AFFAIRE PAULI c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

08.10.2013

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Article 6-1 - Délai raisonnable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE PAULI c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)

HUDOC · oficial

Hotărârea a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură prin hotărâri pronunțate la 9 noiembrie 2017.STRASBURG 8 octombrie 2013 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Pauli c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care face parte dintr-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 17 septembrie 2013, a pronunțat hotărârea pe care a adoptat-o la această dată procedurală la originea cauzei (n 26080/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, dl Persida Pauli ( La 19 februarie 2009, cererea a fost comunicată guvernului. După cum permite art. 29 alin. (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Ca urmare a decesului reclamantei la 11 mai 2011, soțul ei, dl. Michael Pauli, susținându-și calitatea de moștenitor, a informat Curtea că dorește să continue procedura în numele recurentei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L La 10 noiembrie 1994, după decesul părinților recurentei și după deschiderea succesiunii, comisia pentru aplicarea Legii privind fondul funciar nr. 18/1991 (inclusiv comisia departamentală mai puțin) a atribuit T.N., soțul surorii reclamantei, un teren de 2,27 ha care a aparținut părinților reclamantei și surorii sale, T.M.I. La 16 iunie 1995, comisia departamentală a atribuit în proprietate T.M.I. un teren de 7,73 ha, aparținând, de asemenea, părinților acesteia din urmă și reclamantei. În 1999, T.M.I. a vândut o parte din acest teren unor terți, care au revândut-o ulterior altor terți. La 2 noiembrie 1998, Tribunalul de Primă Instană din Timișoara sesizat la o dată nespecificată în 1993 a considerat că reclamanta și T.M.I. erau singurele moștenitoare ale părinților lor și stabilește masa succesorală. Terenurile acordate în proprietate în 1994 și 1995 către T.N. și T.M.I. nu au fost reintegrate în succesiune, astfel cum au fost stabilite de instanță. În aceeași hotărâre tribunalul a efectuat repartizarea bunurilor, prin atribuirea de loturi recurentei și surorii sale. 10. Recurenta a făcut apel la hotărârea din 2 noiembrie 1998, prin care a solicitat adăugarea la succesiune a terenurilor care fuseseră atribuite în proprietate întreprinderii T.N. și T.M.I. după moartea părinților săi. Ca urmare a decesului T.M.I. în iunie 1999, procedura a fost continuată de moștenitorii săi. 11. La 5 mai 2000, tribunalul de apel din Timișoara a respins cererea reclamantei, pe motiv că deciziile de acordare a proprietății asupra terenurilor nu au fost anulate. 12. La 20 decembrie 2002, Tribunalul de Primă Instanță din Timișoara a primit o cerere din partea recurentei depuse în 1999 de anulare a deciziilor de acordare a dreptului de proprietate din 10 noiembrie 1994 și 16 iunie 1995 și de modificare în consecință a masei succesoare 13. La 8 octombrie 2004, recurenta a introdus în fața Tribunalului de Primă Instanță din Timișoara o nouă cerere de împărțire a succesiunii. Împărtășirea a fost pronunțată la 13 martie 2007 în contradictoriu cu moștenitorii T.M.I. 14. La 16 februarie 2010, cu ocazia noii hotărâri a cauzei, tribunalul județ din Timiș a pronunțat împărțirea bunurilor și atribuirea loturilor. Având în vedere faptul că reclamanta nu a avut niciodată posesia terenului moștenit, el i-a acordat o soultă de 321 496 lei (RON), adică 79 De asemenea, recurentei i s-a acordat 2 644 RON de cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică aproximativ 650 de euro. 16. Această hotărâre a fost confirmată printr-o decizie definitivă din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului din Timișoara. Alte proceduri 17. În legătură cu litigiul privind succesiunea și partajarea succesorală, recurenta a inițiat alte proceduri care au ca obiect anularea contractelor de vânzare imobiliară între terți și plata daunelor materiale și morale, care au fost finalizate prin hotărâri la data de 24 martie 2006 și, respectiv, 10 mai 2007; de asemenea, a prezentat mai multe plângeri penale, fără a se constitui parte civilă, împotriva unui notar public, a polițiștilor și, respectiv, a unei terțe părți, acuzându-le de falsuri și/sau de abuz în exercitarea funcțiilor lor. Parchetul pronunțat al persoanelor nelocale, confirmat de instanțe prin hotărâri pronunțate în 2005. Curtea constată că recurenta a decedat la 11 mai 2011, în timp ce cauza era în curs de desfășurare în fața acesteia și că văduva sa la ë a informat cu privire la dorința sa de a continua procedura în locul de incendiere a reclamantei. În acest caz, nimic nu se opune recunoașterii de către Curte a văduvei reclamantei a calității de a urmări instanța introdusă inițial de aceasta din urmă. II. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA ÎN REGISTRAREA DURĂRII PROCEDURII 19. Partea reclamantă a susținut că durata procedurii în comun succesoral, inclusiv procedura în anulare a deciziilor de acordare de drepturi de proprietate, nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Curtea consideră că termenul de control al caracterului rezonabil acoperă întreaga procedură în comun și se extinde până la decizia de despărțire a procedurii de soluționare a litigiilor (a se vedea mutatis mutandis Guillemin c. Franța, 21 februarie 1997, § 36, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997 I 22. Astfel, Comisia consideră că perioada care trebuie luată în considerare acoperă două proceduri pe care trebuie să le considerăm un ansamblu: prima a început în 1993, cu sesizarea instanței cu privire la o cale de atac în comun, și sa încheiat la 5 mai 2000 ; a doua a început la 8 octombrie 2004, data la care reclamanta a depus o nouă cerere în comun, și a fost încheiată la 25 noiembrie 2010. Prin urmare, perioada care trebuie luată în considerare a durat, începând cu ratificarea convenției de către România la 20 iunie 1994, 12 ani, pentru trei instanțe. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil. Pe fond 24. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 25. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender citată anterior 26). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 27. Partea reclamantă se plânge, de asemenea, de rezultatul altor proceduri denunțate [art. 6 alineatul (1) din Convenție] și de încălcarea dreptului la respectarea bunurilor sale (art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție), din cauza faptului că are dreptul de proprietate de la deschiderea succesiunii, din cauza duratei procedurii de împărțire. 28. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin aceste articole ale Convenției. §§ 3 și 4 din Convenție. IV. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Partea reclamantă solicită 700 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-ar fi suferit; aceasta susține că, din cauza duratei procedurilor de partajare a terenurilor pe care le-a moștenit, aceaceasta este găsită în domeniul de aplicare, timp de mulți ani, pentru a obține cel mai mic profit din aceste terenuri. 31. Guvernul contestă aceste pretenții. 32. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că reclamanta a suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, aceasta îi acordă 3 600 EUR în acest sens. De asemenea, reclamanta solicită, prin prezentarea unor documente justificative, 15 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 34. Guvernul contestă aceste pretenții. 35. Având în vedere documentele aflate în posesia sa, în special că M Persida Pauli a trebuit să efectueze numeroase călătorii în România pentru a lua parte la procedurile care fac obiectul prezentei cauze, precum și al jurisprudenței sale, Curtea consideră rezonabilă suma de 6 800 EUR, în orice caz, și acordul cu partea reclamantă. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚA ÎN LÂNGĂ, Declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii de partajare și inadmisibilă pentru surplusul menționat în termen de trei luni, următoarele sume trebuie convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data decontării, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit 3 600 EUR (trei mii șase sute de euro) pentru daune morale (ii) 6 800 EUR (șase mii opt sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, începând cu expirarea termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 8 octombrie 2013, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier adjunct președinte