CASE OF VARGÁNÉ FEKETE v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE VARGÁNÉ FEKET vs. HUNGARY (Depunerea nr. 27618/10) HOTĂRÂREA Strasburg 8 octombrie 2013 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Vargáné Fekete v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Atilla Nalbant, Secretarul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 17 septembrie 2013, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 27618/10) împotriva Republicii Ungariei depusă Curtei în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Ildikó Vargáné Fekete („reclamantul”), la 10 mai 2010. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl Z. Tallódi, Agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției.

La 7 martie 2013, cererea a fost comunicată guvernului. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1958 și trăiește în Budapesta. La 18 iunie 2000, fostul soț al reclamantului a depus o acțiune de divorț și împărțire a proprietății matrimoniale împotriva reclamantului. La 6 noiembrie 2007, Curtea Centrală de District a pronunțat o hotărâre. La 4 septembrie 2008, Curtea Regională de Budapesta, judecând drept instanță de a doua instanță, a pronunțat o hotărâre care modifică parțial hotărârea de primă instanță. Fostul soț al reclamantului a depus o cerere de reexaminare la Curtea Supremă, care a fost respinsă la 6 octombrie 2009, după o examinare a fondului.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns că durata procedurii a fost incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile..., toată lumea are dreptul la o audiere într-un termen rezonabil de către un tribunal...” 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Perioada care va fi luată în considerare a început la 18 iunie 2000 și s-a încheiat la 6 octombrie 2009. Astfel, a durat aproximativ nouă ani și trei luni pentru trei niveluri de competență. Având în vedere astfel de proceduri lungi, această plângere trebuie declarată admisibilă.

12. Curtea reiterează că, în cazurile legate de statutul civil, ceea ce este în joc pentru reclamant este, de asemenea, o atenție relevantă, iar diligența specială este necesară având în vedere posibilele consecințe pe care le poate avea lungimea excesivă a procedurii, în special în ceea ce privește exercitarea dreptului la respectarea vieții familiale (Laino c. Italia [GC], nr. 33158/96, § 18, CEDH 1999-I). 13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 14. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în aceste circumstanțe.

Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. 15. Reclamantul a solicitat 68.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 16. Guvernul a contestat aceste cereri. 17. Tribunalul consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral și să-i acorde, pe baza capitalului propriu, 3,900 EUR. 18. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3,900 EUR (3 mii nouă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care să fie transformat în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 octombrie 2013, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

SECOND SECTION

CASE OF VARGÁNÉ FEKETE v. HUNGARY (Application no. 27618/10) JUDGMENT STRASBOURG 8 October 2013 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Vargáné Fekete v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Atilla Nalbant, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 17 September 2013, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicant was born in 1958 and lives in Budapest.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

9. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by a ... tribunal...”