NPK Intelekt și Krstevski împotriva Macedoniei de Nord

PRIMEI DECIZIE DECIZIE NR. 28174/05 și 53473/07 NPK „INTELEKT” împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și a Slavko KRSTEVSKI împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 1 octombrie 2013 în calitate de comitet compus din: Elisabeth Steiner, președintele Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători având în vedere cererile depuse la 10 martie 2003 și, respectiv, 27 noiembrie 2007, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat la 16 septembrie și, respectiv, 26 octombrie 2011, cerând Curtea să excludă cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul în primul caz, NPK „Intelekt”, este o companie înregistrată în Plovdiv, Bulgaria.

Reclamantul în al doilea caz, dl Slavko Krstevski, este un național macedonean, născut în 1945 și locuiește în satul Sopotnica. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Z. Andonovski, un avocat practicant în Skopie. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de fostul lor agent, dna R. Lazareska Gerovska, succesat ulterior de actualul lor agent, dl K. Bogdanov. La 10 noiembrie 2010, Guvernul bulgar a fost informat cu privire la primul caz și a fost invitat să își exercite dreptul de a interveni dacă doresc să facă acest lucru. La 10 ianuarie 2011, Guvernul bulgar a informat Curtea că nu dorește să exercite dreptul de a interveni în primul caz. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor diferite ale Convenției în ceea ce privește procedurile lor interne, astfel cum se prevede în apendicele de mai jos.

Partea cererilor privind durata procedurii impugnate în temeiul articolului 6 din Convenție a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Având în vedere asemănarea chestiunii principale în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture cererilor și să le ia în considerare într-o singură decizie. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisorile din 16 septembrie și 26 octombrie 2011, Guvernul contestat a informat Curții că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererilor și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația furnizată după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese, printr-o declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, [lungirea procedurii interne] nu îndeplinește cerințele reclamantului [s] drepturi protejate de convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească suma globală a [apendicele pentru fiecare cerere separată] euro [de denumirea reclamantului]. În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea indicată în cereri, astfel, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului(s) în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să scoată cererea din lista cazurilor.” Reclamanții nu au formulat comentarii cu privire la declarațiile unilaterale ale Guvernului.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile stabilite în jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; a se vedea și Hotărârea WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului iugoslav, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea articolului 6 § 1 cu privire la dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil ( a se vedea Petkovski c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi c. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05, 13 Noiembrie 2008, Frydlender v. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, § 69-98, ECHR 2006; Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,

nu o impune să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că sumele propuse de Guvern ar trebui convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe sumele în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare cu privire la diferitele articole ale Convenției și protocolelor sale.

Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale, ca urmare a faptului că această parte a cererilor este manifestament nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; de a ataca partea cererilor referitoare la reclamația reclamanților cu privire la durata procedurilor în temeiul articolului 6 § 1 din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție; declară restul cererilor inadmisibil.

André Wampach Elisabeth Steiner Președintele adjunct al grefierului apendicele Apendicele No. Lodgedd on Solicitant’s name Subiectul procedurii interne Articolele invocate Sum atribuite în euro 28174/05 10/03/2003 NPK „INTELEKT” Plata datoriei art. 6 art. 13 art. 14 art. 1 din Protocolul nr. 1 232 53473/07 27/11/2007 Slavko KRSTEVSKI Litigiu privind ocuparea forței de muncă (dismissal) art. 6 art. 13 art. 14 art. 1 din Protocolul nr. 1 595

FIRST SECTION

DECISION Applications nos. 28174/05 and 53473/07 NPK ‘INTELEKT’ against the former Yugoslav Republic of Macedonia and Slavko KRSTEVSKI against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1 October 2013 as a Committee composed of: Elisabeth Steiner, President , Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judges , and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on 10 March 2003 and 27 November 2007 respectively, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on 16 September and 26 October 2011 respectively, requesting the Court to strike the applications out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant in the first case, NPK ‘Intelekt’, is a company registered in Plovdiv, Bulgaria. The applicant in the second case, Mr Slavko Krstevski, is a Macedonian national, who was born in 1945 and lives in village of Sopotnica. He was represented before the Court by Mr Z. Andonovski, a lawyer practising in Skopje. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their former Agent, Mrs R. Lazareska Gerovska, succeeded subsequently by their present Agent, Mr K. Bogdanov. On 10 November 2010 the Bulgarian Government was informed of the first case and invited to exercise their right to intervene if they wished to do so. On 10 January 2011 the Bulgarian Government informed the Court that they did not wish to exercise their right to intervene in the first case.

The applicants complained under different Articles of the Convention in respect to their domestic proceedings, as set out in the appendix below. The part of the applications concerning the length of the impugned proceedings under Article 6 of the Convention had been communicated to the Government . THE LAW Having regard to the similarity of the main issue under the Convention, the Court decides to join the applications and consider them in a single decision. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by letters of 16 September and 26 October 2011 the respondent Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue raised by this part of the applications.

They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, [the length of the domestic proceedings] did not fulfil the requirements of the applicant[s] rights protected by the Convention. Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of [as specified in the appendix for each separate application] euros to [the applicant name]. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation indicated in the applications thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to the personal account of the applicant[s] within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case[s] by virtue of that provision.

Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.” The applicants did not comment on the Government’s unilateral declarations. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles established in its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; see also WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007 and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia , no. 30956/05, 13 November 2008, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic,

the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). The Court considers that the amounts proposed by the Government should be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amounts in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). The applicants also raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols. It follows that this part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declarations and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the part of the applications concerning the applicants’ complaint about the length of proceedings under Article 6 § 1 out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the applications inadmissible. André Wampach Elisabeth Steiner Deputy Registrar President Appendix Application no. Lodged on Applicant’s name Subject matter of the domestic proceedings Articles invoked Sum awarded in euros 28174/05 10/03/2003

NPK ‘INTELEKT’

Payment of debt Article 6 Article 13 Article 14 Article 1 of Protocol No. 1 1,232 53473/07 27/11/2007 Slavko KRSTEVSKI Employment dispute (dismissal) Article 6 Article 13 Article 14 Article 1 of Protocol No. 1 595