CtEDO 02.12.2011 Auto

AFFAIRE CARLSON CONTRE LA SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
02.12.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CARLSON CONTRE LA SUISSE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Rezoluția CM/ResDH(2011) 303 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Carlson împotriva Elveției (solicitarea nr. 49492/06, Hotărârea din 6 noiembrie 2008, definitivă la 6 februarie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la dreptul la respectarea vieții de familie a reclamantului (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în la 1 din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenția S În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că statul membru a luat măsurile necesare pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, precum și pentru a preveni încălcări similare. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 303 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Carlson împotriva Elveției Rezumat introductiv al cauzei Acest caz se referă la o încălcare a dreptului la respectarea vieții de familie al reclamantului (încălcarea articolului 8). Reclamantul, un cetățean american, este tatăl unui copil născut în 2004 din căsătoria sa cu un resortisant elvețian. În cursul verii 2005, aceasta din urmă reședința cu soțul și fiul său în Statele Unite, a decis să își aleagă domiciliul în Elveția. La scurt timp după aceea, două proceduri au fost introduse în instanțele elvețiene: în septembrie 2005, soția reclamantului a solicitat divorțul și custodia provizorie a copilului, ceea ce instanțele elvețiene i-au acordat la 30/09/2005. În octombrie 2005, reclamantul a solicitat înapoierea imediată a copilului în Statele Unite în temeiul Convenției de la Haga (din 25/10/1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii). Judecătorul elvețian a anexat ambele proceduri și a respins cererea reclamantului la mijlocul lunii februarie 2006. Această decizie a fost confirmată la 13/07/2006 de către Tribunalul Federal. Curtea Europeană a considerat că drepturile reclamantului în temeiul articolului 8 au fost încălcate din trei motive, ținând cont în primul rând de lipsa de celeritate în punerea în aplicare a eventualei returnări a copilului în Statele Unite: art. 16 din Convenția de la Haga prevede suspendarea procedurii privind fondul dreptului de custodie până când se va lua în considerare întoarcerea copilului; sau decizia de a anexa ambele proceduri a fost în contradicție atât cu termenii Convenției de la Haga, cât și cu prelungirea procedurii privind întoarcerea copilului răpit; art. 11 din Convenția de la Haga prevede că autoritățile sesizate trebuie să fie de urgență în vederea întoarcerii copilului, orice inacțiune care depășește șase săptămâni care poate da naștere unei cereri de declarare a cererii, iar perioada dintre cererea reclamantului și decizia privind întoarcerea copilului (trei luni și jumătate) a fost excesivă; art. 13 din Convenția de la Haga prevede că întoarcerea copilului nu este imperativă în cazul în care persoana care se află în legătură cu întoarcerea copilului (în speță, mama) poate dovedi că persoana care are grijă de copil (în speță, tatăl) a fost de acord cu deplasarea sau neîndepărtarea copilului. Cu toate acestea, judecătorul elvețian a inversat sarcina probei și l-a obligat pe solicitant, mai degrabă decât pe mama copilului, să demonstreze că nu a consimțit la deplasarea sau nereturnarea copilului, ceea ce l-a pus pe reclamant într-o poziție clară de dezavantaj. În concluzie, Curtea Europeană nu a fost convinsă că interesul superior al copilului (în sensul unei decizii rapide privind reintegrarea sa imediată în mediul său de viață obișnuit) a fost luat în considerare de instanțele elvețiene în momentul evaluării cererii de returnare, în conformitate cu Convenția de la Haga. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR Platit la 01/04/2009 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitant, în special pe motivul că deficiențele constatate în aplicarea Convenției de la Haga au dus la o ruptură a relațiilor dintre reclamant și fiul său. Cu toate acestea, astfel cum a subliniat Curtea (§ 70), reclamantul nu se plângea în speță de motivele reținute de instanțele interne pentru a nu da curs cererii sale de returnare a copilului, ci de modul în care acestea au răspuns acestei cereri (cu alte cuvinte, desfășurarea procedurii și durata acesteia). Autoritățile elvețiene au subliniat că, deși reclamantul a avut ocazia să depună o cerere de revizuire la Tribunalul Federal, în urma hotărârii Curții Europene, acesta nu a recurs la această posibilitate. La data hotărârii Curții, procedura de divorț din Elveția era încă în desfășurare. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile elvețiene la 25/01/2010, Tribunalul Districtual Baden a acordat reclamantului un drept lunar de vizită de două zile, însoțit de un curier ( Această măsură ordonată de tribunalul de district permite restabilirea relațiilor dintre reclamant și copilul său. Având în vedere situația și faptul că reclamantul are, dacă dorește, acces la copilul său și la tribunalele din Elveția pentru a-și proteja interesele în temeiul convenției, precum și pe cele ale copilului său, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. Au fost adoptate măsuri de reducere și simplificare a procedurilor în cazuri similare. După cum s-a explicat deja în cauza Bianchi (Resoluția finală CM/ResDH(2008)58), o nouă lege federală privind răpirea internațională a copiilor a intrat în vigoare la 1.1.7/2009. (a) accelerarea procedurilor de returnare prin transferarea acestora sub jurisdicția unui singur organism cantonal și eliminarea celorlalte căi de drept din punct de vedere cantonal; promovarea soluționării pe cale amiabilă a litigiilor între părinți; luarea deciziilor de returnare a măsurilor de executare; și însărcinarea cantoanelor de a desemna o autoritate unică însărcinată cu executarea. Se prevede, de asemenea, ca instanța, în măsura posibilului, să audieze personal și în mod corespunzător părțile și copiii. În cele din urmă, instanța trebuie să colaboreze cu autoritățile competente din statul în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înainte de răpire. În plus, în Elveția a intrat în vigoare, de asemenea, 01/07/2009, Convenția de la Haga din 19/10/1996 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea în materie de răspundere părintească și de măsuri de protecție a copiilor. Aceste noi norme internaționale au ca scop, printre altele, evitarea de către autoritățile statelor părți a unor conflicte de competență sau de a lua decizii sau măsuri contradictorii. În temeiul acestei convenții, Biroul Federal de Justiție a fost desemnat ca autoritate centrală la nivel federal. În cele din urmă, autoritățile subliniază că, având în vedere efectul direct de care se bucură Convenția europeană și jurisprudența Curții Europene în dreptul elvețian, autoritățile competente trebuie să își alinieze practica la cerințele Convenției, astfel cum reiese din prezenta hotărâre, pentru a oferi asistență efectivă persoanelor aflate în aceeași situație cu reclamantul. În acest scop, hotărârea a fost publicată în toate cele trei limbi oficiale (Franța, Germania și Italia) în Raportul trimestrial privind jurisprudența CEDO 4/2008 și a fost difuzată tuturor autorităților competente. III. Concluzii din partea statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor în cadrul procedurii scrise în conformitate cu decizia adoptată în cadrul celei de-a 1128-a ședințe (decembrie 2011) (DH) la punctul F.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-09-14
0,96
AFFAIRE SCHLUMPF CONTRE LA SUISSE
Résolution CM/ResDH(2011)161 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Schlumpf contre Suisse (Requête n o 29002/06, arrêt du 8 janvier 2009, définitif le 5 juin 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’articl
CtEDO 2012-06-06
0,96
AFFAIRE WERZ CONTRE LA SUISSE
Résolution CM/ResDH(2012)101 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Werz contre Suisse (Requête n o 22015/05, arrêt du 17 décembre 2009, définitif le 17 mars 2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article
CtEDO 2011-12-02
0,96
AFFAIRE ISELSTEN CONTRE LA SUEDE
Résolution CM/ResDH(2011)268 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Iselsten contre Suède (Requête n o 11320/05, arrêt du 04/11/2008, définitif le 06/04/2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46,
CtEDO 2011-12-02
0,96
AFFAIRE ZIEGLER CONTRE LA SUISSE
Résolution CM/ResDH(2011)269 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Ziegler contre Suisse (Requête n o 33499/96, arrêt du 21 février 2002, définitif le 21 mai 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l’articl
CtEDO 2009-09-30
0,96
AFFAIRE WEBER CONTRE LA SUISSE
Résolution CM/ResDH(2009)91 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Weber contre Suisse (Requête n o 3688/04, arrêt du 26 juillet 2007, définitif le 26 octobre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’articl
Sursă