ANTON v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ANTON v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Decizia nr. 51930/09 Dana ANTON împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 septembrie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 12 martie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Dana Anton, este un național român, care s-a născut în 1958 și trăiește în Bacau. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Solicitarea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului de acces la instanță din cauza respingerii acțiunii sale din cauza nefuncției de a plăti datoria de timbre. Cererea a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 12 martie 2013, guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație în vederea soluționării chestiunilor legate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a dreptului de acces la o instanță. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, astfel încât să satisfacă suma totală de 3.240 EUR (3 mii două sute patruzeci) de euro, suma pe care ei consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului indicat al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” La 25 aprilie 2013, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernului. Curtea constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației formulate de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului