ZANA v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Inadmisibil
ZANA v. TURKEY (CtEDO, 2013)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIUNEA A DOUA
DECIZIE PRIVIND ADMISIBILITATE
Leyla ZANA / TURCIA (Cererea nr. 58756/09) Președinte Peer Lorenzen Judecători András Sajó, Nebojša Vučinić și Locțiitor al Adjunctului Șefului Secțiunii Seçkin Erel participând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), întrunită în Comitet pe 1 octombrie 2013, după deliberație privind cererea sus-menționate depusă pe 6 octombrie 2009, pronunță următoarea decizie: FAPTE Reclamanta Leyla ZANA este cetățeană turcă născută în 1961 și locuitor în Diyarbakır. A fost reprezentată în fața Curții de avocații M. Beştaş și M. Daniş Beştaş din Diyarbakır. A. Condițiile cazului Faptele cazului, după cum au fost prezentate de reclamanta, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanta a participat la mai multe demonstrații și conferințe la diferite date și a susținut și, de asemenea, a citit declarații cu glas tare la presă privind problemele poporului kurd.
Procurorul Republicii din Diyarbakır a inițiat o procedură penală împotriva reclamantei pe 7 mai 2008. Curtea Penală de Circumscripție din Diyarbakır a declarat pe 4 noiembrie 2008 pe reclamanta vinovată în temeiul articolului 314 din Codul Penal și al articolului 7/2 din Legea antiteroristă și a condamnat-o la unsprezece ani și trei luni de închisoare. Cazul este în prezent pe rolul instanțelor naționale. B. Dreapta internă relevantă Descrierea dreptului intern relevant se găsește în hotărârea din cazul Hasan Uzun / Turcia ((opinii în parte), nr. 10755/13, prg. 68-71, 30 aprilie 2013). PLÂNGERI Reclamanta se plânge pe baza articolului 10 din Convenție că inițierea unei proceduri penale împotriva ei, sub pretextul unui discurs prezentat, constituie o ingeință injustificată în dreptul ei la libertatea de exprimare.
Reclamanta se plânge, de asemenea, pe baza articolului 6 alineatul 1 din Convenție că modul în care acuzațiile sunt formulate și acceptate de instanța competentă în sistemul penal turc, fără participarea părții pârâte, încalcă principiul egalității armelor și că acceptarea acuzației de către instanță demonstrează prejudecată, deoarece presupune vinovăția reclamantei, în urma căreia reclamanta a fost lipsită de dreptul la un proces echitabil.
ANALIZĂ JURIDICĂ
Curtea observă că procedurile împotriva reclamantei sunt în prezent pe rolul Curții Supreme. După examinarea aspectelor fundamentale ale noii căi de atac în fața Curții Constituționale a Turciey, Curtea observă că Parlamentul Turciei a acordat Curții Constituționale competența de a asigura despăgubirea directă și rapidă a încălcărilor drepturilor și libertăților protejate de Convenție cu privire la toate deciziile care au devenit finale după 23 septembrie 2012, și că aceasta este o cale de atac care trebuie utilizată (v. sus citat Hasan Uzun / Turcia, prg. 68-71). Prin urmare, reclamanta trebuie să apeleze la noua cale de atac în fața Curții Constituționale a Turciey introdusă prin Legea nr. 6216 (sus menționate).
Curtea hotărăște, în conformitate cu articolele 35 alineatul 1 și 4 din Convenție, că această plângere trebuie respingă din cauza neepuizării căilor interne de atac. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide că plângerea este inadmisibilă. Seçkin Erel Peer Lorenzen Locțiitor al Adjunctului Șefului Secțiunii Președinte
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.