Schlumpf împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2011) 161 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Schlumf împotriva Elveției (Recherche n 29002/06, Hotărârea din 8 ianuarie 2009, definitivă la 5 iunie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la o procedură civilă și la absența unei interdicții de interdicție [art. 6 alineatul (1) ], precum și la dreptul disproporționat la respectarea vieții private a reclamantei (încălcarea articolului 8) ; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Elveția trebuie să o respecte în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE,

după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 161 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Schlumf/Elveția Rezumat introductiv al cauzei Recurenta, născută în 1937, a decis să își schimbe sexul în 2002 și să trăiască din viața de zi cu zi ca femeie. La 30 noiembrie 2004, a suferit o operație de schimbare de sex în pofida refuzului companiei sale de asigurări de sănătate de a rambursa cheltuielile care decurg din aceasta. La acțiunea pe care a introdus-o împotriva societății de asigurare în fața instanțelor elvețiene pentru a obține rambursarea cheltuielilor aferente operațiunii a fost deșartă.

La 5 decembrie 2005, aceaceasta a fost respinsă în ultimă instanță de Tribunalul Federal al Asigurărilor care a considerat că nu este necesar să se audieze experți medicali în măsura în care recurenta suferise operațiunea înainte de expirarea termenului de observaie de doi ani prevăzut de jurisprudența acestei instanțe. Curtea Europeană a considerat că este disproporționat să nu se admită opiniile experților, cu atât mai mult cu cât existența unei boli nu a fost contestată în speță.

Prin refuzul de a permite recurentei să prezinte aceste elemente de probă, pe baza unei norme abstracte care datează de la două din propriile sale decizii din 1988, Tribunalul Federal al Asigurărilor și-a înlocuit avizul cu cel al medicilor, în timp ce Curtea a considerat anterior că determinarea necesității de măsuri de conversie sexuală nu era o cauză de apreciere juridică (violarea articolului 6 alin. (1) lit. (l) se referă, de asemenea, la absența unei ări publice [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ]. Curtea a stabilit că cel puțin la un nivel de jurisdicție ar fi trebuit să aibă loc o audiere în măsura în care reclamanta nu renunțase la dreptul său la o audiere publică în fața Tribunalului Federal.

De asemenea, problema schimbării sexului n mai a fost o chestiune pur juridică sau tehnică, care ar fi permis instanțelor interne să se abțină de la a ține o audiere. În plus, cauza se referă la dreptul disproporționat la respectarea vieții private a reclamantei (încălcarea articolului 8). Curtea a considerat că respectarea vieții private a recurentei ar fi necesitat luarea în considerare a realităților medicale, biologice și psihologice, exprimate fără echivoc de experți medicali, pentru a evita aplicarea mecanică a termenului de doi ani. Comisia a ajuns la concluzia că. Având în vedere situația specială a recurentei legate de vârsta sa, autoritățile elvețiene nu au găsit un echilibru corect între interesele societății de asigurare și cele ale recurentei.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale a) Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale proaspete și de cheltuieli Total 000 EUR 8 000 EUR 23 000 EUR plătit la 17/06/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamantă. La 14 februarie 2005, starea sa civilă a fost modificată pentru a ține seama de schimbarea sa de sex. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, recurenta a înaintat o cerere de revizuire în fața Tribunalului Federal. La 15 septembrie 2010, o audiere publică este organizată în cursul căreia reclamanta a fost ascultată. Cererea de revizuire a fost acceptată și hotărârea din 5 decembrie 2005 a fost ruptă.

Prin urmare, a fost transmisă societății de asigurări pentru examinare suplimentară. Nu pare necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. II. Măsuri generale 1) Încălcarea articolului 6 alineatul (1) privind absența unei ședințe publice În plus, în conformitate cu jurisprudența Tribunalului Federal al Asigurărilor (hotărârea K). din 8/04/2004, I 573/03), se poate renunța la dezbateri în măsura în care o cauză ridică numai probleme de drept sau probleme foarte tehnice. Prin urmare, încălcarea constituie un caz izolat care rezultă din circumstanțele speciale ale cauzei. 2) Încălcarea articolelor 6§1 și 8 privind încălcarea obligației de a obține expertiză Potrivit autorităților elvețiene, încălcările constituie incidente izolate care rezultă din circumstanțele specifice ale cauzei.

Având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudența Curții Europene în Elveția, publicarea și difuzarea hotărârii Curții ar trebui să prevină încălcări similare. Astfel, la 18 iunie 2009, hotărârea a fost transmisă Tribunalului Federal, cantonului în cauză în mod direct (Argovia) și Oficiului Federal pentru Sănătate Publică în calitate de agent de supraveghere în temeiul Legii federale din 18 martie 1994 privind asigurările de sănătate. În plus, prin hotărârea sa din 15 septembrie 2010 menționată anterior, Tribunalul Federal a concluzionat că, deși condiția de 2 ani de întârziere, decisă de jurisprudența națională, trebuie să continue să existe în general, o evaluare individuală va fi posibilă în cazuri concrete și că rambursarea cheltuielilor medicale nu va fi refuzată automat numai din motivul că condiția de 2 ani nu este îndeplinită.

Prin această decizie, Tribunalul Federal a pus dreptul intern în conformitate cu hotărârea Curții Europene. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)161 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Schlumpf contre Suisse (Requête n o 29002/06, arrêt du 8 janvier 2009, définitif le 5 juin 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’iniquité d’une procédure civile et l’absence d’audience publique (violations de l’article 6, paragraphe 1) ainsi que l’atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée de la requérante (violation de l’article 8) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Suisse de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)161 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Schlumpf contre Suisse Résumé introductif de l’affaire La requérante, née en 1937, a décidé de changer de sexe en 2002 et de vivre depuis sa vie quotidienne en tant que femme. Le 30 novembre 2004, elle a subi une opération de changement de sexe en dépit du refus de sa compagnie d’assurance-maladie de rembourser les frais qui en découleraient. L’action qu’elle a introduite contre la compagnie d’assurance devant les juridictions suisses pour obtenir le remboursement des frais liés à l’opération a été vaine. Le 5 décembre 2005, elle a été rejetée en dernier ressort par le Tribunal fédéral des assurances qui a jugé inutile d’entendre des experts médicaux dans la mesure où la requérante avait subi l’opération avant l’expiration du délai d’observation de deux ans requis par la jurisprudence de cette juridiction.

La Cour européenne a considéré qu’il était disproportionné de ne pas admettre d’opinions d’experts, d’autant plus que l’existence d’une maladie n’était pas contestée en l’espèce. En refusant d’autoriser la requérante à produire ces éléments de preuve, sur la base d’un règle abstraite qui remontait à deux de ses propres décisions de 1988, le Tribunal fédéral des assurances a substitué son avis à celui de médecins, alors que la Cour avait jugé auparavant que la détermination de la nécessité de mesures de conversion sexuelle n’était pas une affaire d’appréciation juridique (violation de l’article 6, paragraphe 1). L’affaire concerne aussi l’absence d’audience publique (violation de l’article 6, paragraphe 1). La Cour a établi qu’à un niveau de juridiction au moins, une audience aurait dû avoir lieu dans la mesure où la requérante n’avait pas renoncé à son droit à une audience publique devant le Tribunal fédéral.

La question du changement de sexe n’était pas non plus une question purement juridique ou technique, qui aurait permis aux tribunaux internes de s’abstenir de tenir une audience. Par ailleurs, l’affaire concerne l’atteinte disproportionnée au droit au respect de la vie privée de la requérante (violation de l’article 8). La Cour a considéré que le respect de la vie privée de la requérante aurait exigé la prise en compte des réalités médicale, biologique et psychologique, exprimées sans équivoque par des experts médicaux, pour éviter une application mécanique du délai de deux ans. Elle a conclu qu’étant donné la situation particulière de la requérante liée à son âge, les autorités suisses n’avaient pas trouvé de juste équilibre entre les intérêts de la compagnie d’assurance et ceux de la requérante.

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 15 000 EUR 8 000 EUR 23 000 EUR Payé le 17/06/2009 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par la requérante. Le 14 février 2005, son état civil a été modifié pour prendre en compte son changement de sexe. Suite à l’arrêt de la Cour européenne, la requérante a introduit une demande de révision devant le Tribunal fédéral. Le 15 septembre 2010, une audience publique s’est tenue au cours de laquelle la requérante a été entendue. La demande de révision a été acceptée et l’arrêt du 5 décembre 2005 a été cassé.

En conséquence, l’affaire a été transmise à la compagnie d’assurances pour examen supplémentaire. Aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire dans cette affaire. II. Mesures générales 1) Violation de l’article 6§1 concernant l’absence d’audience publique : des dispositions en matière d’audience publique sont prévues par la loi suisse (article 112 de la loi fédérale d’organisation judiciaire de 1943, en vigueur jusqu’au 31 décembre 2006; et article 9§2 du règlement de 1999 du Tribunal fédéral des assurances, en vigueur au moment des faits). En outre, selon la jurisprudence du Tribunal fédéral des assurances (arrêt K. du 8/04/2004, I 573/03), il peut être renoncé aux débats dans la mesure où une affaire ne soulève que des questions de droit ou des questions très techniques.

Par conséquent, la violation constitue un cas isolé résultant des circonstances particulières de l’affaire. 2) Violation des articles 6§1 et 8 concernant le manquement à l’obligation d’obtenir des expertises : Selon les autorités suisses, les violations constituent des incidents isolés découlant de circonstances particulières de l’affaire. Etant donné l’effet direct de la Convention et la jurisprudence de la Cour européenne en Suisse, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour devraient prévenir de violations semblables. Ainsi, le 18 juin 2009, l’arrêt a été transmis au Tribunal fédéral, au canton directement concerné (Argovie) et à l’Office fédéral de la santé publique en tant qu’autorité de surveillance dans le cadre de la loi fédérale du 18 mars 1994 sur l’assurance maladie.

En outre, par son arrêt du 15 septembre 2010 précité, le Tribunal fédéral a conclu que même si la condition de 2 ans d’attente, décidée par la jurisprudence nationale, doit continuer à exister de manière générale, une évaluation individuelle sera possible dans des cas concrets et que le remboursement des frais médicaux ne sera pas automatiquement refusé au seul motif que la condition de 2 années n’est pas remplie. Par cette décision, le Tribunal fédéral a mis le droit national en conformité avec l’arrêt de la Cour européenne. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.