CtEDO 24.09.2013 AI

AFFAIRE ANTONETA TUDOR c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
24.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 8 - Droit au respect de la vie privée et familiale (Article 8 - Obligations positives;Article 8-1 - Respect de la vie privée)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ANTONETA TUDOR c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA

CAUZA ANTONETA TUDOR c. ROMÂNIA

(Cererea nr. 23445/04)

24 septembrie 2013

20/01/2014

Această hotărâre a devenit definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție. Poate suferi corecturi de formă.

În cauza Antoneta Tudor c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), sedință în cameră compusă din:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Corneliu Bîrsan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier

de secțiune,

După deliberări în camera de consiliu la 3 septembrie 2013,

Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 23445/04) îndreptată împotriva României și sesizată de o cetățeană a acestui Stat, d-na Antoneta Tudor ("reclamanta"), Curții la data de 2 aprilie 2004 în virtutea articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

2.

Reclamanta a fost reprezentată de d-na M. Matei, avocat la București. Guvernul român ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul acestuia, d-na I. Cambrea, din ministerul Afacerilor Externe.

3.

Reclamanta susține o nerespectare a dreptului la respectarea vieții private garantat de art. 8 din Convenție din cauza imposibilității de a obține acces la ansamblul dosarelor și documentelor deținute de ancienii servicii secrete ai regimului comunist cu privire la defunctul său tată. Ea estimează, de altfel, că nu s-a bucurat de garanțiile prevăzute de art. 6 § 1 din Convenție în procedura pe care o întocmise în fața instanțele interne, din cauza refuzului autorităților competente de a transmite tribunalelor informații complete privind dosarele și documentele în cauză.

4.

La 23 iunie 2011, petiția a fost comunicată Guvernului. După cum permite art. 29 § 1 din Convenție, s-a hotărât, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și fondului.

I.

5.

Reclamanta s-a născut în 1951 și locuiește la București.

A.

Cererea din Consilul Național pentru Studiul Arhivelor Securității

6.

De mai multe ori în 2000 și 2001, reclamanta s-a adresat Consilului Național pentru Studiul Arhivelor Securității (CNSAS), organism creat prin legea nr. 187/1999 privind accesul cetățenilor la dosarul personal ținut la adresa lor de foștii servicii secrete ai regimului comunist ("Securitatea") și a solicitat accesul la dosarul ținut de Securitate privind defunctul său tată, N.T.

7.

La cererea CNSAS din 22 ianuarie 2002, Serviciul Român de Informații (SRI) a remis CNSAS-ului, la 15 octombrie 2003, două dosare privind N.T. Dosarele în cauză erau: dosarul nr. 24618/București (dosar penal) și nr. 6625/București (dosar de urmăriri penale).

8.

Reclamanta a consultat aceste dosare la 4 mai și 16 noiembrie 2001 și la 24 martie 2003. Conținutul acestor dosare a relevat existența a două alte dosare privind N.T., și anume dosarul de "problemă" (dosarul problema) nr. 129 și dosarul de fond operativ (dosar fond operativ) nr. 53172, tom 764.

9.

Reclamanta a solicitat în mai multe rânduri CNSAS-ului accesul la aceste două alte dosare. Ea susținea că voia să descopere adevăratele cauze ale decesului tatălui său, survenit în condiții suspecte în timp ce era subiect al unei anchete a serviciilor secrete pentru presupusa sa apartenență la o mișcare legionară. Ea indica că elementele pe care putuse să le consulte sugerau că tatăl ei se sinucidese prin spânzurare, ceea ce o îndoia puternic la lumina declarațiilor mai multor martori care asistaseseîn la înmormântare și care putuse constata că frontul era criblat de glonțuri.

10.

Printr-un corespondență din 17 septembrie 2003, CNSAS a cerut SRI-ului să-i transmită toate dosarele privind N.T., făcând referință la celelalte două dosare identificate de reclamanta, diferite de cele deja transmise.

11.

La 15 octombrie 2003, SRI-ul a răspuns CNSAS-ului că nu identificase alte dosare privind N.T. în afară de cele pe care le transmisese deja. CNSAS a informat reclamanta de răspunsul primit.

12.

Reclamanta a formulat o nouă cerere direct după SRI-ul pentru a obține accesul la celelalte două dosare susceptibile de a conține informații cu privire la defunctul ei tată.

13.

La 22 ianuarie 2004, SRI-ul i-a răspuns că dosarele privind tatăl ei fuseseîn deja transferate CNSAS-ului. A informat-o în același timp că nu putea să dea curs cererilor sale, explicând că "dosarele la care voia să aibă acces nu se găseau în [arhivele sale] sau intrau în sfera aplicării legii privind protecția informațiilor clasificate".

B.

Acțiunea în contencios administrativ

14.

La 7 iulie 2003, reclamanta a sesizat curtea de apel București cu o acțiune îndreptată împotriva CNSAS-ului, pentru a-i asigura accesul la toate dosarele privind N.T. A menționat că conținutul dosarelor consultat relevă existența altor dosare privind defunctul ei tată, și anume dosarul de "problemă" (dosarul problema) nr. 129 și dosarul de fond operativ (dosar fond operativ) nr. 53172, tom 764, la care nu obținuse acces. Ea indica că dorește deci să clareze circumstanțele decesului tatălui ei, anterior vizat de o anchetă a Securității.

15.

Printr-o hotărâre din 2 decembrie 2003, curtea de apel respingé acțiunea reclamantei, estimând că cererile acesteia la CNSAS fuseseîn satisfăcute. Ea trimite la scrisoarea adresată de SRI-ul CNSAS-ului informând-o că-i transmisese două dosare privind N.T., și anume dosarul nr. 24618/București (dosar penal) și nr. 6625/București (dosar de urmăriri penale) și că nu identificase alte dosare privind N.T. (§7 și 11 mai sus).

16.

Reclamanta s-a pourvoit în cale de atac împotriva acestei hotărâri. Ea reproba curții de apel să fi ignorat cererile CNSAS-ului la SRI-ul menționar a două alte dosare. Ea considera că era necesar să se verifice dacă aceste dosare existau cu adevărat sau nu.

17.

Printr-o hotărâre definitivă din 5 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție respingé pourviul, reținând că reclamanta avusese acces la toate dosarele privind tatăl ei identificate de SRI și transmise CNSAS-ului, și anume dosarul nr. 24618/București (dosar penal) și nr. 6625/București (dosar de urmăriri penale). Nicio mențiune nu fu făcută a celorlalte două dosare menționate de CNSAS în scrisoarea din 17 septembrie 2003 (§10 mai sus).

C.

Dezvoltările posterioare hotărârii definitive din 5 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

18.

Printr-o scrisoare din 10 octombrie 2011, SRI-ul, răspunzând unei cereri de informații a agentului guvernului român, indica că dosarul de "problemă" (dosarul problema) nr. 129 nu putuse fi identificat în arhivele pe care le preluase de la foста Securitate. Cât privește dosarul de fond operativ (dosar fond operativ) nr. 53172, tom 764, preciza că acesta fusese parte, până în 2005, din dosarele privind securitatea națională și că fusese ulterior desecretizat și transferat CNSAS-ului în decembrie 2006.

19.

Printr-o scrisoare din 20 octombrie 2011, CNSAS-ul, răspunzând unei cereri de informații a agentului Guvernului, indica că era în posesia, din 2006, a dosarului de fond operativ (dosar fond operativ) nr. 53172, tom 764. Acest dosar fusese parte din miile de dosare pe care SRI-ul le transferase în 2006. Preciza, de altfel, că întocmise recent verificări în dosarul în cauză și identificase o pagină în care era menționat numele tatălui reclamantei. Preciza că interesata ar fi invitată să studieze documentul în cauză.

20.

Printr-o scrisoare din 20 octombrie 2011, CNSAS-ul informa reclamanta că ca urmare a unei verificări suplimentare în arhivele sale pe baza cererii pe care o fecuse în 2000, identificase o nouă pagină unde era menționat numele tatălui ei. Invita reclamanta la sediul CNSAS-ului pentru ca să o poată studia.

II.

21.

Potrivit articolului 1 al legii nr. 187/1999 în vigoare la epoca faptelor, orice cetățean român are dreptul să ia cunoștință de dosarul întocmit la adresa sa de organele Securității. Acest drept se exercită prin intermediul unei cereri a interesatului la CNSAS și permite examinarea directă a dosarului și obținerea de copii din orice document figurând în dosar sau privind conținutul acestuia. Beneficiarii acestui drept sunt soțul supraviețuitor și părinții persoanei decedate până la al doilea grad inclus.

22.

Potrivit articolului 20 al legii, CNSAS a fost încredințat cu primirea și gestionarea tuturor documentelor în privința cărora se exercită drepturile prevăzute în prezenta lege, cu excepția celor privind securitatea națională. Conform paragrafului 2 al articolului menționat, membrii CNSAS se bucură de acces nelimitat (neîngrădit) la arhivele vizate de lege, pentru întreaga perioadă în care sunt păstrate de SRI sau alte instituții. Potrivit paragrafului 3 al articolului menționat, SRI-ul, ministerele Internelor, Justiției și Apărării, Arhivele Naționale și orice instituție care deține documente de acest gen trebuie să garanteze CNSAS-ului dreptul de acces și, la cerere, să-i furnizeze documentele în cauză. Paragraful 6 al articolului menționat prevede că revine CNSAS-ului să decidă, în acord cu direcția SRI-ului, dacă un dosar privea sau nu securitatea națională. În caz de divergență la această privință între SRI și CNSAS, competența de a tranșa chestiunea dacă un dosar privea securitatea națională revine Consilului Superior de Apărare a Țării.

23.

Primul raport privind activitatea CNSAS-ului, publicat în 2002 și care privea perioada din 13 martie 2000 la 31 mai 2002, expunea în preambulul dificultăți întâmpinate în funcționarea acestuia, dintre care imposibilitatea de a avea acces direct la arhivele care se găseau în mâinile serviciilor secrete, reticente să le remită.

24.

Ordonanța de urgență a guvernului nr. 16/2006 de modificare a legii nr. 187/1999 încredința, în §7 al articolului 20, unor comisii mixte paritare de membri SRI și CNSAS sarcina de a determina concret dosarele și alte documente ale arhivelor privind securitatea națională. În caz de divergență, competența de a decide dacă un dosar privea securitatea națională revine Consilului Superior de Apărare a Țării. Potrivit raportului anual CNSAS publicat în 2008, Serviciul Român de Informații remisese 15 500 dosare CNSAS-ului în 2007.

25.

Ordonanța de urgență a guvernului nr. 24/2008 privind accesul oricărei persoane la propriul dosar, care înlocuise legea nr. 187/1999, a extins dreptul de acces la dosar, în caz de deces al persoanei în cauză, la moștenitori și membri ai familiei până la al patrulea grad de rudenie. Ordonanța a menținut dispozițiile anterioare privind competența comisiilor mixte paritare, compuse din membri SRI și CNSAS, pentru a determina concret dosarele și alte documente ale arhivelor privind securitatea națională. art. 24 prevede de altfel că revine CNSAS-ului dreptul de a cere desecretizarea dosarelor în cauză dacă estimează că menținerea caracterului secret nu se justifică.

26.

Un inventar mai cuprinzător al dispozițiilor legislative relevante în privința accesului la dosarele personale ținute de foștii servicii secrete ai regimului comunist, precum și dispozițiile privind datele cu caracter personal este expus în hotărârile Haralambie c. România (nr. 21737/03, §§ 31-48, 27 octombrie 2009), Rotaru c. România ([GC], nr. 28341/95, §§ 31-32, CEDO 2000-V) și Petrina c. România (nr. 78060/01, §§ 17-18, 14 octombrie 2008) și în decizia Rad c. România ((dec.), nr. 9742/04, §§ 24-29, 9 iunie 2009).

I.

27.

Reclamanta denunță o încălcare a dreptului la respectarea vieții private, din cauza obstacolelor aduse dreptului de acces la dosarul constituit la adresa defunctului ei tată de foста Securitate – și deținut, ulterior, de serviciile secrete ale noului regim –, drept care-i era recunoscut de legea nr. 187/1999. Ea se plânge de caracterul incomplet al informațiilor și documentelor care i-au fost comunicate de CNSAS, precum și de timpul nerezonabil care cererile sale au luat la această autoritate. Ea invocă art. 8 din Convenție, care este redactat după cum urmează:

"1.

Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a corespondentei.

2.

Nu poate exista ingerință a unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această ingerință este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, pentru securitatea publică, pentru bunăstarea economică a țării, pentru apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, pentru protecția sănătății sau moralei, sau pentru protecția drepturilor și libertăților altuia."

A.

Cu privire la admisibilitate

28.

Guvernul ridică obiecție că reclamanta nu are calitatea de victime, în sensul articolului 34 din Convenție, a unei posibile nerespectări a articolului 8 al Convenției; de fapt, informațiile la care ea afirmă că nu avea acces nu o vizau pe ea personal, dar privau o persoană decedată.

29.

Reclamanta susține că era esențial, pentru ea, să clareze circumstanțele suspecte ale decesului tatălui ei prin accesul la dosarele concernente deținute de Securitate, După cum o permitea legea națională. Ea susține că, din schimbarea regimului politic în România, nu a înceta să caute să adune informații privind ancheta dusă la adresa defunctului ei tată de serviciile secrete ale regimului vechi.

30.

Curtea observă că reclamanta nu era de fapt vizată ea însăși de dosarele ținute de Securitate. Cu toate acestea, Curtea consideră că există o relație directă între cererea ei de acces la dosarul defunctului tată și propria viață privată, în sensul articolului 8 din Convenție. De fapt, conținutul acestui dosar era sigur important pentru ea pentru a-i ajuta să stabilească circumstanțele decesului tatălui ei survenit la o epocă când era subiect al unei anchete a serviciilor secrete. Curtea observă, de altfel, că legea națională-i recunoaște dreptul de a accesa dosarele personale și arhivele deținute de Securitate privind un membru apropiat al familiei. Interesata se poate deci prezenta ca victime, în sensul articolului 34 din Convenție, a presupusei încălcări a articolului 8.

31.

Curtea constată, de altfel, că présent grievul nu se ciocnește de niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B.

Cu privire la fond

32.

Reclamanta indica că în ciuda numeroaselor demersuri la autoritățile naționale, nu reușise să consulte ansamblul dosarelor și documentelor dressate de foștii servicii secrete la adresa defunctului ei tată. Ea susține că instanțele naționale nu dusese investigații aprofundate pentru a regăsi anumite dosare și documente în posesia SRI-ului, pe care afla existența indirect consultând alte dosare la care avusese acces. Ea subliniază că nu a fost decât după comunicarea cererei ei guvernului român, adică mai bine de zece ani după ce-și fecuse prima cerere la CNSAS, că putut consulta o parte din dosarele în cauză.

33.

Guvernul estimează ca titlu principal că nu a existat în cazul de față nicio nerespectare a dreptului la respectarea vieții private a reclamantei. Ei subliniază că interesata avusese acces de mai multe ori la dosarele care vizau tatăl ei și putuse obține fotocopii. Trimite la deciziile tribunalelor naționale, care nu confirmaseseîn alegațiile reclamantei cât privește caracterul incomplet al documentelor aduse la atenția sa. Cât privește dosarul de "problemă" (dosarul problema) nr. 129 și dosarul de fond operativ (dosar fond operativ) nr. 53172, tom 764, Guvernul trimite la informațiile pe care le-a primit în octombrie 2011 din partea SRI și CNSAS-ului, indicând că prima nu fusese găsită și că o pagină pertinentă din a doua fusese transmisă interesatei în 2011. Ca titlu subsidiare, Guvernul estimează că ingerința în dreptul la respectarea vieții private a reclamantei a loc în conformitate cu al doilea paragraf al articolului 8, CNSAS-ul efectuând demersurile prevăzute de lege pentru a asigura identificarea tuturor documentelor privind tatăl reclamantei.

34.

Curtea amintește că a avut deja în trecut ocazia să examineze eficacitatea mecanismelor naționale puse la dispoziția cetățenilor români pentru a asigura accesul interesaților la dosarele deținute de Securitate. Ea constatat că Statul român nu satisfăcuse obligația pozitivă care-i incumba oferi reclamantilor o procedură efectivă și accesibilă permițând să aibă acces în termen rezonabil la ansamblul informațiilor relevante privind-i care fuseseîn strânse de foста Securitate și care se găseau încă în posesia autorităților publice (vezi Haralambie, precitată, § 96 și Jarnea c. România, nr. 41838/05, § 60, 19 iulie 2011). La lumina circumstanțelor prezentei cauze, Curtea estimează că nimic nu permite ajunge la o concluzie diferită pentru aceasta.

35.

În cazul de față, se impune constatat că nu a fost decât zece ani după prima cerere la CNSAS a reclamantei că putut avea acces la o parte din documente a căror existență afla deja în 2001. Deși era ținut de lege să remită toate documentele cerute CNSAS-ului sau să-i dea acces la arhive, SRI-ul, autoritate care deținea arhivele foștei Securități, informa CNSAS-ul că nu mai deținea alte documente privind tatăl reclamantei în afară de cele pe care i le remisese deja (§11 mai sus). Or, rezultă din informațiile obținute, în special după comunicarea cererei, că asemenea documente existau cu adevărat în arhivele SRI-ului (§18-20 mai sus).

36.

În măsura în care dosarele în cauză intrau în sfera aplicării legii privind protecția informațiilor clasificate, lucru care ar fi justificat refuzul SRI-ului de a le transfera, se impune constata că legea națională prevedea pentru aceste documente o procedură specială care nu a fost, în cazul de față, urmată. De fapt, legea națională prevedea, pentru a decide dacă un dosar privea sau nu securitatea națională, o competență împărțită între SRI și CNSAS sub forma comisiilor mixte paritare (§22 in fine). Or, prin omisiunea de a informa CNSAS-ul de existența acestor dosare, SRI-ul îl împiedeca exerciteze competențele prevăzute de lege.

37.

Curtea observă, de surcroit, că instanțele naționale nu au controlat dacă reclamanta se bucurase cu adevărat de drepturile care-i era garantate de lege. Deși interesata semnalase existența altor dosare privind defunctul ei tată la care nu obținuse acces, tribunalele naționale o debouta din cerere fără procedură la o verificare a fondului alegațiilor sale la autoritățile competente (§15 și 17 in fine mai sus).

38.

Curtea observă, de altfel, că, timp de mai bine de zece ani, reclamanta nu obținuse nicio explicație privind dosarele lipsă, în afară de răspunsul evasiv și lacunar SRI-ului în 2003, care lăsa să se întrevadă că era în posesia altor documente care ar fi putut-o interesa (§13 mai sus). De plus, reclamanta nu dispunea de niciun mijloc de a constrânge această autoritate să-i furnizeze mai multe informații sau să pună la dispoziție documentele lipsă, pentru că, de jurisprudență constantă, acțiunile îndreptate împotriva SRI-ului era nerecevabile din cauza absenței calității de a procesa în justiție a SRI-ului (Haralambie, precitată, §§ 41-43), ceea ce dădea zadarnice orice demersuri de insistență la această instituție.

39.

Aceste elemente sunt suficiente Curții pentru a concluziona că Statul nu satisfăcuse obligația pozitivă care-i incumba oferi reclamantei o procedură efectivă și accesibilă permițând să aibă acces în termen rezonabil la ansamblul informațiilor strânse cu privire la defunctul ei tată de foста Securitate și care se găseau încă în posesia autorităților publice.

40.

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție.

II.

41.

În petiția sa inițială, reclamanta susținea de asemenea o nerespectare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza imposibilității de a obține acces la ansamblul documentelor deținute de Securitate la adresa defunctului ei tată la sfârșitul procedurii pe care o întocmise în fața instanțele naționale.

42.

Curtea observă că acest griev este legat de cel examinat mai sus și trebuie deci de asemenea declarat admisibil. Nicio problemă distinctă nu se pune cu toate acestea pe fondul acestui griev ținând seama de motivele care au fondat constatarea la care Curtea ajunsese la §40 mai sus.

43.

Curtea estimează deci că nu este cazul să-l examineze separat (mutatis mutandis, Haralambie, precitată, § 97 și Jarnea, precitată, § 62).

III.

44.

Conform articolului 41 din Convenție,

"Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite ștergerea decât în mod imperfect a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții prejudiciate, după caz, o satisfacție echitabilă."

A.

Paguba

45.

Reclamanta cere 50 000 euro (EUR) pentru paguba materiala ca "victime colaterala" a persecuțiilor suferite de tatăl ei sub regimul comunist vechi. Ea cere, de altfel, un milion EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit.

46.

Guvernul estimează aceste sume ca excesive și consideră că o posibilă constatare de încălcare ar putea constitui de la sine o satisfacție echitabilă suficientă.

47.

Curtea nu observă niciun liant de cauzalitate între încălcarea constatată și paguba materiala susținută și respinge această cerere. În schimb, consideră că insuficiențele procedurii de acces la dosarele tatălui au putut provoca la reclamanta suferințe și stare de incertitudine care nu pot fi reparate prin constatarea singură a încălcării. Pronunțând în echitate, după cum vrea art. 41, Curtea-i alocă 4 500 EUR din acest motiv.

B.

Cheltuieli și costuri

48.

Reclamanta cere, de altfel, 1 000 EUR pentru cheltuielile și costurile suportate în fața instanțele interne și în fața Curții.

49.

Guvernul cere Curții respingă această cerere, din cauza absenței dovezilor produse de interesata privind pretinsele cheltuieli.

50.

Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant poate obține rambursarea cheltuielilor și costurilor doar în măsura în care se dovedesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei. În cazul de față, în absența oricărui document atestând realitatea cheltuielilor reclamate, Curtea nu putea aloca nicio sumă din acest motiv.

C.

Dobânzi moratorii

51.

Curtea judecă potrivit să calcheze rata dobânzilor moratorii pe rata dobânzii facilitate de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

1.

Declară

petiția admisibilă;

2.

Declară

că a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție;

3.

Declară

că nicio problemă distinctă nu se pune sub unghiul articolului 6 § 1 din Convenție;

4.

Declară

a)

că Statul pârât trebuie versa reclamantei, în trei luni de la data în care hotărârea va deveni definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție, 4 500 EUR (patru mii cinci sute euro) plus orice sumă care poate fi datorată sub formă de impozit, pentru prejudiciu moral, a converti în moneda Statului pârât la rata aplicabilă la data reglementării;

b)

că din expirarea respectivului termen și până la versare, această sumă va fi majorată cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilitații de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

5.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.

Întocmit în franceză, apoi comunică în scris la 24 septembrie 2013, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă