SC ALEX PROD COM SRL v. ROMANIA

Decizia nr. 41688/07 SC ALEX PROD COM SRL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 august 2007, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 14 februarie 2013 cere Curtea să excludă cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTS Reclamantul este o companie privată românească, reprezentată în fața Curții de către dl Tănase Marinescu Petre. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului de a avea acces la instanță din cauza respingerii acțiunii sale din cauza nerespectării taxei de timbru și din cauza respingerii cererii sale de concesiune privind taxa de timbru de către instanța internă relevantă Exceptele din legislația internă relevantă privind taxa de ștampilare, și anume Legea nr. 146/1997 privind taxa de ștampilare (modificată de Legea nr. 195/2004) și Ordonanța nr. 2214/1997 privind aplicarea Legii nr. 146/1997 sunt prezentate în Iorga c. România (n. 4227/02, §§ 22-25, 25 aprilie 2007). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de acces eficient la instanță din cauza cuantumului taxelor impuse de instanță. Această dispoziție se menționează după cum urmează: „...În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” HOTĂRÂREA După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 14 februarie 2013, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a dreptului de acces la o instanță. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, astfel încât să satisfacă suma totală de 3.240 EUR (3 mii două sute patruzeci) de euro, suma pe care ei consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului indicat al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 26 martie 2013, reclamantul a indicat în substanță că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că compensația oferită de guvern nu a fost satisfăcătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la acces la o instanță (Weissman și alții c. România, nr. 63945/00, §§ 39-43, ECHR 2006 VII (extracte); Iorga c. România, nr. 4227/02, §§ 47-51, 25 aprilie 2007); Adam c. România, nr. 45890/05, §§§ 29-32, 3 noiembrie 2009; și Rusen c. România, (nr. 38151/05, 40, 8 ianuarie 2009). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista. În sfârșit, Curtea constată că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind dreptul de acces la o instanță și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 41688/07

SC ALEX PROD COM SRL

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 1

October

2013 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 August 2007,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 14 February 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS

The applicant is a private Romanian company, which was represented before the Court by Mr Tănase Marinescu Petre.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The application concerns the alleged infringement of the applicant’s right to access to court on account of having its action dismissed due to the failure to pay stamp duty and because its request for concession on stamp duty was dismissed by the court

.

B.

Relevant domestic law

Excerpts from the relevant domestic law concerning stamp duty, namely Law No. 146/1997 on stamp duty (as amended by Law No. 195/2004) and Ordinance No. 2214/1997 concerning the enforcement of Law No.

146/1997 are given in

Iorga v. Romania

(no. 4227/02, §§ 22-25, 25

April 2007).

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the lack of effective access to court due to the amount of court fees imposed. This provision reads as follows:

“...In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 14 February 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of the right to access to a court. The Government is prepared to pay to the applicant, as just satisfaction the total sum of EUR 3,240 (three thousand two hundred forty) euros, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei to the indicated account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

By a letter of 26 March 2013, the applicant indicated in substance that it was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the compensation offered by the Government was not satisfactory.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007;

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to access to a court (

Weissman and Others v. Romania,

no.

63945/00, §§ 39-43, ECHR 2006

‑

VII (extracts);

Iorga v. Romania,

no.

4227/02, §§ 47-51, 25

April 2007);

Adam v. Romania,

no. 45890/05, §§

29-32, 3 November 2009; and

Rusen v. Romania,

no. 38151/05,

§§

35

‑

40, 8 January 2009).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Accordingly, the application should be struck out of the list.

Finally, the Court notes that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović

v.

Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention regarding the right to access to a court and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President