Secțiunea a doua Cerere nr 35608/10 Angelika AARTS împotriva Elveției introdusă la 5 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTE recurenta, M Angelika Aarts, este un resortisant cu dublă naționalitate germană și olandeză, născută în 1973, și rezidentă în Pfäffikon. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: Recurenta a fost asigurată pe lângă compania de asigurări de sănătate Panorama (în prezent: Grupul Mutal) în perioada 2002-februarie 2004. Aceasta afirmă că asigurare a pierdut notițele medicului la 3 353,55 de franci elvețieni (CHF) (aproximativ 2 720 de euro (EUR)), pe care reclamanta le-a trimis la asigurare în timp util, în special înainte de expirarea termenului de expirare de cinci ani. Pe baza expirării (Verwirkung ), prin decizia din 18 august 2009, instanța administrativă a ajuns la concluzia că rambursarea majorității cheltuielilor medicale a expirat. Cu toate acestea, în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor medicale în valoare de 230 de franci elvețieni ( 186,50 EUR) pentru o consultare în octombrie 2003, instanța administrativă a statuat că această creanță nu era expirată și, în acest sens, a retrimis cauza în instanță la instanța inferioară. Decizia Tribunalului Administrativ al cantonului Schwyz a fost notificată recurentei la 22 septembrie 2009, în conformitate cu primul paragraf din art. 100 din Legea privind Tribunalul Federal (LTF), o acțiune împotriva unei hotărâri trebuie depusă în fața Tribunalului Federal în termen de 30 de zile de la notificarea expedierii complete, fie la 22 octombrie 2009. La 21 octombrie 2009, recurenta a trimis Tribunalului Federal, prin poștă, un scris, datat 20 octombrie 2009, în care a opus opoziție ( Prin scrisoarea din 22 octombrie 2009, Tribunalul Federal a informat recurenta că o acțiune cu titlu provizoriu nu ar fi admisibilă. Acțiunea ar trebui să fie suficient de motivată și depusă în fața Tribunalului Federal în termenul indicat în decizia atacată. Potrivit LTF, termenul stabilit nu ar putea fi prelungit. În lipsa unui act de punere în aplicare a acestor cerințe formale, Tribunalul Federal ar declara acțiunea inadmisibilă. Prin urmare, Tribunalul Federal a informat recurenta să nu deschidă un dosar, cu excepția cazului în care aceasta trimite decizia atacată până la 4 noiembrie 2009 cel târziu. În plus, Tribunalul Federal a adus la cunoștința recurentei faptul că Curtea Supremă intră numai în materia unei acțiuni care indică concluziile și motivarea și că, în speță, aceste condiții nu erau îndeplinite. Tribunalul Federal a repetat că aceste vicii privind memoriul nu puteau fi corectate decât în termenul stabilit în decizia atacată și că o prelungire a acestuia era exclusă. La 28 octombrie 2009, recurenta a declarat că a primit pentru prima dată de la instanța administrativă mai multe observații cu privire la asigurarea de sănătate din 6 iulie 2009, potrivit recurentei, aceasta nu a avut cunoștință de aceste observații care au fost decisive pentru decizia Tribunalului Administrativ. La 4 noiembrie 2009, recurenta a trimis Tribunalului Federal un memoriu corectat. La 23 noiembrie 2009, ea l-a completat cu motivarea pe care o a uitat anumite lucruri din cauza unei boli. Prin hotărârea din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Federal a declarat acțiunea inadmisibilă deoarece recurenta nu observase termenul de 30 de zile în sensul articolului 100 al.1, LTF, și a respins, de asemenea, o cerere de restituire din 23 noiembrie 2009 ( Curtea Supremă a indicat că scrisoarea Tribunalului Federal nu își schimba în niciun fel decizia d Prin urmare, scrisoarea nu a contribuit la nerespectarea condițiilor prevăzute la art. 42 LTF în timp util, astfel încât recurenta nu putea invoca principiul bunei credințe. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante ale Legii federale din 17 iunie 2005 privind Tribunalul Federal (LTF); Codul sistematic [RS] nr. 173.110] sunt formulate după cum urmează: art. 42 Memoriile trebuie (...) să indice concluziile, motivele și mijloacele de probă și să fie semnate. Motivele trebuie să prezinte pe scurt modul în care actul atacat încalcă dreptul. Documentele invocate ca mijloace de probă trebuie să fie anexate la memoriu, cu condiția ca acestea să fie în mâinile părții; același lucru este valabil și în cazul deciziei atacate în cazul în care memoriul este îndreptat împotriva unei decizii. 4-5 (...). art. 47 Prelungire Termenele stabilite de lege nu pot fi prelungite..... Art. 100 Acțiuni împotriva unei decizii Acuzația împotriva unei decizii trebuie depusă în fața Tribunalului Federal în termen de 30 de zile de la notificarea expediției complete. 2-7 (...). GRIEFS Invochează art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a dreptului său de a fi pronunțată în fața instanței cantonale din Schwyz pentru că nu a primit observațiile părții adverse. Comisia se plânge de legalitatea procedurii în fața Tribunalului Federal pentru că acesta a acordat, potrivit recurentei, un termen prelungit pentru corectarea și completarea memoriului de recurs pe care l-a respectat în mod corespunzător. Contestația cu privire la drepturile și obligațiile cu caracter civil ale recurentei a fost ascultată în mod echitabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție De ce, în special, principiul egalității armelor a fost respectat prin trimiterea la reclamantă a observațiilor părții adverse la 28 octombrie 2009, adică la mai mult de o lună după ce hotărârea Tribunalului administrativ al cantonului Schwyz a fost notificată recurentei la 22 septembrie 2009? Nu a fost încălcat dreptul de acces la o instanță de către Tribunalul Federal declarând recursul recurentei inadmisibile? În special, prin scrisoarea sa din 22 octombrie 2009, Tribunalul Federal a creat o aparență că termenul de introducere a unei căi de atac în fața acestei instanțe a fost prelungit până la 4 noiembrie 2009?
Requête n
o
35608/10
Angelika AARTS
contre la Suisse
introduite le 5 juin 2010
La requérante, M
me
Angelika Aarts, est une ressortissante ayant la double nationalité allemande et néerlandaise, née en 1973, et résidant à Pfäffikon.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par la requérante, peuvent se résumer comme suit.
La requérante fut assurée auprès de l’assurance-maladie Panorama (maintenant
: Groupe Mutuel) entre 2002 et février 2004. Elle affirme que l’assurance avait perdu les notes du médecin s’élevant à 3
353,55 francs suisses (CHF) (soit environ 2
720 euros (EUR)), que la requérante avait envoyée à l’assurance en temps opportun, notamment avant l’échéance du délai de péremption de cinq ans.
En se basant sur la péremption (
«
Verwirkung
»
), l’assurance refusa de rembourser cette somme à la requérante.
Le 29 avril 2009, la requérante recourut devant le tribunal administratif du canton de Schwyz (ci-après «
tribunal administratif
»).
Par décision du 18 août 2009, le tribunal administratif conclut que le remboursement de la plupart des frais médicaux était périmé. Pourtant, quant au remboursement des frais médicaux s’élevant à 230 francs suisses (soit 186,50 euros) pour une consultation en octobre 2003, le tribunal administratif statua que cette créance n’était pas périmée et renvoya à cet égard l’affaire à l’instance inférieure.
La décision du tribunal administratif du canton de Schwyz fut notifiée à la requérante le 22 septembre 2009. Selon le premier alinéa de l’article 100 de la loi sur le Tribunal fédéral (LTF), un recours contre une décision doit être déposé devant le Tribunal fédéral dans les trente jours qui suivent la notification de l’expédition complète, soit en l’espèce le 22 octobre 2009.
Le 21 octobre 2009, la requérante envoya au Tribunal fédéral, par voie postale, un écrit, daté du 20 octobre 2009, dans lequel elle fit opposition («
Einsprache
») contre une décision du tribunal administratif II 2009 39. En outre, la requérante envisagea de fournir plus tard «
tous les autres détails (concernant la motivation, les conclusions, les preuves, etc.) et les documents
» ou de retirer son opposition.
Par lettre du 22 octobre 2009, le Tribunal fédéral informa la requérante qu’un recours à titre provisoire ne serait pas recevable. Le recours devrait être suffisamment motivé et déposé devant le Tribunal fédéral dans le délai indiqué dans la décision attaquée. Selon la LTF, le délai fixé ne pourrait être prolongé. Faute d’observer ces exigences formelles, le Tribunal fédéral déclarerait le recours irrecevable. Partant, le Tribunal fédéral informa la requérante de ne pas ouvrir un dossier, sauf si celle-ci envoyait la décision attaquée jusqu’au 4 novembre 2009 au plus tard. De plus, le Tribunal fédéral porta à la connaissance de la requérante que la cour suprême entre seulement en matière d’un recours qui indique les conclusions et une motivation et qu’en l’espèce ces conditions n’étaient pas remplies. Le Tribunal fédéral répéta que ces vices concernant le mémoire ne pouvaient être corrigés que pendant le délai fixé dans la décision attaquée et qu’une prolongation de celui-ci était exclu.
Le 28 octobre 2009, la requérante allègue avoir reçu du tribunal administratif – pour la première fois – les observations de l’assurance-maladie du 6 juillet 2009. Selon la requérante, elle n’a pas eu connaissance de ces observations qui furent décisives pour la décision du tribunal administra
tif.
Le 4 novembre 2009, la requérante envoya au Tribunal fédéral un mémoire corrigé. Le 23 novembre 2009, elle le compléta avec la motivation qu’auparavant, elle avait «
oublié certaines choses
» à cause d’une maladie.
Par jugement du 30 novembre 2009, le Tribunal fédéral déclara le recours irrecevable parce que la requérante n’avait pas observé le délai de trente jours au sens de l’article 100, al. 1, LTF, et rejeta de même une demande de restitution du 23 novembre 2009 («
Wiederherstellungs
gesuch
»). La cour suprême nota que la lettre du Tribunal fédéral ne changeait en rien sa décision d’irrecevabilité au vu que celle-ci ne pouvait parvenir à la requérante qu’au plus tôt le 23 octobre 2009 – soit après la fin du délai de recours. Partant, la lettre ne fut pas contributive pour inobservation des conditions prévues dans l’article 42 LTF en temps opportun, ainsi la requérante ne pouvait pas se prévaloir du principe de bonne foi.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions pertinentes de la loi fédérale du 17 juin 2005 sur le Tribunal fédéral (LTF
; recueil systématique [RS] n
o
173.110) sont libellées comme suit
:
Article 42 Mémoires
«
1
Les mémoires doivent (...) indiquer les conclusions, les motifs et les moyens de preuve, et être signés.
2
Les motifs doivent exposer succinctement en quoi l’acte attaqué viole le droit.
3
Les pièces invoquées comme moyens de preuve doivent être jointes au mémoire, pour autant qu’elles soient en mains de la partie; il en va de même de la décision attaquée si le mémoire est dirigé contre une décision.
4-5
(...).
»
Article 47 Prolongation
«
1
Les délais fixés par la loi ne peuvent être prolongés.
2
(...).
»
Art. 100 Recours contre une décision
«
1
Le recours contre une décision doit être déposé devant le Tribunal fédéral dans les 30 jours qui suivent la notification de l’expédition complète.
2-7
(...).
»
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint d’une violation de son droit d’être entendue devant le tribunal cantonal de Schwyz parce qu’elle n’a pas reçu les observations de la partie adverse. Elle se plaint de l’équité de la procédure devant le Tribunal fédéral parce que celui-ci avait imparti, d’après la requérante, un délai prolongé pour corriger et compléter le mémoire de recours qu’elle a dûment respecté.
1.
La contestation sur les droits et obligations de caractère civil de la requérante a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, le principe de l’égalité des armes a-t-il été respecté en envoyant les observations de la partie adverse à la requérante le 28 octobre 2009, soit plus d’un mois après que la décision du tribunal administratif du canton de Schwyz fut notifiée à la requérante le 22
septembre 2009 ?
2.
Le droit d’accès à un tribunal a-t-il été violé par le Tribunal fédéral en déclarant le recours de la requérante irrecevable
? En particulier, par sa lettre du 22 octobre 2009, le Tribunal fédéral, n’a-t-il pas créé une apparence que le délai pour introduire un recours auprès de ce tribunal fut prolongé jusqu’au 4 novembre 2009 ?