Rezoluția CM/ResDH(2012) 61 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Gsell împotriva Elveției (Recherche n 12675/05, Hotărârea din 8 octombrie 2009, definitivă la 8 ianuarie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea Curții transmisă Comitetului după încheierea acesteia. Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză privește dreptul reclamantului la libertatea de exprimare din cauza unei interdicții de acces la World Economic Forum la Davos în 2001 (violarea articolului 10) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârii Curții, având în vedere obligația pe care o are de a se conforma articolului 46 alineatul (1) din Convenția care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale, care să permită prevenirea unor încălcări similare; reamintind că noile probleme legate de aspectul procesului echitabil în fața Tribunalului Federal sunt examinate de Comitetul de Miniștri în cadrul unor hotărâri mai recente DECLARĂ, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit sarcinile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE d La data de 27 ianuarie 2001, în timp ce reclamantul se îndrepta spre WEF, în special la Public Eye on Davos , o conferință la inițiativa organizațiilor altermondialiste , poliția i-a supus pe pasagerii din zona în care se afla la un control de identitate în ciuda prezentării cardului său de presă. La intrarea în Davos i-a fost refuzată de poliție, care a luat numeroase măsuri de securitate în vederea punerii în aplicare a unui protest neautorizat și a perturbărilor. Autoritățile s-au bazat pe clauza generală a poliției, prevăzută în Constituția Federală și care permite abordarea unor situații de urgență grave. În cazul în care Curtea a recunoscut dificultatea autorităților de a aprecia exact riscurile inerente WEF, aceasta nu a considerat că amploarea evenimentelor este imprevizibilă, în funcție de experiența anterioară și de un raport anterior privind siguranța WEF. În plus, potrivit jurisprudenței Tribunalului Federal Elvețian, măsurile de restricționare a libertății de întrunire trebuiau să se aplice numai persoanelor care se confruntă cu probleme, ceea ce nu a fost cazul reclamantului. Prin urmare, Curtea a decis că, în absența unui temei juridic explicit, autoritățile nu aveau dreptul de a recurge la clauza generală de poliție pentru a interzice intrarea în Davos reclamantului. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 1 026 EUR 7 000 EUR 8 026 EUR Plata la 03/03/2010 b) Măsuri individuale Curtea a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material pentru pierderea salariului de două zile și pentru cheltuielile legate de un bilet de tren și de mese. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea a hotărât că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă în această privință. Având în vedere cele de mai sus, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. Măsuri generale La 28/11/2001, Parlamentul cantonal al Grisonilor a adoptat o nouă ordonanță privind poliția cantonală, al cărei obiect juridic a fost rezolvat în momentul evenimentelor în cauză (a se vedea § 59 din hotărârea din 17 decembrie), în locul articolului 12 din Legea din 20/10/2004 privind poliția din cantonul Grisons (în vigoare de la 01/07/2005). ; a se vedea § 35 din hotărâre). Autoritățile elvețiene au indicat că situația specială care a avut loc în acest caz la World Economic Forum 2001 era unică pentru Elveția și că acestea nu erau conștiente de situații similare în alte cantoane sau la nivel federal în care baza legală pentru măsuri similare lipsea sau era considerată insuficientă. Cu toate acestea, dacă o viitoare situație comparabilă ar trebui adusă în atenția autorităților cantonale sau federale sau a instanțelor, este clar că jurisprudența Curții Europene privind temeiul juridic ar fi direct aplicabilă. În plus, autoritățile elvețiene au furnizat, într-un mod neexhaustiv, exemple ale temeiului juridic relevant al altor patru cantoane cu orașe mari (Geneva, Zurich, Berna, Basel). În sfârșit, hotărârea Curții a fost, de asemenea, adusă în atenția Tribunalului Federal și a autorităților direct vizate, astfel cum a fost publicată în raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 4/2009 în cele trei limbi oficiale. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Elveția și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în prezenta cauză. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 martie 2012, cu ocazia celei de-a 1136-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2012)61
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
Gsell contre Suisse
(Requête n
o
12675/05, arrêt du 8 octobre 2009, définitif le 8 janvier 2010)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le droit du requérant à la liberté d’expression en raison d’une interdiction d’accès au
World Economic Forum
à Davos en 2001 (violation de l’article 10) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises suite à l’arrêt de la Cour, eu égard à l’obligation qu’il a de s’y conformer selon l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)
;
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
Rappelant que des nouvelles questions relatives à l’aspect du procès équitable devant le Tribunal fédéral sont examinées par le Comité des Ministres dans le cadre d’arrêts plus récents
;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)61
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Gsell contre Suisse
Résumé introductif de l’affaire
L’affaire concerne l’ingérence injustifiée dans le droit à la liberté d’expression du requérant, un journaliste pour une revue spécialisée en gastronomie, du fait que l’interdiction d’accès au
World Economic Forum
(WEF) à Davos en 2001 n’avait pas été prévue par la loi (violation de l’article 10).
Le 27 janvier 2001, alors que le requérant se rendait au WEF, et plus particulièrement à
Public Eye on Davos
, une conférence à l’initiative d’organisations altermondialistes, la police soumit les passagers de l’autobus dans lequel il se trouvait à un contrôle d’identité malgré la présentation de sa carte de presse. L’entrée à Davos lui a été refusée par la police qui avait pris de nombreuses mesures de sécurité en vue de l’annonce d’une manifestation non autorisée et des perturbations. Les autorités se sont appuyées sur la clause générale de la police, énoncée dans la Constitution fédérale et permettant de faire face à de «
graves situations d’urgence
» en l’absence d’autres moyens juridiques visant à prévenir un «
danger concret et imminent
».
Si la Cour a reconnu la difficulté pour les autorités d’apprécier précisément les risques inhérents au WEF, elle n’a pas estimé que l’ampleur des manifestations était imprévisible, selon l’expérience passée et un rapport antérieur sur la sécurité du WEF. De plus, selon la jurisprudence du Tribunal fédéral suisse, les mesures restreignant la liberté de réunion devaient s’appliquer seulement aux fauteurs de trouble, ce que n’était pas le requérant. Par conséquent, la Cour a statué qu’en absence de base légale explicite, les autorités n’avaient pas le droit de recourir à la clause générale de police pour interdire l’entrée à Davos au requérant.
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
-
Payé le 03/03/2010
b) Mesures individuelles
La Cour a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du dommage matériel pour la perte de salaire de deux jours et pour des frais liés à un billet de train et des repas. En ce qui concerne le dommage moral, elle a statué que le constat de violation constituait une satisfaction équitable suffisante à cet égard.
Eu égard à ce qui précède, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres.
Mesures générales
Le 28/11/2001, le Parlement cantonal des Grisons a adopté une nouvelle ordonnance sur la police cantonale dont l’article 8a a comblé le vide juridique existant au moment des événements en question (voire § 59 de l’arrêt). Cette disposition a par la suite été remplacée par l’article 12 de la loi du 20/10/2004 sur la police du canton des Grisons (en vigueur depuis le 01/07/2005
; voir § 35 de l’arrêt).
Les autorités suisses ont indiqué que la situation particulière qui émanait de cette affaire au
World Economic Forum
2001 était unique pour la Suisse et qu’elles n’étaient pas au courant de situations semblables dans d’autres cantons ou au niveau fédéral où la base légale pour des mesures analogues manquait ou était considérée comme insuffisante. Toutefois, si une future situation comparable devrait être portée à l’attention des autorités cantonales ou fédérales ou des tribunaux, il est clair que la jurisprudence de la Cour européenne concernant le fondement juridique serait directement applicable.
En outre, les autorités suisses ont fourni, d’une manière non exhaustive, des exemples de la base légale pertinente de quatre autre cantons avec des grandes villes (Genève, Zurich, Berne, Bâle).
Enfin, l’arrêt de la Cour a également été porté à l’attention du Tribunal fédéral et des autorités directement concernées, ainsi que publié dans le rapport trimestriel sur la jurisprudence de la CEDH 4/2009 dans les trois langues officielles.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention dans la présente affaire.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 8 mars 2012 lors de la 1136e réunion des Délégués des Ministres.