Weber împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2009)91 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Weber împotriva Elveției (solicitarea nr. 3688/04, Hotărârea din 26 iulie 2007, definitivă la 26 octombrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la: (i) plasarea în detenție a unei persoane care suferă de tulburări mentale, din cauza absenței unui temei juridic suficient [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în lit. (a) ]; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d'în afara anchetei.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)91 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Weber împotriva Elveției Rezumatul introductiv al cauzei Acest caz se referă la detenția preventivă a reclamantului între septembrie 2003 și ianuarie 2004, fără un temei juridic adecvat în dreptul elvețian [încălcarea articolului 5 alineatul (1) ] în 2002, reclamantul fusese condamnat la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare fusese suspendată în beneficiul unui tratament medical-social ambulator. Având în vedere nerespectarea de către reclamant a calendarului de consultări stabilit pentru acest tratament și constatarea unei deteriorări a sănătății sale mintale, autoritățile competente au solicitat revocarea suspendării și plasarea reclamantului într-o instituție specializată.

În cursul procedurii astfel inițiate, reclamantul a fost pus în detenție preventivă din cauza riscului de recidivă. Curtea Europeană a considerat că această detenție nu are o bază suficient de precisă în dreptul elvețian, întrucât nu se bazează pe nicio dispoziție legislativă specifică și că, la momentul faptelor, un singur precedent jurisprudențial confirmă legalitatea utilizării dispozițiilor privind deținerea preventivă a unor cazuri de detenție ordonată ulterior hotărârii. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte & de cheltuieli Total 500 EUR 500 EUR Plătit la 30/11/2007 b) Măsuri individuale Deținerea pusă în discuție de această hotărâre a fost încheiată în ianuarie 2004. Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

II. Măsurile generale A la momentul faptelor, chestiunea legalității detenției ordonate într-o procedură ulterioară hotărârii fusese tratată numai printr-o hotărâre a Tribunalului Federal din 25/06/2002 (ATF 128 I 184). În această cauză referitoare la cantonul Zurich, Tribunalul Federal a considerat că dispozițiile care reglementează plasarea în detenție a unui pârât permiteau, de asemenea, o detenție ordonată în cadrul unei proceduri de decizie ulterioară hotărârii. În prezenta cauză, detenția a fost considerată legală, în măsura în care procedura în curs trebuia să conducă în mod suficient de probabil la o măsură de privare de libertate și că cel puțin unul dintre motivele de detenție prevăzute în mod explicit de lege a fost îndeplinit.

Tribunalul Federal și-a confirmat ulterior jurisprudența prin două hotărâri pronunțate la 04/07/2005 (referință 1P.359/2005) și 24/01/2006 (referință 1P.13/2006), referitoare la alte două cantoane, respectiv cele ale Berne și Basel-Ville. În lumina acestor hotărâri, Curtea Europeană a remarcat (§42), pe care autoritățile le considerau, pe bună dreptate, că Tribunalul Federal și-a confirmat ulterior jurisprudența prin două hotărâri pronunțate în 2005 și 2006. Cu toate acestea, întrucât detenția în litigiu a avut loc între septembrie 2003 și ianuarie 2004, reclamantul nu putea să aibă cunoștință de aceste hotărâri și, prin urmare, nu contribuiau, la momentul respectiv, la creșterea previzibilității situației juridice Jurisprudența Tribunalului Federal este încă valabilă astăzi.

În plus, hotărârea Curții Europene a fost comunicată instanțelor în cauză, care conferă un efect direct Convenției, astfel încât, în viitor, jurisprudența lor în această privință poate fi informată de această hotărâre. Astfel, hotărârea a fost adusă imediat în atenția Tribunalului Federal, precum și Direciei de Justiie a Cantonului de Vaud, care a transmis instanelor cantonale în cauză.

În sfârșit, în scopul de a face cunoscută această hotărâre, aceaceasta a fost rezumată în Raportul anual al Consiliului Federal privind activităile Elveiei către Consiliul Europei în 2007. Acest raport a fost publicat pe site-ul internet al Departamentului pentru afaceri externe (http://www.eda.admin.ch/eda/de/home/recent/media.html, 23.05.2008), apoi în Foaia Federală (publicarea oficială a Cancelariei Federale) nr 23 din 10 iunie 2008. III.Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 2009 cu ocazia celei de-a 1065-a reuniuni a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)91 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Weber contre Suisse (Requête n o 3688/04, arrêt du 26 juillet 2007, définitif le 26 octobre 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’illégalité du placement en détention d’une personne souffrant de troubles mentaux, en raison de l’absence d’une base légale suffisante (violation de l’article 5, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,

la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)91 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Weber contre Suisse Résumé introductif de l’affaire Cette affaire concerne la détention préventive du requérant entre septembre 2003 et janvier 2004, sans base légale adéquate en droit suisse (violation de l’article 5, paragraphe 1). En 2002, le requérant avait été condamné à une peine de prison dont l’exécution avait été suspendue au profit d’un traitement médico-social ambulatoire. Vu le non-respect par le requérant du calendrier de consultations établi en vue de ce traitement et constatant une dégradation de sa santé mentale, les autorités compétentes ont demandé la révocation de cette suspension et le placement du requérant dans un établissement spécialisé.

Au cours de la procédure ainsi engagée, le requérant a été placé en détention préventive en raison du risque de récidive. La Cour européenne a estimé que cette détention n’avait pas de base suffisamment précise en droit suisse, étant donné qu’elle ne reposait sur aucune disposition législative spécifique et qu’à l’époque des faits un seul précédent jurisprudentiel confirmait la légalité de l’utilisation des dispositions sur la détention préventive à des cas de détentions ordonnées postérieurement au jugement. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 3 500 euros - 3 500 euros Payé le 30/11/2007 b) Mesures individuelles La détention mise en cause par cet arrêt s’est terminée en janvier 2004. La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi.

II. Mesures générales A l’époque des faits, la question de la légalité de la détention ordonnée dans une procédure postérieure au jugement avait été traitée uniquement par un arrêt du Tribunal fédéral du 25/06/2002 (ATF 128 I 184). Dans cette affaire qui concernait le canton de Zürich, le Tribunal fédéral a estimé que les dispositions régissant le placement en détention d’un prévenu permettaient également une détention ordonnée dans le cadre d’une procédure de décision postérieure au jugement. Dans la présente affaire, la détention a été jugée légale, dans la mesure où la procédure en cours devait aboutir de façon suffisamment vraisemblable à une mesure de privation de liberté et qu’au moins un des motifs de détention explicitement prévus par la loi était réalisé.

Le Tribunal fédéral a ultérieurement confirmé sa jurisprudence par deux arrêts rendus les 04/07/2005 (référence 1P.359/2005) et 24/01/2006 (référence 1P.13/2006), concernant deux autres cantons, respectivement ceux de Berne et Bâle-Ville. Eu égard à ces arrêts, la Cour européenne a noté (§42), que les autorités considéraient, « à juste titre, que le Tribunal fédéral a ultérieurement confirmé sa jurisprudence par deux arrêts rendus en 2005 et 2006. Cependant, comme la détention litigieuse a eu lieu entre septembre 2003 et janvier 2004, le requérant ne pouvait pas avoir connaissance de ces arrêts et ils ne contribuaient donc pas, à l’époque, à rendre la situation juridique plus prévisible ». La jurisprudence du Tribunal Fédéral vaut toujours aujourd’hui.

De plus, l’arrêt de la Cour européenne a été communiqué aux juridictions concernées – qui accordent un effet direct à la Convention, de sorte qu’à l’avenir leur jurisprudence en la matière pourra être éclairée par cet arrêt. Ainsi, l’arrêt a été immédiatement porté à l’attention du Tribunal Fédéral, ainsi qu’à la Direction de Justice du Canton de Vaud, qui l’a transmis aux instances cantonales concernées. Enfin, toujours aux fins de faire connaître cet arrêt, il a été résumé dans le Rapport annuel du Conseil fédéral sur les activités de la Suisse au Conseil de l’Europe en 2007. Ce Rapport a été publié sur le site Internet du Département des affaires étrangères (http://www.eda.admin.ch/eda/de/home/recent/media.html, 23.05.2008), puis dans la Feuille Fédérale (publication officielle de la Chancellerie Fédérale) n o 23 du 10 juin 2008. III.

Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 30 septembre 2009 lors de la 1065e réunion des Délégués des Ministres