează: „Cineva care diseminează propagande în favoarea unei organizații teroriste este condamnat la un termen de închisoare de un la cinci ani.” COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 9 și 10 din Convenție că condamnarea sa a fost încălcată de drepturile sale la libertatea de gândire și de exprimare. Reclamantul susține în continuare, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu a existat proporționalitate între actele care constituie baza condamnării reclamantului și valoarea sentinței impuse. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în contravenție cu art. 10 din Convenție, și a dreptului său la libertatea de reuniune, în contravenție cu art. 11 din Convenție, din cauza condamnării sale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului, în temeiul articolului 220 alineatul (6), al articolului 314 și al articolului 300 alineatul (1) din Codul penal și în temeiul Legii privind reuniunile și demonstrarea marșelor (Legea nr. 2911)? Guvernul este invitat să prezinte o copie a dosarului cazului adus împotriva reclamantului în fața Curții Diyarbakır Assize, inclusiv raportul de experți privind înregistrarea video a demonstrației din cadrul forței de poliție din 14 iulie 2008 și înregistrarea video în sine.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă