- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 octombrie 2013
- Stat pârât
- DEU
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Fürste împotriva Germaniei
Traducere în română Auto
A cincea secțiune decizia nr. 6068/09 Detlef FÜRSTE împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așezează la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Angelika Nußberger, Helena Jäderblom, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 ianuarie 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Detlef Fürste, este un național german, născut în 1965 și locuiește în Bad Oeynhausen. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Rixe, un avocat care practică în Bielefeld. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează.
Reclamantul este tatăl unui fiu născut în afara căsătoriei în 1998. Reclamantul și mama copilului au fost separate în 1997. Fiul a locuit în Löhne cu mama sa care a deținut drepturi de custodie exclusive, iar reclamantul a avut acces periodic la copil. Încercările reclamantului de a obține consimțământul mamei pentru custodia comună au eșuat. În 2008, reclamantul a depus o acțiune în fața Curții de district Bad Oeynhausen (Amtsgericht Bad Oeynhausen ) pentru a preveni mutarea copilului la Kiel. El solicită instanței în special să transfere drepturile de custodie de la mamă la el. El susține că bunăstarea copilului este în pericol de problemele psihologice ale mamei și alcoolismul ei. Se presupune că a neglijat, de asemenea, copilul.
Curtea de district Bad Oeynhausen a auzit reclamantul, mama copilului, copilul, Oficiul de Tineret și curatorul copilului ad litem. La 30 de ani . Iunie 2008 a respins acțiunea reclamantului și a constatat că bunăstarea copilului nu este în pericol și că îngrijorările reclamantului sunt nefondate. Acesta a subliniat că, în temeiul legislației germane, nu există nicio bază juridică pentru a acorda reclamantului drepturi de custodie exclusive în cazul în care mama copilului nu este de acord. Reclamantul a apelat la instanța competentă de recurs și a depus o primă plângere constituțională direct împotriva hotărârii instanței de district. La 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Hamm (Oberlandesgericht Hamm ) a respins recursul ca fiind inadmisibil, deoarece reclamantul nu a avut niciun statut legal.
Procedințe în fața Curții Constituționale Federale și evoluții ulterioare La 31 decembrie 2008, reclamantul a depus o nouă plângere constituțională împotriva hotărârilor instanțelor interne. La 21 iulie 2010, Curtea Constituțională Federală, hotărând plângerea reclamantului, a declarat art. 1626a § 1 nr. 1 și § 1672 § 1 din Codul Civil neconstituțional. 22028/04, 3 decembrie 2009, Curtea Constituțională Federală a constatat că drepturile reclamantului în calitate de tată biologic au fost încălcate de către instanțele de familie. Acesta a trimis cazul pentru noul aviz la Curtea de district Bad Oeynhausen, dar a susținut că reclamantul ar trebui să își ramburseze costurile și cheltuielile necesare.
10. La 21 octombrie 2010, Curtea de District Bad Oeynhausen a transferat custodia reclamantului cu consimțământul mamei copilului. Acesta a decis în continuare că nu ar fi făcut niciun ordin pentru costuri juridice. 11. La 16 februarie 2011, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a dorit să retragă cererea, deoarece întrebarea în cauză a fost rezolvată. El susține în temeiul articolului 43 § 4 din Regulamentul Curții de Rambursare a costurilor și cheltuielilor suportate de procedura în fața Curții de 4 472,95 euro (EUR).
Pentru o descriere a dreptului intern relevant și practică înainte de hotărârea principală a Curții Constituționale Federale din 21 iulie 2010 în acest caz, a se vedea Zaunegger v. Germania , nr. 22028/04 , §§ 13 et seq , 3 decembrie 2009. COMPLAINTE 13. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 8 luat singur și a citit coroborat cu art. 14 din Convenție că hotărârile Curții de district Bad Oeynhausen și Curtea de Apel Hamm au încălcat dreptul său la respectarea vieții sale de familie. Având în vedere decizia Curții Constituționale Federale din 21 iulie 2010, el dorește acum să retragă cererea. 14. În plus, reclamantul solicită rambursarea costurilor și cheltuielilor la o sumă totală de 4.472.95 Euro (EUR) în temeiul articolului 41 din Convenția întâmpinată de procedură în fața Curții de District Bad Oeynhausen, a Curții de Apel Hamm și a Curții de Apel.
Se referă la cazurile de Zaunegger , citate mai sus , și Sude c. Germania , (striking out.) nr. 38102/04, 7 Decembrie 2010, el a afirmat că cererea sa a fost admisă atunci când a introdus-o, deoarece plângerea constituțională nu a fost un remediu eficace în cazuri comparabile și nu a putut ști că plângerea constituțională pe care a depus-o ar deveni totuși un succes. HOTĂRÂREA I. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLE 8 ȘI 14 A CONVENȚIEII 15. Curtea remarcă că reclamantul dorește să își retragă plângerile deoarece acceptă că această chestiune a fost acum rezolvată, circumstanțele care conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să își continue cererea și că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 literele (a) și (b) din convenție).
În plus, nu există niciun motiv legat de respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în Protocolurile sale, care îi impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 litera (c) în amenzi a Convenției). 16. În consecință, cazul ar trebui eliminat din listă. II. APLICAREA REGULUI 43 § 4 ALE REGULELOR CURTII 17. art. 43 § 4 din Regulamentul Curții prevede: „Când o cerere a fost anulată, costurile sunt la discreția Curții… ” 18. Reclamantul solicită rambursarea costurilor și cheltuielilor suportate în încercarea de a preveni toate presupusele încălcări ale Convenției în cadrul procedurii în fața instanțelor familiale și în fața Curții la o sumă totală de 4.472,95 EUR.
19. Curtea reiterează că, atunci când se pronunțe o atribuire în temeiul articolului 43 § 4, principiile generale care reglementează rambursarea costurilor sunt în esență aceleași ca în temeiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Pisano c. Italia (striking off) [GC], nr. 36732/97, §§ 53-54, 24 octombrie 2002, Voorhuis Țările de Jos (dec.), nr. 28692/06, 3 martie 2009 și Youssef Țările de Jos (dec.) nr. 11936/08, 27 septembrie 2011). Cu alte cuvinte, pentru a fi rambursată, costurile trebuie să se referă la presupusa încălcare, au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. 20. Curtea ia act de faptul că Curtea Constituțională Federală a ordonat în mod explicit compensarea costurilor și cheltuielilor necesare ale reclamantului, fără a limita rambursarea costurilor procedurii în fața instanței respective.
În plus, reclamantul nu a demonstrat că rambursarea costurilor a fost insuficientă. Prin urmare, Curtea nu percepe nici o cauză de a face o atribuire suplimentară în acest sens. 21. În ceea ce privește costurile suportate de reclamant în prezentarea cererii sale la Curte, Curtea remarcă că, atunci când a prezentat cazul său cu Curtea, cazul Zaunegger, un caz care se referă la un tată biologic într-o situație comparabilă față de reclamant, a fost deja declarat admisibil (a se vedea Zaunegger v. Germania (dec.), nr. 22028/04, 1 aprilie 2008). Nimic din această decizie nu sugerează că o plângere constituțională nu a fost un remediu care să fie epuizat în sensul articolului 35 §1 din Convenție. Prin urmare, cererea reclamantului la Curte a fost paralelă cu procedura în fața Curții Constituționale Federale, pe care o aduce și a fost inevitabil ca Curtea să aștepte rezultatul procedurii interne înainte de a prelucra cererea reclamantului.
Aceste circumstanțe nu solicită o exercitare a discreției Curții pentru a face o atribuire a costurilor în temeiul articolului 43 § 4. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului
FIFTH SECTION
DECISION Application no. 6068/09 Detlef FÜRSTE against Germany The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 1 October 2013 as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Angelika Nußberger, Helena Jäderblom, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 January 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Mr Detlef Fürste, is a German national, who was born in 1965 and lives in Bad Oeynhausen. He was represented before the Court by Mr G. Rixe, a lawyer practising in Bielefeld. A. The circumstances of the case 1. Domestic proceedings before this application was lodged
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant is the father of a son born out of wedlock in 1998. The applicant and the mother of the child had separated in 1997. The son lived in Löhne with his mother who held sole custody rights, and the applicant had regular access to the child. The applicant’s attempts to obtain the mother’s consent for joint custody failed.
In 2008 the applicant lodged an action before the Bad Oeynhausen District Court ( Amtsgericht Bad Oeynhausen ) in order to prevent the child’s relocation to Kiel. He requested the court in particular to transfer custody rights from the mother to him. He argued that the child’s well-being was endangered by the mother’s psychological problems and her alcoholism. She allegedly had also neglected the child.
The Bad Oeynhausen District Court heard the applicant, the child’s mother, the child, the Youth Office and the child’s curator ad litem . On 30 June 2008 it dismissed the applicant’s action. It found that the child’s well-being was not endangered and that the applicant’s concerns were unfounded. It underlined that there was under German law no legal basis to grant the applicant sole custody rights if the child’s mother did not agree.
The applicant appealed to the competent court of appeal and lodged a first constitutional complaint directly against the decision of the district court.
On 20 November 2008 the Hamm Court of Appeal ( Oberlandesgericht Hamm ) rejected the appeal as inadmissible as the applicant had no legal standing. 2. Proceedings before the Federal Constitutional Court and subsequent developments
On 31 December 2008 the applicant lodged a further constitutional complaint against the domestic courts decisions.
On 21 July 2010 the Federal Constitutional Court, deciding on the applicant’s complaint, declared Article 1626a § 1 No. 1 and § 1672 § 1 of the Civil Code unconstitutional. Citing Zaunegger v. Germany , no. 22028/04, 3 December 2009, the Federal Constitutional Court found that the applicant’s rights as a biological father had been violated by the family courts. It remitted the case for new adjudication to the Bad Oeynhausen District Court, but held that the applicant should be reimbursed his necessary costs and expenses.
On 21 October 2010 the Bad Oeynhausen District Court transferred custody to the applicant with the consent of the child’s mother. It further adjudicated that no order would be made for legal costs.
On 16 February 2011 the applicant’s representative informed the Court that the applicant wanted to withdraw the application as the question at issue had been resolved. He claims under Rule 43 § 4 of the Rules of Court reimbursement of costs and expenses incurred by the proceedings before the Court of 4,472.95 Euros (EUR). B. Relevant domestic law and practice
For a description of the relevant domestic law and practise before the leading judgment of the Federal Constitutional Court of 21 July 2010 in this case, see Zaunegger v. Germany , no. 22028/04, §§ 13 et seq , 3 December 2009. COMPLAINTS
The applicant initially complained under Article 8 taken alone and read in conjunction with Article 14 of the Convention that the decisions of the Bad Oeynhausen District Court and the Hamm Court of Appeal had infringed his right to respect for his family life. In the light of the Federal Constitutional Court’s decision of 21 July 2010, he now wishes to withdraw the application.
In addition the applicant claims reimbursement of costs and expenses to a total amount of 4,472.95 Euros (EUR) under Article 41 of the Convention incurred by the proceedings before the Bad Oeynhausen District Court, the Hamm Court of Appeal and this Court. Referring to the cases of Zaunegger , cited above, and Sude v. Germany , (striking out.) no. 38102/04, 7 December 2010, he states that his application was admissible when he introduced it, as the constitutional complaint had not been an effective remedy in comparable cases and he could not know that the constitutional complaint he had lodged nevertheless would become successful. THE LAW
I. ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES 8 AND 14 OF THE CONVENTION
15. The Court notes that the applicant wishes to withdraw his complaints as he accepts that the matter has now been resolved. The circumstances therefore lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue his application and that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention). In addition, there is no reason pertaining to respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols that requires it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c) in fine of the Convention).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
II. APPLICATION OF RULE 43 § 4 OF THE RULES OF COURT
17. Rule 43 § 4 of the Rules of Court provides: “When an application has been struck out, the costs shall be at the discretion of the Court… ”
The applicant seeks reimbursement of costs and expenses incurred in attempting to forestall the alleged violations of the Convention in the proceedings before the family courts and before the Court to a total amount of 4,472.95 EUR.
The Court reiterates that when making an award under Rule 43 § 4 the general principles governing reimbursement of costs are essentially the same as under Article 41 of the Convention (see Pisano v. Italy (striking out) [GC], no. 36732/97, §§ 53-54, 24 October 2002, Voorhuis v. the Netherlands (dec.), no. 28692/06, 3 March 2009 and Youssef v. the Netherlands (dec.) no. 11936/08, 27 September 2011). In other words, in order to be reimbursed, the costs must relate to the alleged violation, have been actually and necessarily incurred and be reasonable as to quantum.
The Court takes note that the Federal Constitutional Court had explicitly ordered the compensation of the applicant’s necessary costs and expenses without limiting the reimbursement to the costs of proceedings before the respective court. Furthermore, the applicant has not demonstrated that this reimbursement of costs had been insufficient. Therefore, the Court perceives no cause to make an additional award in this respect.
As to the costs incurred by the applicant in making his application to the Court, the Court notes that when he introduced his case with the Court, the case of Zaunegger, a case that concerned a biological father in a comparable situation to the applicant, had already been declared admissible (see Zaunegger v. Germany, (dec.), no. 22028/04, 1 April 2008). Nothing in that decision suggests that a constitutional complaint was not a remedy to be exhausted for the purposes of Article 35 §1 of the Convention. The applicant’s application to the Court was therefore parallel to the proceedings before the Federal Constitutional Court which he was also bringing and it was inevitable that the Court would await the outcome of the domestic proceedings before processing the applicant’s application. These circumstances do not call for an exercise of the Court’s discretion to make an award of costs under Rule 43 § 4. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President