Islamska Verska Zaednica și Pecov împotriva Macedoniei de Nord

Traducere în română Auto

ISLAMSKA VERSKA ZAEDNICA împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și Ordančo PECOV împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 1 iulie 2014, în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judecători, și André Wampach, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererile depuse mai sus la datele prevăzute în apendice, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat la datele stabilite în apendice, solicitând Curtea să scoată cererile din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA O listă a reclamanților este prezentată în apendice.

Guvernul macedonean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Bogdanov. Reclamantul în cererea nr. 55728/10 fiind un național bulgar, guvernul bulgar a fost invitat să intervină, dar ei nu și-au exprimat intenția de a face acest lucru. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolelor diferite ale Convenției cu privire la diferite tipuri de proceduri, astfel cum se prevede în apendice. Cerințele, în ceea ce privește durata procedurii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, au fost comunicate guvernului. Având în vedere similaritatea chestiunii principale în temeiul Convenției, Curtea decide să se alăture cererilor enumerate în apendice și să le ia în considerare într-o singură decizie.

După ce nu a ajuns la o soluționare prietenoasă, cu scrisori cu date diferite prevăzute în apendice, Guvernul contestat a informat Curtea că au propus să facă declarații unilaterale în vederea soluționării problemei în ceea ce privește durata procedurii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prezentată după cum urmează: „... Guvernul dorește să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, [lungirea procedurii interne] nu îndeplinește cerințele drepturilor reclamantului protejate de art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, guvernul este dispus să plătească suma globală a [apendicele pentru fiecare cerere separată] euro [denumirea reclamantului].

În opinia sa, această sumă ar constitui o redresare adecvată și o compensare suficientă pentru încălcarea articolului 6 § 1 de faptul că procedura internă a durat în mod nejustificat, astfel o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în cazul în cauză, având în vedere jurisprudența Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită contului personal al reclamantului(s) în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii.

În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri “. Cu scrisorile de date diferite, reclamanții au răspuns că nu sunt satisfăcute cu termenii declarațiilor unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”.

De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva statului contestat, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea articolului 6 § 1 cu privire la dreptul unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, §§ 38-41, 11 octombrie 2005; Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, §§ 63-65, 10 mai 2007; Petkovski v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 27314/04, 13 noiembrie 2008; Ajvazi v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (dec.) nr. 30956/05, 13 noiembrie 2008). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale,

nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că aceste sume ar trebui convertite în denari macedoneni la rata aplicabilă la data plății și plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazurile din partea privind plângerile referitoare la durata procedurii.

Reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri suplimentare în legătură cu diferitele articole ale Convenției și cu protocolele sale. Având în vedere toate elementele de probă în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Rezultă că această parte rămasă a cererilor este, vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se alăture cererilor; ia notă a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să lovească partea cererilor cu privire la durata procedurilor din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția.

Declară restul cererilor inadmisibil. André Wampach Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului APENDIX nr. Cerere nr. Locată pe Solicitant denumirea, Data nașterii, Locul de reședință, Nationalitatea Reprezentat prin subiectul și numărul de dosar al procedurii interne Articole invocate Data declarației unilaterale a guvernului Summ atribuit (în euro) 32591/09 11/06/2009 ISLAMSKA VERSKA ZAEDNICA 01/01/1951 Skopie (o comunitate religioasă înregistrată în Statul pârât) Radovan ČESMADŽISKI Dizbatere privind proprietatea pentru titlul moscheilor [2092/98] 1410/00 art. 6 art. 1 din Protocolul nr. 20/02/2014 2.880 55728/10 18/09/2010 Ordančo PECOV 05/01/1968 Procedura de muncă bulgară și macedoneană pentru despăgubiri ( ISBN 92-07 Рев.р.

593/2009) art. 3 art. 6 art. 13 art. 14 art. 17 art. 17 art. 1 din Protocolul nr. 1 900

FIRST SECTION

DECISION Applications nos. 32591/09 and 55728/10 ISLAMSKA VERSKA ZAEDNICA against the former Yugoslav Republic of Macedonia and Ordančo PECOV against the former Yugoslav Republic of Macedonia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 1 July 2014 as a Committee composed of: Paulo Pinto de Albuquerque, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Ksenija Turković, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates set out in the appendix, Having regard to the declarations submitted by the respondent Government on the dates set out in the appendix, requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

A list of the applicants is set out in the appendix. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr K. Bogdanov. The applicant in the application no. 55728/10 being a Bulgarian national, the Bulgarian Government were invited to intervene but they have not expressed their intention to do so. The applicants complained under different Articles of the Convention about different types of proceedings, as set out in the appendix. The applications, in respect of the length of the proceedings under Article 6 § 1 of the Convention, were communicated to the Government. THE LAW Having regard to the similarity of the main issue under the Convention, the Court decides to join the applications listed in the appendix and consider them in a single decision.

After failing to reach a friendly settlement, with letters of different dates set out in the appendix, the respondent Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issue in respect of the length of the proceedings. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “... the Government would hereby like to express – by way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, [the length of the domestic proceedings] did not fulfil the requirements of the applicant’s rights protected by Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay the global sum of [as specified in the appendix for each separate application] euros to [the applicant name]. In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the violation of Article 6 § 1 that the domestic proceedings lasted unreasonably long, thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as the costs and expenses, and will be free of any taxes that may be applicable.

This sum will be payable to the personal account of the applicant[s] within three months from the date of the notification of the Court decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention ... In the light of the above and in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, the Government would like to suggest that the circumstances of the present case allow the Court to reach the conclusion that for “any other reason” it is no longer justified to continue the examination of the application. Moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case[s] by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases.

” With letters of different dates the applicants replied that they were not satisfied with the terms of the unilateral declarations. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an applications under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against the respondent State, its practice concerning complaints about the violation of Article 6 § 1 about one’s right to a hearing within a reasonable time (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, §§ 38-41, 11 October 2005; Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, §§ 63-65, 10 May 2007; Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 27314/04, 13 November 2008; Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia (dec.) no. 30956/05, 13 November 2008). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic,

the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). The Court considers that these amounts should be converted into Macedonian denars at the rate applicable on the date of payment and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07, 4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list in the part concerning the complaints about the length of proceedings. The applicants also raised additional complaints with reference to various Articles of the Convention and its Protocols. Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.

It follows that this remaining part of the applications is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the part of the applications about the length of proceedings out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Declares the remainder of the applications inadmissible.

André Wampach Paulo Pinto de Albuquerque Deputy Registrar President APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name, Date of birth, Place of residence, Nationality Represented by Subject-matter and case file number of the domestic proceedings Articles invoked Date of Government’s unilateral declaration Sum awarded (in euros) 32591/09 11/06/2009