AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No: 56234/11 Hasan IRMAK / Türkiye Bașkan Paul Lemmens, judecătorii Valeriu Grițco, Stéphanie Mourou-Vikström, și Asistentul Directorului Departamentului de Afaceri Yazı Hasan Bakırcı'nın participării la 3 iulie 2018 a fost adunat în fața Comitetului Tribunalului European pentru Bărbați (Băcău), 22 iulie 2011 în fața instanței de judecată, în fața oricărui test de testare efectuat de către Guvern, în urma oricărei cercetări efectuate în legătură cu aceste evenimente, în urma oricărei cercetări efectuate de către Guvern, în urma oricărei cercetări efectuate în legătură cu aceste evenimente, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunalului, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunalului, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunal, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunal, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunal, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunal, în urma oricărei cercetări efectuate de către administratorul tribunal, în legătură cu următoarele cazuri efectuate de anchete efectuate efectuate de către administratorul tribunal: 1.Bă 1.Bărușeful tribunalul 5.Bă 3.Bărevarbacău.
În cazul în care, în baza unei cereri detaliate din partea procurorului, a fost eliberat în aceeași zi, Tribunalul de Justiție din Diyarbakır, în data de 26 octombrie 2000, a pronunțat o hotărâre în favoarea reclamantului cu privire la acuzația de ajutor și de închidere a unei organizații ilegale. 1. acuzații penale împotriva funcționarilor de poliție implicați 8. acuzații depuse de Avukatır, în data de 18 ianuarie 2001, cu privire la faptul că a fost reținut de poliție în proces de detenție și a suferit tratamente inumane. 9. acuzații de detenție a fost pronunțate în favoarea procurorului din Diyarbakır, în data de 20 februarie 2001, în favoarea procurorului din Diyarbakır.
În cazul în care reclamantul, reprezentat de avocat, a cerut despăgubiri materiale și morale pentru pierderea de auz și perturbarea activității sexuale, pe care le-a susținut că au avut loc în urma unor tratamente grave la care a fost supus în timpul detenției de poliție, în 2001 a intentat un proces împotriva Ministerului Afacerilor Publice. În cazul în care, la 22 decembrie 2006, instanța de judecată a decis că nu va fi pronunțată o sentință definitivă cu privire la decizia de respingere a procesului, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul
Pe baza articolelor 3, 6 și 13, reclamantul a susținut că în timpul detenției sale de către poliție, în temeiul articolului 3 din Convenție, a fost supusă unor tratamente neplăcute. 24. reclamantul a susținut, de asemenea, că în temeiul articolelor 3, 6 și 13 din Convenție, autoritățile naționale nu au efectuat o anchetă eficientă împotriva acuzațiilor de tratament neplăcut. 25. reclamantul a susținut că, pe baza articolelor 3, 6 și 13, a fost supusă unor tratamente neplăcute și că nu a efectuat o anchetă eficientă în cazul în care a fost supusă unor acuzații de neplăceri sau nu a făcut o anchetă eficientă. 26. guvernul a precizat că, după ce a fost investigat în 2003, nu a respectat normele privind tratamentul neplăcut și nu a efectuat o anchetă eficientă în cazul în care a avut loc o anchetă neplăcută.
Curtea a mai afirmat că o metodă administrativă nu poate fi considerată ca o cale de atac eficientă în sensul articolelor 2 și 3 din Convenție, deoarece nu este în măsură să clarifice condițiile în care au fost comise faptele care au constituit infracțiunea și să identifice dosarele (a se vedea, printre altele, Gasyak și alții împotriva Turciei, nr. 27872/03, § 71, 13 octombrie 2009).29 Curtea a mai afirmat că, în cazul în care nu a fost soluționată doar situația de victimă a unui reclamant, Convenția a asigurat, de asemenea, că obligațiile părților la Convenție, prevăzute la articolele 2 și 3.4, vor deveni penale (a se vedea, de asemenea, Altă lege din cauza Özcan și alții împotriva Turciei, nr. 18893/05, § 54, 20 2010 și 30 aprilie 2010).31 Deci, Curtea a observat că, în cazul în care a fost soluționată o cerere de lege împotriva unui reclamant, nu a fost posibilă o modificare a procedurii de acțiune a Republicii Turcia, dar a permis ca obligațiile părților la Convenție, prevăzute la articolele 2 și 3 din Convenție, să devină penale (a se vedea, de asemenea, Altă lege din cauza Özcan și alții împotriva Turciei, nr. 18893/05, § 54, 200, 30 aprilie 2010 și 30 aprilie 2004); decizia din cauza Altă lege din cauza Özcan și de acțiune din cauza Özcan și alții, nu este adecvată).31 Deci, Curtea a adoptat o decizie de acțiune de acțiune împotriva lui Özcan și a permis să se pronunțe în cazul în care a fost soluționată o eventuală modificare a procedurii de acțiune a Curții de acțiune a Republicii Turciei (a se numită, de exemplu, 31 aprilie 2014), respectiv, 31 aprilie 2016 (a seară, 31 decembrie, 31 decembrie, 31 decembrie, 31), 28/12, 2016 (a seară, 28 octombrie, 28/12, 28/12, 30), iar a fost adoptată, 28 octombrie, 28 decembrie, 28 decembrie, 28 decembrie,
În ciuda faptului că data de depunere a hotărârii finale menționate mai sus nu este cunoscută, Curtea a menționat că reclamantul, reprezentat de un avocat în toate procedurile naționale, a făcut referire la hotărârea în cauză în plângerea din 17 ianuarie 2011 în contextul abuzului de funcție în sens administrativ (vezi § 19 de mai sus). Prin urmare, reclamantul a făcut o declarație mai târziu de 17 ianuarie 2011, cu mai mult de șase luni înainte de depunerea unei alte declarații concrete pe 22 iulie 2011.
Bașvuru No: 56234/11
Hasan IRMAK / Türkiye
Bașkan
Paul Lemmens,
Yargıçlar
Valeriu Grițco,
Stéphanie Mourou-Vikström,
ve
Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı
Hasan Bakırcı’nın katılımıyla 3 Temmuz 2018 tarihinde Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),
22 Temmuz 2011 tarihinde yapılan yukarıdaki bașvuruyu göz önüne alarak,
Hükümet tarafından ibraz edilen görüșleri ve bu görüșlere karșılık olarak bașvuran tarafından ibraz edilen görüșleri dikkate alarak,
gerçekleștirilen müzakerelerin sonucunda așağıdaki kararı vermiștir:
1.
Bașvuran Hasan Irmak 1950 doğumlu bir Türk vatandașı olup, Diyarbakır’da ikamet etmektedir. Bașvuran Mahkeme önünde Diyarbakır Barosuna kayıtlı Avukat S. Yurtdaș tarafından temsil edilmiștir.
2.
Türk Hükümeti (“Hükümet”), kendi yetkilisi tarafından temsil edilmiștir.
Davanın Koșulları
3.
Dava konusu olaylar, taraflarca ibraz edildiği șekliyle, așağıdaki gibi özetlenebilir:
4.
Bașvuran, yasa dıșı gösteriye katıldığı șüphesiyle, 6 Haziran 2000 tarihinde yakalanmıștır. Bașvuran, yakalama sonrasında, Diyarbakır Emniyet Müdürlüğü Terörle Mücadele Șube Müdürlüğünde gözaltına alınmıștır.
5.
Bașvuran, 16 Haziran 2000 tarihinde, Bağlar Sağlık merkezinde muayene edilmiștir. Söz konusu muayene sonrasında bașvuran dahil birkaç kiși hakkında düzenlenen raporda, bașvuranın testislerinde hassasiyet bulunduğuna yönelik șikayeti dıșında, vücudunda herhangi bir darp cebir izi bulunmadığı belirtilmiștir.
6.
Bașvuran, Diyarbakır Devlet Güvenlik Mahkemesi Cumhuriyet Savcısının kararı üzerine, aynı gün tahliye edilmiștir.
7.
Diyarbakır Devlet Güvenlik Mahkemesi, 26 Ekim 2000 tarihinde, yasa dıșı örgüte yardım ve yataklık suçlamasıyla ilgili olarak bașvuranın beraatine karar vermiștir.
1.
İlgili polis memurları aleyhinde yürütülen ceza yargılamaları
8.
Avukat tarafından temsil edilen bașvuran, 18 Ocak 2001 tarihinde, polis tarafından gözaltında tutulduğu süreçte insanlık dıșı muameleye maruz kaldığı yönünde detaylı bir iddia ileri sürerek, Diyarbakır Cumhuriyet Savcılığına suç duyurusunda bulunmuștur.
9.
Bașvuran, 20 Șubat 2001 tarihinde, Cumhuriyet savcısına ifade vermiștir.
Bașvuran, 21, 22 ve 26 Șubat 2001 tarihlerinde, Dicle Üniversite Hastanesinde muayene edilmiștir. Raporlarda, özellikle testislerinde olmak üzere bazı yaralar ve travmalar not edilmiștir.
10.
Cumhuriyet savcısı, 2 Ağustos 2001 tarihinde, söz konusu dönemde yürürlükte olan 765 sayılı Ceza Kanunu’nun 243. maddesi uyarınca ișkence suçlamasıyla polis memurları M.Y. ve K.Ö. hakkında bir iddianame düzenlemiștir.
11.
Diyarbakır Ağır Ceza Mahkemesi, ilgili dönemde olağanüstü hal bölgesinde görevde bulunan görevliler hakkında ceza davalarının sadece söz konusu bölgenin valisinin izniyle açılabileceği gerekçesiyle, 16 Nisan 2002 tarihinde yargılamaların durdurulmasına karar vermiștir.
12.
Diyarbakır Valiliği, 3 Mayıs 2002 tarihinde, söz konusu iki polis memur hakkında ceza yargılamalarının bașlatılmasına izin vermemiștir.
13.
Bașvuran, 25 Haziran 2002 tarihinde, Valiliğin kararına itiraz etmiștir.
14.
Bölge İdare Mahkemesi, 31 Mart 2003 tarihinde, bașvuranın itirazını reddetmiștir.
2.
Tazminat talebiyle yürütülen idari yargılamalar
15.
Avukat tarafından temsil edilen bașvuran, polis tarafından gözaltında tutulduğu süreçte maruz kaldığı kötü muamele sonucunda ortaya çıktığını iddia ettiği ișitme kaybı ve cinsel ișlev bozukluğu nedeniyle maddi ve manevi tazminat talebiyle, 2001 yılında İçișleri Bakanlığı aleyhine dava açmıștır.
16.
Danıștay, 22 Aralık 2006 tarihinde, ilk derece mahkemesinin davanın reddine ilișkin kararının bozulmasına hükmetmiștir.
17.
Dava dosyasını yeniden ele alan İdare Mahkemesi, Adli Tıp Kurumundan bilirkiși raporu düzenlenmesini talep etmiștir.
18.
Adli Tıp Kurumu, söz konusu talebe cevaben, 6 Ekim 2010 tarihinde, mahkemeden, Bağlar Sağlık Merkezinde düzenlenen ilk sağlık raporunun bir nüshasının kendisine iletilmesini talep etmiștir.
19.
Bașvuran, ilgili idari personelin ihmali nedeniyle hakkında yürütülen ceza davası dosyasında tutulan ilk sağlık raporunun dava dosyasıyla birlikte kaybolması nedeniyle söz konusu personel hakkında ceza davası açılması talebiyle, 17 Ocak 2011 tarihinde Diyarbakır Cumhuriyet Savcılığına suç duyurusunda bulunmuștur. Bașvuran, söz konusu suç duyurusunda, kötü muamele iddialarına ilișkin yürütülen ceza yargılamalarını kesin olarak sona erdiren 31 Mart 2003 tarihli karara atıfta bulunmuștur (bk. yukarıda §§ 11-14).
20.
22 Mart 2012 tarihinde dava dosyasının bulunamaması sebebiyle kovușturmaya yer olmadığına karar verilmiștir.
21.
İdare Mahkemesi, 2012 yılında, bașvuranın davasının reddine karar vermiștir.
22.
Taraflarca 2014 yılında verilen bilgilere göre, dava halen Danıștay önünde devam etmekteydi.
23.
Bașvuran, Sözleșme’nin 3. maddesi uyarınca, polis tarafından gözaltında tutulduğu süreçte kötü muameleye maruz kaldığını iddia etmiștir.
24.
Bașvuran ayrıca, Sözleșme’nin 3, 6 ve 13. maddeleri kapsamında, ulusal makamların, kötü muamele iddialarına yönelik etkili bir sorușturma yürütmediğini ileri sürmüștür.
25.
Bașvuran, Sözleșme’nin 3, 6 ve 13. maddelerine dayanarak, maruz kaldığını iddia ettiği kötü muamele ve yetkililerin etkili bir sorușturma yürütmemesi hususlarında șikayette bulunmuștur.
26.
Hükümet, ceza sorușturmasının 2003 yılında sona ermesi sebebiyle 6 aylık süre kuralına riayet edilmediği gerekçesiyle bașvurunun kabul edilemez olarak beyan edilmesi gerektiğini değerlendirmiștir.
27.
Mahkeme daha önce, bir akrabanın șüpheli ölümüne ilișkin bir sorușturmayla ilgili davalarda olduğu gibi kötü muameleye ilișkin bir sorușturmayla ilgili davalarda, bașvuranların, sorușturma sürecini veya sorușturmadaki eksiklikleri takip etmek üzere adım atmalarının ve etkili ceza sorușturması yürütülmediğinin farkına vardıkları veya varmaları gerektiği tarihten sonra hızlı bir șekilde bașvurularını yapmalarının beklendiğini belirtmiștir (bk.
Mocanu ve Diğerleri/Romanya
[BD], no. 10865/09 ve diğer 2 bașvuru, § 263, AİHM 2014 (alıntılar) ve orada anılan davalar).
28.
Mahkeme ayrıca, bir idari usulün Sözleșme’nin 2 ve 3. maddeleri anlamında etkili bir hukuk yolu olarak kabul edilemeyeceğini, zira suç teșkil eden eylemlerin koșullarını aydınlatabilecek ve failleri tespit edebilecek nitelikte olmadığını ifade etmiștir (bk.
diğerlerine ilaveten
,
Gasyak ve Diğerleri/Türkiye
, no. 27872/03, § 71, 13 Ekim 2009).
29.
Mahkeme ayrıca, bir bașvuranın mağdur sıfatının sadece tazminata hükmedilerek giderilmesi halinde, Sözleșme’ye taraf Devletlerin Sözleșme’nin 2. ve 3. madde kapsamındaki yükümlülüklerinin yanıltıcı hale geleceğini yinelemiștir (
Özcan ve Diğerleri/Türkiye
, no. 18893/05, § 54, 20 Nisan 2010 ve orada anılan kararlar).
30.
Dolayısıyla Mahkeme, bașvuran tarafından bașvurulan idari usulün altı aylık sürenin ișleyișini etkilemediğine karar vermiștir (see,
gerekli değișikliklerin uygulanması koșuluyla
,
Alkın/Türkiye
, no. 75588/01, § 33, 13 Ekim 2009;
Erkan/Türkiye
(k.k.), no. 41792/10, §§ 64-65, 28 Ocak 2014 ve
Jørgensen ve Diğerleri/Danimarka
(k.k.), no. 30173/12, §§ 62-63, 28 Haziran 2016).
31.
Dolayısıyla, bașvuranın șikayeti için bașvurulması gereken ve kötü muamele iddialarına yönelik olarak yeterli tazmini sağlama potansiyeli barındıran ilgili iç hukuk yolu ceza davasıydı. Mahkeme, somut davada, kötü muamele iddiasına ilișkin ceza davasının, 2001 yılında Cumhuriyet savcısı tarafından Diyarbakır Ağır Ceza Mahkemesinde açıldığını gözlemlemiștir. Ancak, söz konusu dava, idari izin alınmak üzere durdurulmuș ve izin verilmemiștir. Söz konusu karar 31 Mart 2003 tarihinde kesinleșmiștir (bk. yukarıda §§ 10-14).
32.
Yukarıda belirtilen nihai kararın tebliğ tarihinin bilinmemesine karșın, Mahkeme, tüm ulusal yargılamalarda bir avukat tarafından temsil edilen bașvuranın, idari anlamda görevin kötüye kullanılması kapsamında 17 Ocak 2011 tarihli șikayetinde söz konusu karara atıfta bulunduğunu belirtmiștir (bk. yukarıda § 19). Dolayısıyla bașvuran, söz konusu karardan en geç 17 Ocak 2011 tarihinde, diğer bir ifadeyle somut bașvurunun 22 Temmuz 2011 tarihinde sunulmasından altı ayı așkın bir süre önce haberdardı.
33.
Mahkeme, yukarıda belirtilen hususlar ıșığında, bașvuranın altı ay süre kuralına riayet etmediği kanısına varmıștır. Dolayısıyla bașvuru, Sözleșme’nin 35 §§ 1 ve 4. maddesi gereğince, reddedilmelidir.
Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,
Bașvurunun kabul edilemez olduğuna
karar vermiștir.
İșbu karar, İngilizce olarak tanzim edilmiș ve 6 Eylül 2018 tarihinde yazılı olarak tebliğ edilmiștir.
Hasan Bakırcı
Paul Lemmens
Yazı İșleri Müdür Yardımcısı
Bașkan