YILDIZ v. TURKEY

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIUNEA A DOUA

DECIZIE PRIVIND ADMISIBILITATE

Cererea nr. 48448/11 Ömer YILDIZ / Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Doua), formată din Comitetul constituit pe 1 octombrie 2013, compus din: Președinte, Peer Lorenzen, Judecători, András Sajó, Nebojša Vučinić, și Locțiitor al Adjunctului Șefului Secțiunii Seçkin Erel, Având în vedere cererea sus-menționate depusă pe 4 mai 2011, După deliberație, pronunță următoarea decizie: FAPTE Reclamantul, dl Ömer Yıldız, este cetățean turc născut în 1970 și locuitor în Istanbul. După cum a fost prezentat de reclamant, faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost arestat de poliție pe 26 martie 2008 și pus în custodie în cadrul unei investigații privind contrabanda ilegală de droguri.

Reclamantul a fost arestat de Curtea de Pace Penală din Büyükçekmece pe 27 martie 2008. Procurorul Republicii din Istanbul a depus o plângere în fața Curții de Infracțiuni Grave din Istanbul pe 20 aprilie 2008, acuzând reclamantul de contrabandă ilegală de droguri (heroină). Curtea de Infracțiuni Grave din Istanbul a condamnat reclamantul pe 15 iunie 2010 pentru infracțiune și l-a condamnat la opt ani și nouă luni de închisoare și o amendă de 1.500 lire turce. Curtea Supremă a confirmat decizia Curții de Infracțiuni Grave din Istanbul pe 28 mai 2012. PLÂNGERI Reclamantul se plânge, pe baza articolelor 5 §§ 1(a), 3, 4 și 5 din Convenție, de durata excesivă a detenției. Reclamantul se plânge de asemenea, în conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din Convenție, că durata procedurilor penale împotriva sa încalcă condiția "termenului rezonabil".

ANALIZĂ JURIDICĂ

1. Reclamantul susține, în conformitate cu articolele 5 §§ 1(a), 3, 4 și 5 din Convenție, că durata detenției a fost unreasonably lung. Curtea observă că plângerea reclamantului trebuie să fie examinată în cadrul articolului 5 § 3 din Convenție. Condamnarea reclamantului a devenit finală pe 28 mai 2012. De la acea dată, reclamantul avea dreptul să ceară despăgubiri în conformitate cu articolul 141 din Codul de Procedură Penală, dar nu a făcut-o. Curtea hotărăște că această plângere trebuie respingă din cauza neepuizării căilor interne de atac, în conformitate cu articolele 35 §§ 1 și 4 din Convenție (v. Șefik Demir / Turcia (opinii în parte), nr. 51770/07, 16 octombrie 2012). 2. Reclamantul se plânge, în conformitate cu articolul 6 alineatul 1 din Convenție, de durata excesivă a procedurilor.

Curtea observă că după aplicarea procedurii în cazuri pilot în cazul Ümmuhan Kaplan / Turcia (nr. 24240/07, 20 martie 2012) a fost prevăzută o nouă cale de atac internă. Curtea reamintește că în hotărârea din cazul Turgut și alții / Turcia (nr. 4860/09, 26 martie 2013) a declarat noi cereri inadmisibile din cauza neepuizării căilor interne de atac datorită noii căi de atac disponibile. În consecință, Curtea consideră că această nouă cale de atac este disponibilă a priori și oferă despăgubiri rezonabile pentru plângerile privind durata procedurilor. Curtea hotărăște, în conformitate cu articolele 35 §§ 1 și 4 din Convenție, că această plângere trebuie respingă din cauza neepuizării căilor interne de atac.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide că plângerea este inadmisibilă. Seçkin Erel Peer Lorenzen Locțiitor al Adjunctului Șefului Secțiunii Președinte

AVRUPA İ

NSAN HAKLARI MAHKEMES

İ

ĠKĠNCĠ DAĠRE

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKINDA

KARAR BaĢvuru no.48448/11 ÖmerYILDIZ / Türkiye © T.C. Adalet Bak anlığı, 2013. Bu gay riresmi çeviri, Adalet Bakanlığ ı, Uluslararası Hukuk ve DıĢ ĠliĢkiler Genel Müdürlüğü, Ġ nsan Hakları Daire BaĢkanlığı tarafından y apılmıĢ olup, Mahkeme’y i bağlamamaktadır. Bu çeviri, davanın adının tam olarak belirtilmiĢ olması ve y ukarıdaki telif hakkı bilgisiy le beraber olması koĢulu ile Adalet Bakan lığ ı, Uluslararası Hukuk ve DıĢ Ġ liĢkiler Genel Müdürlüğü, Ġnsan Hakları Daire BaĢkanlığına atıfta bulunmak suret iy le ticari olmayan amaçlarla alıntılanabilir. 2 YILDIZ

/ TÜRKĠYE KARARI

Avrupa Ġnsan Hakları Mahkemesi (Ġkinci Daire), aĢağıdaki hâkimlerin yer aldığı 1 Ekim 2013 tarihinde kurulan Komiteden oluĢmuĢ olup: Bașkan , Peer Lorenze n, Yargıçlar , András Sajó, Nebojša Vučinić , ve Daire Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Vekili Seçkin Erel, 4 Mayıs 2011 tarihli yukarıda belirtilen baĢvuruyu dikkate alarak, Yapılan müzakereler sonucunda aĢağıdaki kararı vermiĢtir: OLAYLAR BaĢvuran, Bay Ömer Yıldız, Türk vatandaĢı olup 1970 doğumludur ve Ġstanbul’da ikamet etmektedir. BaĢvuranın bildirdiği Ģekliyle, davaya konu olaylar aĢağıdaki gibi özetlenebilir.

Ba Ģvuran, 26 Mart 2008 tarihinde, yasadıĢı uyuĢturucu madde kaçakçılığına iliĢkin yürütülen bir soruĢturma kapsamında, polis tarafından yakalanmıĢ ve gözaltına alınmıĢtır . BaĢvuran, 27 Mart 2008 tarihinde, Büyükçekmece Sulh Ceza Mahkemesince tutuklanmıĢtır . Ġstanbul Cumhuriyet savcısı, 20 Nisan 2008 tarihinde, Ġstanbul Ağır Ceza Mahkemesi’ne baĢvuranı yasadıĢı uyuĢturucu madde (eroin) kaçakçılığı yapmakla suçlayan bir iddianame sunmuĢtur. Ġstanbul Ağır Ceza Mahkemesi, 15 Haziran 2010 tarihinde, baĢvuranı hakkındaki atılı suçtan mahkum etmiĢ ve sekiz yıl dokuz ay hapis ve 1,500 Türk lirası para cezasına çarptırmıĢtır.

YILDIZ / TÜRKĠYE KARARI

3 Yargıtay, 28 Mayıs 2012 tarihinde, Ġstanbul Ağır Ceza Mahkemesi’nin kararını onamıĢtır. ġĠKÂYETL ER BaĢvuran, SözleĢme’nin 5 §§ 1(a), 3, 4 ve 5. maddelerine dayanarak, tutukluluk süresinin aĢırı olmasından Ģikâyetçi olmuĢtur. BaĢvuran, ayrıca, SözleĢme’nin 6 § 1 maddesi uyarınca, hakkında açılan ceza davalarının uzunluğunun “makul sure” Ģartını ihlal ettiğini ileri sürmüĢtür.

HUKUKSAL DEĞERLENDĠRME

1. BaĢvuran, SözleĢme’nin 5 §§ 1(a), 3, 4 ve 5. maddeleri uyarınca , tutukluluk süresinin makul olmayan bir Ģekilde uzun olduğunu iddia etmiĢtir. Mahkeme, baĢvuranı n Ģikâyetinin SözleĢme’nin 5 § 3 maddesi çerçevesinde incelenmesi gerektiğini belirtmektedi r. BaĢvuranın mahkumiyet kararı 28 Mayıs 2012 tarihinde kesinleĢmiĢtir. . Bu nedenle, ilgili tarihten itibaren, baĢvuran Ceza Muhakemeleri Usulü Kanunu’nun 141. maddesi uyarınca tazminat talep etme hakkına sahip olmasına rağmen tazminat talep etmemiĢtir. Mahkeme, bu Ģikayetin, SözleĢme’nin 35 §§ 1 ve 4 maddeleri uyarınca, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle reddedilmesi gerektiğ ine hükmetmektedir (bk. Șefik Demir / Türkiye (k.k.), no. 51770/07, 16 Ekim 2 012) 2. BaĢvuran, SözleĢme’nin 6 § 1 maddesi uyarınca, yargılama iĢlemlerinin aĢırı uzunluğu konusunda Ģikâyetçi olmuĢtur.

4 YILDIZ

/ TÜRKĠYE KARARI

Mahkeme, Ümmühan Kaplan / Türkiye (no. 24240/07, 20 Mart 2012) davasında pilot k arar usulünün uygulanmasından sonra yeni bir iç hukuk yolu sağlandığını gözlemlemektedir . Mahkeme, Turgut ve Diğerleri / Türkiye kararında (no. 4860/09, 26 Mart 2013) yeni bir iç hukuk yolu öngörüldüğünden dolayı, baĢvuranların iç hukuk yollarını tüketmedik leri gerekçesiyle yeni bir baĢvuruyu kabul edilemez olarak nitelendirdiğini hatırlatmaktadır. Böylece, Mahkeme, özellikle, bu yeni iç hukuk yolunun ilk bakıĢta ( a priori ) eriĢilebilir olduğu ve yargılamaların uzunluğuna iliĢkin Ģikâyetler açısın dan makul tazminat imkânı sağladığı görüĢünde dir. Mahkeme, SözleĢme’nin 35 §§ 1 ve 4 maddeleri uyarınca, iç hukuk yollarının tüketilmediği gerekçesiyle söz konusu Ģikâyetin reddedilmesi gerektiğine hükmetmektedir.

ĠĢbu gerekçelerle Mahkeme oy birliğiyle, BaĢvurunun kabul edilemez olduğunu beyan eder . Seçkin Erel Peer Lorenzen Daire Yazı ĠĢleri Müdürü Vekili BaĢka n