CtEDO 01.10.2013 Auto

CASE OF COTLEȚ v. ROMANIA (No. 2)

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.10.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF COTLEȚ v. ROMANIA (No. 2) (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE COTLEȚ/ ROMANIA (nr. 2) (Declarația nr. 49549/11) HOTĂRÂREA Strasburg 1 octombrie 2013 FINAL 01/01/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Cotleț/Rumania (nr. 2), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (nr. Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 10 septembrie 2013, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 49549/11) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Silvestru Cotleț („reclamantul”), la 29 iulie 2011. Guvernul român (“ Guvernul”) a fost reprezentat de către ei. Agent, dna C. Brumar de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în închisoarea Botoșani. El s-a plâns în mod specific de suprapopulare și de condiții de igienă slabă. La 11 iulie 2012, cererea a fost comunicată guvernului. De asemenea, s-a hotărât să declare admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 1). FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1964 și trăiește în Gura-Humorului. Prin o hotărâre finală din 6 iulie 2011 apelul Tribunalului Suceava l-a condamnat la șase luni de închisoare. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Botoșani între 11 iulie și 9 septembrie 2011 și între 11 noiembrie 2011 și 6 ianuarie 2012. La 6 ianuarie 2012, reclamantul a fost eliberat din închisoare. Condiții de detenție Condițiile de detenție ale reclamantului sunt în litigiu între părți. Contul reclamantului 10. Reclamantul s-a plâns în principal de suprapopulare, condiții sanitare nesatisfăcute și de calitate slabă a alimentelor. 11. El a fost reținut într-o celulă suprapopulată. Cu toate acestea, reclamantul nu a spus cât de mulți deținuți a avut celulă, nici nu a menționat zona sa. El pur și simplu a afirmat că există trei nivele de paturi superioare în celulă. 12. Celula a fost infestata de insecte. Reclamantul a trimis un plic care conține insecte la Curte pentru susținerea acuzațiilor sale. A existat apă curentă pentru doar câteva ore pe zi, astfel încât deținuții au trebuit să colecteze apă pentru a bea și pentru a curăța toaletele. Calitatea hranei era săracă. Închisoarea nu a avut loc dedicat pentru a mânca, iar deținuții au fost forțați să mănânce în celulele lor. Contul guvernului 13. Guvernul a susținut în observațiile lor că, reclamantul a fost reținut în închisoarea Botoșani în cadrul unui regim deschis pentru o perioadă de patru luni. 14. De asemenea, au susținut că reclamantul a ocupat celula 5. Celula a avut o suprafață de 17,1 metri pătrați și un volum de 56,43 cubi. De asemenea, fiecare deținut a avut 6,27 metri cubii de spațiu. 15. Celula a fost dotata cu două ferestre de 130 cm cu 160 cm, oferind ventilație bună și iluminare naturală. De asemenea, a fost echipat cu un set de televiziune și are electricitate și instalații sănătoase adecvate. Celula a avut o anexă sanitară care conține un duș. Deținuții au dreptul la două dușuri pe săptămână. 16. Închisoarea a avut propria încălzire. În ceea ce privește condițiile de igienă, a existat tratament periodic insecte și exterminare rozătoare. La 7 septembrie 2011, reclamantul a depus o plângere la judecătorul delegat pe baza Legii nr. 275/2006, cu privire la condițiile de detenție și, în special, la igiene slabă, la lipsa de spațiu personal, la încălcarea dreptului său de a mânca într-un spațiu dedicat și la a avea unul oră de exercitare adecvată în aer liber zilnic, precum și plângând că alimentele erau inadecvate și insuficiente. El a susținut, de asemenea, că, în ciuda unui regim de detenție deschisă, nu avea acces permanent la spațiile puse la dispoziția de către autoritățile de detenții la deținuți într-un regim deschis. 18. La 27 septembrie 2011, judecătorul delegat a permis în parte plângerea reclamantului, numai în ceea ce privește lipsa de acces la spații puse la dispoziția deținuților într-un regim deschis. A respins plângerea reclamantului privind suprapopularea, deținând că șase metri cubi erau suficiente. 19. Reclamantul a invocat hotărârea. În cadrul procedurii de recurs, reclamantul a abandonat cererea de a primi un martor în numele său. Avocatul împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de Curtea de District Botoșani. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 20. Exceptă din dispozițiile juridice relevante privind drepturile deținuților, și anume Legea nr. 275/2006, și din partea relevante a rapoartelor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Păzirii Inumane sau Degradante (CPT) privind condițiile închisorii, sunt prezentate în cazul Iacov Stanciu v. România (nr. 35972/05, 24 iulie 2012). DREPTUL Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în închisoarea Botoșani. S-a plâns, în principal, de suprapopulare, de condiții sănătoase nesatisfăcute și de slăbiciune a alimentelor. S-a bazat pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” 22. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitate Observațiile părților 23. Guvernul a susținut o obiecție preliminară de neepuizare a căilor de recurs interne. Ei au susținut că reclamantul și-a abandonat plângerea cu privire la condițiile de detenție ale sale în închisoarea Botoșani făcută pe baza Legii nr. 275/2006, în ciuda faptului că acest remediu a fost eficace. 24. Reclamantul nu este de acord. Evaluarea Curții 25. Curtea constată că plângerea reclamantului se referă la condițiile materiale ale detenției sale și, în special, la suprapopularea, la instalațiile sălbatice slabe și la calitatea alimentelor, precum și că reclamantul a depus o plângere cu privire la condițiile sale de detenție pe baza Legii nr. 275/2006. Cu toate acestea, partea plângerii privind suprapopularea a fost respinsă ca fiind nefondată. În ceea ce privește afirmația Guvernului că reclamantul a abandonat acest recurs, Curtea observă că reclamantul și-a abandonat oferta de a primi un martor auzit în numele său, și nu apelul său, care a fost examinat pe fond în instanță (a se vedea punctul 25). 26. Curtea remarcă că, în recentele hotărâri privind plângeri similare, a constatat deja că o acțiune juridică bazată pe Legea nr. 275/2006 nu ar fi putut acorda reclamantului o soluție imediată și eficientă pentru plângerea reclamantului (a se vedea Cucu România nr. 22362/06, §§§ 73-74, 13 noiembrie 2012). În plus, faptul că această plângere nu este evident nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive, Curtea concluzionează că aceasta trebuie, prin urmare, declarată admisibilă. Reclamantul a reiterat că el a fost reținut în condiții inadecvate, că celula a fost suprapopulată și că condițiile nu au contribuit la menținerea igienei adecvate. 30. Guvernul a susținut că autoritățile interne au luat toate măsurile necesare pentru a asigura condiții adecvate de detenție pentru reclamant. Evaluarea Curții 31. Curtea reiterează că, în temeiul articolului 3 din Convenție, statul trebuie să se asigure că o persoană este reținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modalitatea și metoda de executare a măsurii nu-l supune dezgustării sau dificultăților de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerente la detenție și că, având în vedere cererile practice de încarcerare a sănătății sale și a binelui fiind asigurate în mod corespunzător (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 94, CEDH 2000-XI). 32. La evaluarea condițiilor de detenție, trebuie luate în considerare efectele cumulative ale acestor condiții, precum și a afirmațiilor specifice ale reclamantului (a se vedea Dougoz c. Grecia , nr. 40907/98, § 46, ECHR 2001-II). 33. Punct focal în acest caz este evaluarea Curții a spațiului de viață acordat reclamantului din închisoarea Botoșani. 34. Curtea observă că chiar și la rata de ocupare propusă de Guvernul spațiul de viață al reclamantului pare să fi fost mai puțin de patru metri pătrați, care nu este conform standardelor impuse de jurisprudență (a se vedea Flamînzeanu România) , nr. 56664/08, § 98, 12 aprilie 2011 și Radu Pop c. România , nr. 14337/04, § 96, 17 iulie 2012). 35. Curtea constată în continuare că alte circumstanțe ale detenției reclamantului, cum ar fi standardul de igienă, sunt în litigiu între părți. 36. Cu toate acestea, nu este necesar ca Curtea să stabilească veracitatea sau altfel a fiecărei acuzații, deoarece consideră că suprapopularea celulei reclamantului oferă motive suficiente pentru a trage concluzii substanțiale privind dacă condițiile de detenție a reclamantului constituie un tratament contrar articolului 3 din convenție. 37. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că condițiile de detenție a reclamantului l-au cauzat suferința care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent la detenție și care a atins pragul de tratament degradant pronunțat de art. 38. ALTE VIOLĂȚII ALLEGATE A CONVENȚIEI 39. În sfârșit, reclamantul a formulat mai multe plângeri în temeiul articolelor 1, 2 și 3 din Convenție privind echitatea procedurii penale împotriva acestuia, dreptul său la apărare și presupunerea inocenției. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nicio încălcare a dispoziției invocate. Prin urmare, acestea trebuie respinse în conformitate cu articolul (a) din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 40. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 41. Reclamantul a solicitat 5,963 euro (EUR) în compensare pentru prejudiciu material, reprezentând salariul minim pentru perioada între 22 noiembrie 2009 și 22 noiembrie 2012, taxele pentru obținerea unui nou permis de conducere și taxele medicale. De asemenea, a solicitat 20.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. 42. Guvernul a susținut că nu s-a putut percepe nicio legătură cauzală între presupusele încălcări și prejudiciu material reclamate. În ceea ce privește prejudiciile morale, ei au susținut că suma solicitată de către reclamant este prea mare. 43. Curtea nu constată nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 600 EUR în compensație pentru prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli 44. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 959,64 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 45. Guvernul a susținut că, cu excepția cuantumului de 105,25 lei român (RON) care reprezintă costurile suportate pentru corespondență cu Curtea, costurile reclamantei nu au avut nicio legătură cu condițiile de detenție ale reclamantului și nu au fost justificate. 46. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere faptul că reclamantul a prezentat doar dovezi în legătură cu costurile suportate pentru corespondența cu Curtea, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 25 EUR, dobânda implicită 47. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară plângerea privind condițiile de detenție admisibile și restul cererii inadmisibile; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de detenție în închisoarea Botoșani; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 600 EUR (sex sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 25 EUR (20-cinci euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 octombrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă