Ziegler împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2011)269 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ziegler împotriva Elveției (Recherche n 33499/96, Hotărârea din 21 februarie 2002, definitivă la 21 mai 2002) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia.

Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la dreptul reclamanților pentru că nu au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la observațiile prezentate de instanța cantonală în cauză și de partea adversă, într-o procedură în fața Tribunalului Federal (încălcarea articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile în lit. (a) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are de a se conforma articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție (a se vedea detaliile în limba engleză) și (b) faptul că statul pârât a luat măsurile necesare pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, precum și pentru a preveni încălcări similare; Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare;

Reamintind faptul că noile întrebări referitoare la aspectul procesului echitabil în fața Tribunalului Federal sunt examinate de Comitetul de Miniștri în cadrul mai recentelor hotărâri DECLAIRE, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), că ël și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE DESPRE INVESTIGARE. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)269 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Ziegler împotriva Elveției Rezumat introductiv al cauzei Reclamanții au anunțat, în 1994, intenția lor de a construi un garaj subteran. Vecinii s-au plâns, susținând că distanțele de reglementare cu limitele proprietăților lor nu au fost respectate.

Ei au fost dezmințiți de acțiunile lor în primă instanță și în recurs. Cu toate acestea, Tribunalul Cantonal i-a condamnat pe reclamanți la plata cheltuielilor și cheltuielilor de judecată (și anume 11 450,50 franci elvețieni), considerând că planurile lor erau incomplete sau chiar incorecte, și că termenii utilizați erau vagi, ceea ce a determinat apelanții să-și mențină obiecția. Tribunalul cantonal a considerat că incertitudinile pe care le-au ridicat conduita lipsită de bună credință a reclamanților erau de fapt la originea celor două instanțe. Reclamanții au formulat o acțiune de drept public în fața Tribunalului Federal care a solicitat instanței cantonale, precum și vecinilor (adversarii reclamanților) să îi prezinte observații.

Tribunalul Federal a comunicat diferitele observații primite de la avocatii reclamanților, dar le-a refuzat posibilitatea de a răspunde. Curtea Europeană a ajuns la concluzia că dreptul reclamanților la un proces echitabil este încălcat, întrucât aceștia nu au avut posibilitatea de a prezenta comentarii cu privire la observațiile din partea instanței inferioare și a părții adverse în fața Tribunalului Federal [art. 6 alineatul (1) ], plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciul material Daune morale Costuri și cheltuieli totale 500 franci elvețieni 500 franci elvețieni plătit la 23/02/2002 b) Măsuri individuale privind măsurile care pot fi luate pe plan intern pentru a elimina consecințele încălcării constatate, trebuie remarcat faptul că redeschiderea procedurii civile în litigiu nu pare a fi o măsură adecvată în acest caz.

În primul rând, această procedură s-a opus reclamanților unor persoane terțe cu bună credință și posibila redeschidere a acesteia ar putea aduce atingere drepturilor dobândite de aceste persoane. În al doilea rând, trebuie remarcat faptul că acțiunea reclamanților în fața Tribunalului Federal se referea în principal la condamnarea la plata cheltuielilor de judecată, care, în opinia lor, era disproporționată, întrucât Tribunalul Cantonal respingea obiecțiunile reclamanților. Curtea Europeană a considerat că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de solicitanți. În ceea ce privește prejudiciul material, părțile nu au depus o cerere în acest sens.

Având în vedere cele de mai sus, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. Tribunalul Federal și-a schimbat jurisprudența în 2005. Astfel, atunci când instanța informează o parte din observațiile părții adverse, aceasta din urmă trebuie să reacționeze dacă dorește să prezinte propriile observații la observațiile menționate anterior. În cazul în care aceasta nu reacționează, instanța poate să pornească de la ipoteza că partea a renunțat la dreptul său de a răspunde (a se vedea hotărârea Tribunalului Federal din 22 noiembrie 2005, ATF 132 I 42, consid. 3.3.3 ; a se vedea, de asemenea Õ 20 din hotărârea Curții Europene în cauza Schaller-Bossert împotriva Elveției, cererea nr. 41718/05).

Hotărârile ulterioare au confirmat această jurisprudență (a se vedea, de exemplu, ATF 133 I 99; ATF 133 I 100). La hotărârea Curții Europene a fost publicat în mai multe hotărâri ale autorităților administrative ale Confederației Europene (N 66/IV(2002) și a fost adus la cunoștința autorităților direct interesate. Noi probleme legate de procesul echitabil în fața Tribunalului Federal sunt examinate de Comitetul miniștrilor în cadrul a două hotărâri mai recente (Ele și altele, cererea nr. 12573/06; și Schaller-Bossert, cererea nr. 41718/05). III.

Concluziile Tribunalului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în prezenta cauză [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)269 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Ziegler contre Suisse (Requête n o 33499/96, arrêt du 21 février 2002, définitif le 21 mai 2002) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit des requérants parce qu’ils n’ont pas eu la possibilité de soumettre leurs commentaires sur les observations présentées par le tribunal cantonal concerné et la partie adverse, dans une procédure devant le Tribunal fédéral (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’il a de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti,

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe) ; S’étant assuré que l’Etat a prises des mesures nécessaires pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences ainsi que de prévenir des violations semblables ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; Rappelant que des nouvelles questions relatives à l’aspect du procès équitable devant le Tribunal fédéral sont examinées par le Comité des Ministres dans le cadre d’arrêts plus récents ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)269 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Ziegler contre Suisse Résumé introductif de l’affaire Les requérants annoncèrent, en 1994, leur intention de construire un garage souterrain. Les voisins s’en plaignirent, alléguant que les distances réglementaires avec les limites de leurs propriétés n’avaient pas été respectées. Ils furent déboutés de leurs recours en première instance et en appel. Dans le dispositif de la décision du tribunal cantonal saisi en appel, ce dernier prît acte de l’engagement des requérants de ne faire aucune modification sur une bande de cinquante centimètres de large à partir de la limite séparant les propriétés.

Toutefois, le tribunal cantonal condamna les requérants aux frais et dépens (soit un montant de 11 450,50 francs suisses), estimant que leurs plans étaient incomplets, voire incorrects, et que les termes employés étaient vagues, ce qui avait incité les appelants à maintenir leur objection. Le tribunal cantonal a considéré que les incertitudes qu’avaient suscitées la conduite dénuée de bonne foi des requérants étaient en fait à l’origine des deux instances. Les requérants formèrent un recours de droit public auprès du Tribunal fédéral qui demanda au tribunal cantonal ainsi qu’aux voisins (adversaires des requérants) de lui soumettre des observations. Le Tribunal fédéral communiqua les différentes observations recueillies à l’avocat des requérants, mais leur refusa la possibilité d’y répondre.

Il rejeta par la suite leur recours de droit public. La Cour européenne a conclu à la violation du droit des requérants à un procès équitable, ceux-ci n’ayant pas eu la possibilité de soumettre leurs commentaires sur les observations de l’instance inférieure et de la partie adverse devant le Tribunal fédéral (article 6, paragraphe 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - - 4 500 francs suisses 4 500 francs suisses Payé le 23/02/2002 b) Mesures individuelles S’agissant des mesures pouvant être prises au plan interne afin d’effacer les conséquences de la violation constatée, il convient de noter que la réouverture de la procédure civile litigieuse ne semble pas être une mesure appropriée dans cette affaire.

Premièrement, cette procédure a opposé les requérants à des tierces personnes de bonne foi et son éventuelle réouverture pourrait porter préjudice aux droits acquis par ces personnes. Deuxièmement, il convient de noter que le recours des requérants devant le Tribunal fédéral concernait principalement la condamnation aux dépens, qui à leur avis, était disproportionnée puisque le tribunal cantonal avait rejeté les griefs des appelants. La Cour européenne a estimé que le constat de violation constituait en lui-même une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral subi par les requérants. En ce qui concerne le dommage matériel, les requérants n’ont pas soumis de demande à cet effet.

Eu égard de ce qui précède, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire. Mesures générales Le Tribunal fédéral a changé sa jurisprudence en 2005. Ainsi, lorsqu’un tribunal informe une partie des observations de la partie adverse, cette dernière doit réagir si elle souhaite soumettre ses propres commentaires auxdites observations. Si elle ne réagit pas, le tribunal peut partir de l’hypothèse que la partie a renoncé à son droit de répliquer (voir l’arrêt du Tribunal fédéral du 22 novembre 2005, ATF 132 I 42, consid. 3.3.3 ; voir également § 20 de l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Schaller-Bossert contre Suisse, requête n o 41718/05). Des arrêts ultérieurs ont confirmé cette jurisprudence (voir, par exemple, ATF 133 I 99; ATF 133 I 100). L’arrêt de la Cour européenne a été publié dans la « Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération » (N o 66/IV(2002)) et a été porté à l’attention des autorités directement concernées.

Des nouvelles questions relatives à l’aspect du procès équitable devant le Tribunal fédéral sont examinées par le Comité des Ministres dans le cadre de deux arrêts plus récents (Elles et autres, requête no. 12573/06; et Schaller-Bossert, requête no. 41718/05). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention dans la présente affaire. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.