CtEDO 01.10.2013 Auto

GAVRILOVIC v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
01.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GAVRILOVIC v. SERBIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

DECIZIE A SEGUNDEI DECIZIE Nr. 55155/07 Dragan GAVRILOVI împotrivă Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Dragoljub Popović, Helen Keller, judecători și Seçkin Erel, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 5 decembrie 2007, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 9 ianuarie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Dragan Gavrilović, este un național sârb, care s-a născut în 1952 și trăiește în Čačak. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Ž. Jeremić, un avocat practicant în Čačak. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează: La 31 august 1998, reclamantul a depus o cerere civilă împotriva Loteriei Naționale („Narodna lutrija”) pentru incumplinarea unei obligații contractuale. La 31 martie 2005, Curtea Municipală („Prvi opštinski sud”) a stat în parte în favoarea reclamantului. La 26 iulie 2006, Curtea de District („Okružni sud”) a anulat hotărârea Curții Municipale și a ordonat un judecată. La 23 octombrie 2006, Curtea Municipală a suspendat procedurile din cauza falimentului succesorului părții interesate. Această decizie a fost înaintată reclamantului la 28 iunie 2007. Se pare că procedurile sunt încă pendente în primă instanță. În conformitate cu articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, reclamantul s-a plângut, în principal, de durata procedurii de mai sus și de lipsa unui remediu intern eficient în acest sens. 1. Partea cererii privind durata procedurii civile și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens au fost comunicate guvernului. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea de 9 Ianuarie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de această parte a cererii. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că guvernul Republicii Serbiei recunoaște că a existat o încălcare a dreptului [s] reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție și că ofer să plătească reclamantului, dl Dragan Gavrilović, suma de 2,610 EUR [doi mii șase sute și zece euro] în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 55155/07 în fața Curții Europene pentru Drepturile Omului. Această sumă, care acoperă orice prejudiciu moral, precum și costurile, se plătește în contravalor dinar, fără impozite care pot fi aplicabile și la un cont numit de solicitant. Suma este plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri.” Reclamantul nu a făcut niciun comentariu. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (nevoia preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil și lipsa unui remediu intern eficient în acest sens (a se vedea, de exemplu, Ilić c. Serbia , nr. 30132/04, §§§ 93 și 105, 9 octombrie 2007; și Nemet c. Serbia , nr. 22543/05, §§§ 17-18, 8 decembrie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propuse, care poate fi considerată rezonabilă în comparație cu atribuțiile Curții în cazuri similare, atunci când se ține seama de faptul că acțiunea a fost în așteptare în cadrul competenței Curții ratione temporis pentru mai mult de nouă ani (Serbia care a ratificat Convenția la 3 martie 2004), Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În ceea ce privește natura recursului propus, Curtea interpretează declarația guvernului în sensul că compensația propusă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție și că, în caz de nerespectare a acestei perioade, dobânzile simple se achită pe suma în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În consecință, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din lista cazurilor. Trebuie remarcat faptul că această decizie nu aduce atingere meritelor cererii interne ale reclamantului sau, într-adevăr, abilitatea sa de a obține remediere pentru orice întârziere procedurală suplimentară care poate apărea după data prezentei decizii. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). (2) Reclamantul se plânge, de asemenea, că procedura civilă nedreptă. În consecință, această plângere este prematură și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să lovească o parte din cererea privind durata procedurii și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 (c) din Convenție. Declarați restul cererii inadmisibil. Seçkin Erel Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului interimar

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă