CASE OF MÜLLER v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MÜLLLER c. HUNGARY (Depunerea nr. 62930/12) HOTĂRÂREA Strasburg 8 octombrie 2013 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Müller c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Atilla Nalbant, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 17 septembrie 2013, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 62930/12) împotriva Republicii Ungarie depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național maghiar, dl Tibor Müller („reclamantul”), la 1 octombrie 2012. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției.

La 31 ianuarie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTĂȚII CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1951 și trăiește în Budapesta. La 25 noiembrie 2002, reclamantul a depus o acțiune de anulare a unui acord de vânzare și achiziționare de bunuri cu Curtea de District din Budapesta XVIII și XIX. La 10 aprilie 2003, instanța a pronunțat prima audiere și a transmis cazul Curții Regionale din motive de competență. La 12 aprilie 2005, după o audiere, procedurile au fost întrerupte. La 20 aprilie 2005, și ulterior în alte trei ocazii, reclamantul a solicitat continuarea procedurii, care au fost reluate în cele din urmă în 2008. La 7 decembrie 2009, instanța a pronunțat o decizie de respingere a acțiunii reclamantului.

La 28 octombrie 2010, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului. 10. La 29 noiembrie 2011, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului, după examinarea fondului. Această decizie a fost îndreptată pe avocatul reclamantului la 2 aprilie 2012. HOTĂRÂREA ALEGED ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIEI 11. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de către un ... tribunal...” 12. Guvernul a contestat acest argument. 13. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 25 noiembrie 2002 și s-a încheiat la 29 noiembrie 2011. A durat astfel nouă ani pentru trei niveluri de competență.

Având în vedere o astfel de procedură lungă, această plângere trebuie declarată admisibilă. 14. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile în care se ridică chestiuni similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 15. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. 16. Reclamantul a solicitat 50.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și morale.

17. Guvernul a contestat cererile. 18. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral și să-l atribuie, pe baza capitalului propriu, 3,000.19 EUR. Reclamantul nu a formulat nicio cerere de costuri. 20. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3000 EUR (3 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 octombrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

SECOND SECTION

CASE OF MÜLLER v. HUNGARY (Application no. 62930/12) JUDGMENT STRASBOURG 8 October 2013 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Müller v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Atilla Nalbant, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 17 September 2013, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1951 and lives in Budapest.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

11. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal...”