Genov împotriva Bulgariei

SECȚIA A PATRA

Cererea nr. 40524/08 Asen Georgiev GENOV împotriva Bulgariei introdusă la 13 august 2008

EXPUNEREA FAPTELOR

Reclamantul, dl Asen Georgiev Genov, este un resortisant bulgar născut în 1963 și locuind la Sofia. Este reprezentat în fața Curții de avocatul S. Ovcharov, din Sofia. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. O filială bulgară a Asociației internaționale pentru conștiința lui Krishna, al cărei sediu principal se află la Mayapur, Bengalul Occidental, în India, fusese înregistrată ca cult încă din 1991 sub denumirea Asociația pentru conștiința lui Krishna (Oбщество за Кришна съзнание).

În conformitate cu noua lege privind cultele (закон за вероизповеданията), intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, asociația făcuse obiectul unei reînregistrări la 4 martie 2003. La o adunare generală ținută la 25 ianuarie 2007 la Sofia, în cartierul Nadezhda, șapte membri fondatori au decis crearea unei noi asociații religioase, Asociația internațională pentru conștiința lui Krishna – Sofia, Nadezhda (Междунчродно общество за Кришна съзнание – София, Надежда). Reclamantul a fost desemnat ca președinte al asociației religioase nou-create. Conform reclamantului, această asociație nu este ierarhic subordonată asociației preexistente și constituie o filială independentă a confederației Asociația internațională pentru conștiința lui Krishna.

La 31 ianuarie 2007, reclamantul a introdus la tribunalul orașului Sofia o cerere de înregistrare a noii asociații religioase în aplicarea legii privind cultele. În cadrul procedurii, tribunalul a cerut o opinie de expert direcției cultelor de pe lângă Consiliul Miniștrilor. Raportul depus de direcție a constatat că statutele noii asociații păreau conforme cu legea. A notat că prin credințele și riturile sale, aceasta nu se diferenția de Asociația pentru conștiința lui Krishna deja existentă și că membrii noii asociații declaraseră că se află în căutarea unei noi forme organizatorice pentru exercitarea credințelor lor. Raportul a considerat că revenea tribunalului să decidă dacă în acest caz înregistrarea acestui nou cult era posibilă în temeiul legii.

Printr-o hotărâre din 9 martie 2007, tribunalul orașului Sofia a respins cererea de înregistrare. A considerat, pe de o parte, că numele asociației nu era suficient de distinctiv, deoarece semăna cu numele asociației deja existente și, pe de altă parte, că putea induce în eroare în măsura în care conținea termenul „internațional", în timp ce asociația fusese creată de resortisanți bulgari. Tribunalul a notat de altfel că statutele noii asociații erau identice cu cele ale celei precedente, că credințele și riturile descrise acolo erau aceleași și că exista deci un risc de confuzie între cele două organizații în rândul publicului. În cele din urmă, scopul declarat al noii asociații de a schimba organizarea asociației de cult deja înregistrate crea un risc de schismă în rândul credincioșilor.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri în numele asociației. Curtea de apel din Sofia a confirmat hotărârea printr-o decizie din 23 iulie 2007, înlocuind parțial motivele. A constatat că, în temeiul statutelor celor două asociații, credințele și riturile lor erau identice. A remarcat că reclamantul, în calitate de președinte al noii asociații, declarase în fața direcției cultelor că înregistrarea noii asociații fusese convenită în scopul restructurării asociației deja existente. Poziția sa era totuși diferită în procedura de apel, deoarece invoca pluralismul religios și libera exercitare a cultelor pentru a justifica crearea noii asociații. Curtea de apel a reamintit că autoritățile statului nu trebuiau să se amestece în organizarea asociațiilor de cult.

A notat totuși că statutele Asociației pentru conștiința lui Krishna, înregistrată în 1991, din care reclamantul era membru, prevedeau că crearea de filiale locale putea fi decisă de consiliul asociației, ceea ce nu se făcuse în speță. Or, conform curții de apel, în speță nu era vorba de înregistrarea unui nou cult, ci de crearea unei filiale a asociației existente. Asociația a declarat recurs, care a fost respins printr-o decizie din 29 februarie 2008. Curtea Supremă de Casație a considerat, ca răspuns la argumentele ridicate în recurs, că aplicarea de către instanțe a regulilor referitoare la înregistrarea persoanelor juridice și a cultelor în special nu era constitutivă de o ingerință nejustificată în exercitarea libertății de religie.

Curtea a observat că legea privind cultele permitea crearea și înscrierea în registru a unei noi persoane juridice în două situații: înregistrarea unui nou cult sau înregistrarea unei filiale locale a unui cult deja înregistrat. În ceea ce privește prima posibilitate, curtea a notat că articolul 15 alineatul 2 din lege interzicea expres înregistrarea a două culte care poartă același nume și au același sediu. În opinia curții, această dispoziție limita astfel posibilitatea de a înregistra o nouă asociație care practică aceeași religie ca un cult deja înregistrat, dar de către persoane diferite. Or, în speță, conform membrilor fondatori ai asociației care cerea înregistrarea, credințele lor nu difereau de cele ale cultului deja înregistrat sub numele Asociația pentru conștiința lui Krishna, noua asociație avea un nume quasi-identic cu cea preexistentă și ambele aveau sediul la Sofia.

Înalta jurisdicție a estimat, prin urmare, că nu se află în prezența unui cult distinct susceptibil să facă obiectul unei înregistrări. Cât privește a doua posibilitate, prevăzută de articolul 20 din lege, cea de a înregistra filialele locale ale unui cult, Curtea Supremă de Casație a apreciat că nici aceasta nu putea fi aplicată: noua asociație era localizată în același oraș ca cea preexistentă, iar faptul că sediul său social se afla într-un cartier specific (Nadezhda) nu era pertinent. În plus, o asemenea înscriere nu era posibilă decât pe decizia și la cererea organizației-mamă, care lipsea în speță. B. Dreptul și practica interne pertinente Legea privind cultele (закон за вероизповеданията), intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, proclamă libertatea de religie, libertatea și egalitatea cultelor și separarea instituțiilor religioase de stat.

Conform articolului 4 din lege, nu poate exista ingerință a statului în organizarea internă a comunităților sau instituțiilor religioase. Asociațiile de cult pot dobândi personalitatea juridică dacă au fost înregistrate ca cult conform modalităților prevăzute la articolul 14 și următoarele din lege. Înregistrarea este efectuată de tribunalul orașului Sofia în cadrul unei proceduri judiciare grațioase. Statutele trebuie să conțină, în special, numele și sediul asociației, o expunere a credințelor și ritualurilor cultului, structura și organele sale de conducere, persoanele care au calitatea de a o reprezenta, patrimoniul și mijloacele de finanțare (articolul 17). Articolul 15 alineatul 2 dispune că nu poate exista mai mult de un cult dotat cu personalitate juridică care să poarte același nume și să aibă același sediu.

Jurisprudența consideră că, în temeiul acestei dispoziții, este posibilă doar înregistrarea unui nou cult care se distinge de cele deja înregistrate prin numele său, sediul său, dar și prin doctrina sa religioasă (реш. № 285 от 29.04.2008 г. по т. д. № 811/2007, ВКС, реш. № 1114 от 4.07.2011 г. по ф. д. № 513/2011, АС София, реш. № 1447 от 8.07.2013 г. по ф. д. № 183/2013, АС София). În ceea ce privește mai în special identitatea numelui, jurisprudența consideră că diferențe mici în cuvintele componente ale numelui sau în ordinea cuvintelor nu sunt suficiente pentru a considera că numele cultului este diferit (опр. № 263 от 20.03.2013 г. по т. д. № 443/2012, ВКС, confirmând реш. № 633 от 23.04.2012 г. по ф. д. № 1142/2012, АС София, реш.

№ 677 от 29.04.2011 г. по ф. д. № 542/2011, АС София). Un certificat, produs de reclamant, emis de direcția cultelor, atestă totuși că în 2008 trei biserici prezbiteriene, unsprezece biserici baptiste și trei biserici luterane erau înscrise în registrul tribunalului orașului Sofia, uneori cu nume foarte similare. Cultele înregistrate pot avea filiale locale dacă statutele lor o prevăd.

Astfel de filiale trebuie să facă obiectul unei declarații și al unei înscrieri într-un registru special ținut de comuna unde sunt localizate (articolul 19). La cererea direcției centrale a cultului și în conformitate cu statutele acestuia, filialele locale pot fi înregistrate ca persoane juridice la tribunalul regional competent teritorial (articolul 20). Cultele înregistrate în aplicarea acestei legi sunt dotate cu personalitate juridică și pot avea un patrimoniu (articolul 21). Acestea pot crea instituții spitalicești, sociale sau educative (articolul 30). Statul le poate asista în îndeplinirea activităților lor prin intermediul unor măsuri de ordin fiscal, financiar sau de altă natură (articolul 25). De altfel, legea privind persoanele juridice fără scop lucrativ (закон за юридическите лица с нестопанска цел), care reglementează constituirea și funcționarea persoanelor juridice fără scop lucrativ, dispune că regimul organizațiilor care au ca obiect activități politice, sindicale sau proprii unui cult este reglementat prin legi separate (paragraful 2 din dispozițiile tranzitorii și finale ale legii).

Tribunalele pot refuza înscrierea unei asociații în aplicarea legii privind persoanele juridice fără scop lucrativ pe motiv că prin activitatea sa aceasta relevă de un regim specific (a se vedea, cu privire la o asociație de cult, опр. № 183 от 10.0.4.2003 г. по гр. д. № 213/2003, АС Пловдив).

CAPETE DE CERERE

Invocând articolele 9 și 11 din Convenție, reclamantul susține că refuzul înregistrării asociației al cărei președinte era ca cult constituie o atingere nejustificată a libertății sale de religie și de asociere.

ÎNTREBĂRI PĂRȚILOR

1. A existat o încălcare a libertății de religie a reclamantului, în sensul articolului 9 din Convenție? 2. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de asociere, în sensul articolului 11 din Convenție?

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 40524/08 Asen Georgiev GENOV contre la Bulgarie introduite le 13 août 2008

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Asen Georgiev Genov, est un ressortissant bulgare né en 1963 et résidant à Sofia. Il est représenté devant la Cour par M e S. Ovcharov, avocat à Sofia. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Une branche bulgare de l’ Association internationale pour la conscience de Krishna , dont le siège principal se trouve à Mayapur, Bengale Occidentale, en Inde, avait été enregistrée en tant que culte dès 1991 sous la dénomination Association pour la conscience de Krishna ( Oбщество за Кришна съзнание ). Conformément à la nouvelle loi sur les cultes ( закон за вероизповеданията ), entrée en vigueur le 1 er janvier 2003, l’association avait fait l’objet d’un réenregistrement le 4 mars 2003. A une assemblée générale tenue le 25 janvier 2007 à Sofia, dans le quartier de Nadezhda, sept membres fondateurs décidèrent la création d’une nouvelle association religieuse, l’Association internationale pour la conscience de Krishna – Sofia, Nadezhda (Междунчродно общество за Кришна съзнание – София, Надежда) . Le requérant fut désigné comme président de l’association religieuse nouvellement créée.

Selon le requérant, cette association n’est pas hiérarchiquement soumise à l’association préexistante et constitue une branche indépendante de la confédération Association internationale pour la conscience de Krishna . Le 31 janvier 2007, le requérant introduisit auprès du tribunal de la ville de Sofia une demande d’enregistrement de la nouvelle association religieuse en application de la loi sur les cultes. Dans le cadre de la procédure, le tribunal demanda une opinion d’expert à la direction des cultes auprès du Conseil des Ministres. Le rapport déposé par la direction constata que les statuts de la nouvelle association apparaissaient conformes à la loi. Il nota que par se croyances et ses rites celle-ci ne se différenciait pas de l’ Association pour la conscience de Krishna déjà existante et que les membres de la nouvelle association avaient déclaré être à la recherche d’une nouvelle forme organisationnelle pour l’exercice de leur croyances.

Le rapport considéra qu’il appartenait au tribunal de décider si dans ce cas l’enregistrement de ce nouveau culte était possible en vertu de la loi. Par un jugement du 9 mars 2007 le tribunal de la ville de Sofia rejeta la demande d’enregistrement. Il considéra, d’une part, que le nom de l’association n’était pas suffisamment distinctif puisqu’il ressemblait au nom de l’association déjà existante et, d’autre part, qu’il pouvait induire en erreur dans la mesure où il contenait le terme « international » alors que l’association avait été créée par des ressortissants bulgares. Le tribunal nota par ailleurs que les statuts de la nouvelle association étaient identiques à ceux de la précédente, que les croyances et rites qui y étaient décrits étaient les mêmes et qu’il y existait dès lors un risque de confusion entre les deux organisations auprès du public.

Enfin, le but déclaré de la nouvelle association de changer l’organisation de l’association cultuelle déjà enregistrée créait un risque de schisme au sein des croyants. Le requérant interjeta appel de ce jugement au nom de l’association. La cour d’appel de Sofia confirma le jugement par un arrêt du 23 juillet 2007, en substituant partiellement les motifs. Elle constata qu’en vertu des statuts des deux associations, leurs croyances et rites étaient identiques. Elle releva que le requérant, en tant que président de la nouvelle association, avait déclaré devant la direction des cultes que l’enregistrement de la nouvelle association avait été convenu dans le but de restructurer l’association déjà existante.

Sa position était toutefois différente dans la procédure en appel puisqu’il invoquait le pluralisme religieux et le libre exercice des cultes pour justifier la création de la nouvelle association. La cour d’appel rappela que les autorités de l’Etat n’avaient pas à s’immiscer dans l’organisation des associations cultuelles. Elle nota cependant que les statuts de l’ Association pour la conscience de Krishna , enregistrée en 1991, dont le requérant était membre, prévoyaient que la création de branches locales pouvait être décidée par le conseil de l’association, ce qui n’avait pas été fait en l’espèce. Or d’après la cour d’appel il ne s’agissait pas en l’espèce de l’enregistrement d’un nouveau culte mais de la création d’une branche de l’association existante.

L’association introduisit un pourvoi en cassation, qui fut rejeté par un arrêt du 29 février 2008. La Cour suprême de cassation considéra, en réponse aux arguments soulevés dans le pourvoi, que l’application par les juridictions des règles relatives à l’enregistrement des personnes morales et des cultes en particulier n’était pas constitutive d’une ingérence injustifiée dans l’exercice de la liberté de religion. La cour observa que la loi sur les cultes permettait la création et l’inscription au registre d’une nouvelle personne morale dans deux cas de figure : l’enregistrement d’un nouveau culte ou bien l’enregistrement d’une branche locale d’un culte déjà enregistré. Concernant la première possibilité, la cour nota que l’article 15, alinéa 2, de la loi interdisait expressément l’enregistrement de deux cultes portant le même nom et ayant le même siège.

De l’avis de la cour, cette disposition limitait ainsi la possibilité d’enregistrer une nouvelle association pratiquant la même religion qu’un culte déjà enregistré mais par des personnes différentes. Or en l’espèce, selon les membres fondateurs de l’association demandant l’enregistrement, leurs croyances ne différaient pas de celles du culte déjà enregistré sous le nom Association pour la conscience de Krishna , la nouvelle association avait un nom quasiment identique que la préexistante et toutes deux avaient leur siège à Sofia. La haute juridiction estima par conséquent ne pas être en présence d’un culte distinct qui serait susceptible de faire l’objet d’un enregistrement.

Quant à la seconde possibilité, prévue par l’article 20 de la loi, celle d’enregistrer les branches locales d’un culte, la Cour suprême de cassation estima qu’elle ne pouvait pas non plus trouver application : la nouvelle association était localisée dans la même ville que la préexistante, et le fait que son siège social se trouvait dans un quartier spécifique (Nadezhda) n’était pas pertinent. En outre, une telle inscription n’était possible que sur décision et à la demande de l’organisation-mère, qui faisait défaut en l’espèce. B. Le droit et la pratique internes pertinents La loi sur les cultes ( закон за вероизповеданията ), entrée en vigueur le 1 er janvier 2003, proclame la liberté de religion, la liberté et l’égalité des cultes et la séparation des institutions religieuses de l’Etat.

Selon l’article 4 de la loi, il ne peut y avoir ingérence de l’Etat dans l’organisation interne des communautés ou institutions religieuses. Les associations cultuelles peuvent acquérir la personnalité juridique si elles ont été enregistrées en tant que culte selon les modalités prévues à l’article 14 et suivants de la loi. L’enregistrement est effectué par le tribunal de la ville de Sofia dans le cadre d’une procédure judiciaire gracieuse. Les statuts doivent contenir, notamment, le nom et le siège de l’association, un exposé des croyances et des rituels du culte, sa structure et ses organes dirigeants, les personnes qui ont qualité pour la représenter, le patrimoine et les moyens de financement (article 17). L’article 15, alinéa 2, dispose qu’il ne peut y avoir plus d’un culte doté de la personnalité juridique portant le même nom et ayant le même siège.

La jurisprudence considère qu’en vertu de cette disposition seul l’enregistrement d’un nouveau culte qui se distingue de ceux déjà enregistrés par son nom, son siège, mais aussi sa doctrine religieuse, est possible (реш. № 285 от 29.04.2008 г. по т. д. № 811/2007, ВКС, реш. № 1114 от 4.07.2011 г. по ф. д. № 513/2011, АС София, реш. № 1447 от 8.07.2013 г. по ф. д. № 183/2013, АС София). Concernant plus particulièrement l’identité du nom, la jurisprudence considère que de légères différences dans les mots composants le nom ou dans l’ordre des mots ne suffisent pas à considérer que le nom du culte est différent (опр. № 263 от 20.03.2013 г. по т. д. № 443/2012, ВКС, confirmant реш. № 633 от 23.04.2012 г. по ф. д. № 1142/2012, АС София, реш.

№ 677 от 29.04.2011 г. по ф. д. № 542/2011, АС София). Un certificat, produit par le requérant, issu par la direction des cultes, atteste cependant qu’en 2008 trois églises presbytériennes, onze église baptistes et trois église luthériennes étaient inscrites au registre du tribunal de la ville de Sofia, parfois avec des noms très similaires. Les cultes enregistrés peuvent avoir des branches locales si leurs statuts le prévoient.

De telles branches doivent faire l’objet d’une déclaration et d’une inscription dans un registre spécial tenu par la commune de leur localisation (article 19). A la demande de la direction centrale du culte, et en conformité avec les statuts de ce dernier, les branches locales peuvent être enregistrées en tant que personne morales auprès du tribunal régional territorialement compétent (article 20). Les cultes enregistrés en application de cette loi sont dotés de la personnalité juridique et peuvent avoir un patrimoine (article 21). Ils peuvent créer des établissements hospitaliers, sociaux ou éducatifs (article 30). L’Etat peut les assister dans l’accomplissement leurs activités par le biais de mesures d’ordre fiscal, financier ou autre (article 25). Par ailleurs, la loi sur les personnes morales à but non lucratif ( закон за юридическите лица с нестопанска цел ), qui régit la constitution et le fonctionnement des personnes morales à but non lucratif, dispose que le régime des organisations qui ont pour objet des activités politiques, syndicales ou propres à un culte est réglementé par des lois séparées (paragraphe 2 des dispositions transitoires et finales de la loi).

Les tribunaux peuvent refuser l’inscription d’une association en application de la loi sur les personnes morales à but non lucratif au motif que de par son activité celle-ci relève d’un régime spécifique (voir, au sujet d’une association cultuelle, опр. № 183 от 10.0.4.2003 г. по гр. д. № 213/2003, АС Пловдив). GRIEFS Invoquant les articles 9 et 11 de la Convention, le requérant soutient que le refus d’enregistrement de l’association dont il était le président en tant que culte constitue une atteinte injustifiée à sa liberté de religion et d’association.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu méconnaissance de la liberté de religion du requérant, au sens de l’article 9 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’association, au sens de l’article 11 de la Convention ?