ANDREAS KLINIK AG c. SUISSE

SECȚIUNEA I Cerere nr 34928/05 prezentată de ANDREAS KLINIK AG împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 5 februarie 2009 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 20 septembrie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Recurenta, Andreas Klinik AG Cham, este o persoană juridică de drept elvețian.

Ea exploatează o clinică privată, nesubvenționată de la nivel local, în Cham (cantonul lui Zug). Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Poledna, avocat la Zurich. Guvernul Elvețian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 16 decembrie 1997, în temeiul Legii federale privind asigurările de sănătate, consiliul de administrație al cantonului Zug (organism executiv) a întocmit lista spitalelor cantonale autorizate să furnizeze prestații suportate de asigurare. După ce clinica a menționat în repetate rânduri că opera până la 60 de paturi pentru a face față fluctuațiilor sezoniere, conducerea sănătății cantonului lui Zug a inițiat o procedură în acest sens.

Prin decizia din 27 mai 2003, consiliul de administrație al cantonului lui Zug a decis că numărul de 50 de paturi alocate clinicii reprezintă numărul maxim de paturi pe care aceasta le avea în dreptul de a exploata, toate tipurile de asigurări. El a acordat reclamantei un termen de patru luni pentru a se conforma acestei decizii. Recurenta a formulat o acțiune în fața Consiliului Federal (organism executiv federal) împotriva acestei decizii, acțiune care a fost respinsă la 13 aprilie 2005. Comisia a solicitat în primul rând anularea deciziei Consiliului Federal și recunoașterea absenței competenței cantonului pentru administrarea paturilor în domeniul asigurărilor private complementare. Prin hotărârea din 28 decembrie 2005, această acțiune a fost declarată inadmisibilă de Tribunalul Federal al Asigurărilor, care consideră că articolul § 1 din Convenția n a fost aplicabilă în speță.

GRIEF Invouchant la art. 6 § 1 din Convenție, reclamanta se plânge că nu a avut acces la o instanță. ÎN Într-adevăr, printr-o scrisoare din 19 noiembrie 2008, recurenta a informat grefa că nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții. printr-o scrisoare din 11 decembrie 2008, guvernul pârât a invitat Curtea să elimine prezenta cauză din rol. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de rol.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 34928/05 présentée par ANDREAS KLINIK AG contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 5 février 2009 en une chambre composée de : Christos Rozakis, président, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 septembre 2005, Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, Andreas Klinik AG Cham, est une personne morale de droit suisse.

Elle exploite une clinique privée, non subventionnée par l’Etat, à Cham (canton de Zoug). Elle est représentée devant la Cour par M e T. Poledna, avocat à Zurich. Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. F. Schürmann. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 16 décembre 1997, en application de la loi fédérale sur l’assurance-maladie, le conseil d’Etat du canton de Zoug (organe exécutif) dressa la liste des hôpitaux cantonaux autorisés à fournir des prestations prises en charge par l’assurance-maladie. Y figurait notamment la clinique exploitée par la requérante (ci-après « la clinique »), à laquelle cinquante lits furent attribués.

Après que la clinique eut mentionné à plusieurs reprises qu’elle exploitait jusqu’à soixante-six lits afin de faire face aux fluctuations saisonnières, la direction de la santé du canton de Zoug ouvrit une procédure à ce sujet. Par une décision du 27 mai 2003, le conseil d’Etat du canton de Zoug décida que le nombre de cinquante lits attribué à la clinique représentait le nombre maximum de lits que celle-ci était en droit d’exploiter, tous types d’assurances confondus. Il accorda un délai de quatre mois à la requérante pour qu’elle se conformât à cette décision. La requérante forma un recours devant le Conseil fédéral (organe exécutif fédéral) contre cette décision, recours qui fut rejeté le 13 avril 2005. L’intéressée forma un recours de droit administratif devant le Tribunal fédéral des assurances.

Elle demanda principalement l’annulation de la décision du Conseil fédéral et la reconnaissance de l’absence de compétence du canton pour l’administration des lits dans le domaine de l’assurance privée complémentaire. Par un arrêt du 28 décembre 2005, ce recours fut déclaré irrecevable par le Tribunal fédéral des assurances, qui estima que l’article 6 § 1 de la Convention n’était pas applicable à l’espèce. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint de n’avoir pas eu accès à un tribunal. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par la requérante. En effet, par une lettre du 19 novembre 2008, la requérante a informé le greffe qu’elle ne souhaitait plus maintenir sa requête devant la Cour.

Par une lettre du 11 décembre 2008, le Gouvernement défendeur a invité la Cour à rayer la présente affaire du rôle. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que la requérante n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, en vertu de l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de cette requête. Il y a donc lieu de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Christos Rozakis Greffier Président