Scavuzzo-Hager și alții împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2011)270 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Scavuzzo-Hager și altele împotriva Elveției (întrebarea nr. 4773/98, Hotărârea din 7 februarie 2006, definitivă la 7 mai 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curția," dată fiind hotărârea transmisă Comitetului de către Curte, după încheierea acesteia; Reamintind că încălcarea constatată de Curte în această cauză privește absența unei anchete efective privind decesul unui membru al familiei reclamanților ca urmare a interpelării sale (încălcarea articolului 2 partea procedurală) ; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care Elveția trebuie să o respecte în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că,

în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea; (a se vedea detaliile în lit. (a) ] ; reamintind faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)270 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Scavuzzo-Hager și altele împotriva Elveției Rezumat introductiv al cauzei În iulie 1994, P., membru al familiei reclamanților, a decedat după ce a fost arestat de doi ofițeri de poliție. În hotărârea sa, Curtea a considerat că nu poate concluziona că utilizarea forței de către ofițerii de poliție a cauzat moartea lui P., nici că acești agenți nu și-au îndeplinit obligația de a proteja viața celui de al treilea (neviolarea art. 2 sub partea materială). Curtea a observat, în schimb, că agenții de poliție care au efectuat arestarea lui P., nu au fost niciodată interogați. În plus, autoritățile au clasat cauza cauzei numai pentru motivul că nivelul de inaugurare a lui P. ar fi cauzat în orice caz moartea sa.

Autoritățile nu au cerut experților să determine dacă forța folosită de polițiști în timpul interpelării, chiar dacă nu era letală ca atare, a provocat totuși moartea lui P. sau a fost cel puțin accelerată. Având în vedere faptul că P. și-a pierdut cunoștința în momentul în care agenții au recurs la forță pentru a-l închide, investigația ar fi trebuit să se refere la această problemă. Printre altele, modul exact în care P. a fost ucis nu a fost stabilită. În plus, parchetul ar fi trebuit să se întrebe dacă polițiștii ar fi putut sau nu să-și dea seama de vulnerabilitatea lui P. Astfel, Curtea a concluzionat cu privire la încălcarea articolului 2 în măsura în care autoritățile elvețiene nu au efectuat o anchetă efectivă cu privire la circumstanțele decesului apropiatului reclamant.

Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale proaspete și de cheltuieli Total 000 EUR 500 EUR Platit pentru 06/06/2006 Măsuri individuale Curtea a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit ca urmare a lipsei unei anchete efective. În ceea ce privește interesul reclamanților de a cunoaște circumstanțele exacte ale decesului rudelor lor sau chiar de a solicita despăgubiri, autoritățile arată că jurisprudența Tribunalului Federal din 2005 menționată mai jos ( Cu toate acestea, reclamanții nu au formulat nicio cerere cu privire la o nouă anchetă; pe de altă parte, autoritățile remarcă faptul că o posibilă procedură penală împotriva polițiștilor ar fi exclusă astăzi, faptele în cauză fiind clar prevăzute în acest caz.

În plus, concluzia experților medicali potrivit căreia decesul nu a fost cauzat de utilizarea forței de către ofițerii de poliție nu a fost pusă sub semnul întrebării de către Curte, care nu a considerat nici că a fost încălcată obligația agenților de poliție de a proteja viața celui apropiat al reclamanților. Având în vedere aceste concluzii, nu s-ar justifica, în speță, să se pună sub semnul întrebării securitatea juridică, în ceea ce privește prescrierea cauzei din punct de vedere penal. II. Măsuri generale La pronunțarea hotărârii Curții Europene a fost transmisă autorităților judiciare și polițienești ale cantoanelor.

În plus, a fost publicat în documentul de jurisprudență de drept administrativ Autoritățile au subliniat, de asemenea, faptul că, în temeiul jurisprudenței Tribunalului Federal, Convenția face parte integrantă din ordinea juridică elvețiană și că aceasta trebuie, ca atare, să fie aplicată de toate autoritățile judiciare, administrative și polițienești, atât la nivel federal, cât și cantonal. Acestea au adăugat că este de datoria tuturor acestor autorități să se asigure că investigațiile desfășurate în cazuri similare sunt eficiente în sensul art. 2 din Convenție. În cele din urmă, autoritățile elvețiene au indicat că, înainte chiar de pronunțarea hotărârii Curții Europene, Tribunalul Federal a recunoscut dreptul reclamanților care prezintă afirmații referitoare la relele tratamente efectuate de poliție, de a solicita o anchetă oficială efectivă și aprofundată în sensul convenției, care să implice în mod suficient și efectiv persoanele vizate.

Acest drept a fost încorporat în mod explicit în dreptul elvețian printr-o hotărâre a Tribunalului Federal din 6 octombrie 2005. Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)270 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Scavuzzo-Hager et autres contre Suisse (Requête n o 41773/98, arrêt du 7 février 2006, définitif le 7 mai 2006) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci ‑ après « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’absence d’enquête effective sur le décès d’un membre de la famille des requérants suite à son interpellation (violation de l’article 2, volet procédural) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a la Suisse de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt ; (voir détails dans l’Annexe) ;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)270 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Scavuzzo-Hager et autres contre Suisse Résumé introductif de l’affaire En juillet 1994, P., membre de la famille des requérants, est décédé après avoir été arrêté par deux agents de police.

Dans son arrêt, la Cour a jugé ne pas pouvoir conclure que l’usage de la force par les agents de police avait causé le décès de P., ni que ces agents avaient manqué à leur obligation de protéger la vie de l’intéressé (non-violation de l’article 2 sous le volet matériel). La Cour a observé, en revanche, que les agents de police qui avaient procédé à l’arrestation de P., n’ont jamais été interrogés. En outre, les autorités ont classé l’affaire au seul motif que le niveau d’intoxication de P. aurait de toute façon provoqué sa mort. Les autorités n’avaient pas demandé aux experts de déterminer si la force utilisée par les policiers lors de l’interpellation, même si elle n’était pas létale en tant que telle, avait néanmoins provoqué la mort de P. ou l’avait pour le moins accélérée.

Eu égard au fait que P. a perdu connaissance au moment même où les agents ont recouru à la force afin de l’immobiliser, l’enquête aurait dû porter sur cette question. D’ailleurs, la manière exacte dont P. avait été immobilisé n’a pas été établie. De plus, le parquet aurait dû se demander si les policiers pouvaient ou non se rendre compte de la vulnérabilité de P. Ainsi, la Cour a conclu à la violation de l’article 2 en ce que les autorités suisses n’ont pas mené d’enquête effective sur les circonstances du décès du proche des requérants. I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 12 000 EUR 9 500 EUR 21 500 EUR Payé le 06/06/2006 Mesures individuelles La Cour a octroyé aux requérants une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi du fait de l’absence d’enquête effective.

Concernant l’intérêt des requérants à connaitre les circonstances exactes du décès de leur proche, voire à demander une réparation, les autorités indiquent que la jurisprudence du Tribunal fédéral de 2005 mentionnée ci-dessous (“mesures générales”), concernant la possibilité de demander une enquête officielle effective et approfondie en cas d’allégations circonstanciées de mauvais traitements par la police, serait susceptible de s’appliquer dans cette affaire. Toutefois, les requérants n’ont formulé aucune demande concernant une nouvelle enquête. Par ailleurs, les autorités notent qu’une éventuelle procédure pénale contre les policiers serait aujourd’hui exclue, les faits en cause dans cette affaire étant clairement prescrits.

En outre, la conclusion des experts médicaux selon laquelle le décès n’a pas été causé par l’usage de la force par les agents de police n’a pas été remise en cause par la Cour qui n’a pas non plus estimé qu’il y a eu manquement à l’obligation incombant aux agents de police de protéger la vie du proche des requérants. Vu ces conclusions, il ne se justifierait pas en l’espèce de remettre en cause la sécurité juridique, s’agissant de la prescription de l’affaire sur le plan pénal. II. Mesures générales L’arrêt de la Cour européenne a été transmis aux autorités judiciaires et policières des cantons. Il a en outre été publié dans le « Répertoire de jurisprudence de droit administratif » VPB 70.105.

Les autorités ont également souligné qu’en vertu de la jurisprudence du Tribunal fédéral, la Convention fait partie intégrante de l’ordre juridique suisse et qu’elle doit, en tant que telle, être appliquée par toutes les autorités judiciaires, administratives, et policières, tant au niveau fédéral que cantonal. Elles ont ajouté qu’il appartient ainsi à l’ensemble de ces autorités de veiller à ce que les enquêtes menées dans des affaires similaires soient effectives au sens de l’article 2 de la Convention. Enfin, les autorités suisses ont indiqué qu’avant même que la Cour européenne ne rende son arrêt, le Tribunal fédéral avait reconnu le droit pour les requérants qui présentent des allégations circonstanciées de mauvais traitements par la police, de demander « une enquête officielle effective et approfondie » au sens de la Convention, associant suffisamment et effectivement les personnes concernées.

Ce droit a été explicitement incorporé en droit suisse par un arrêt du Tribunal fédéral du 6 octobre 2005. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.