CtEDO 09.10.2013 Auto

RYAPOSOVA v. UKRAINE

RESPONDENT
UKR
HOTĂRÂRE
09.10.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
RYAPOSOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 11817/10 Larisa Valentinovna RYAPOSOVA împotriva Ucrainei depusă la 5 februarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Larisa Valentinovna Ryaposova, este un național ucrainean care s-a născut în 1969 și care își îndeplinește în prezent condamnarea la colonia corecțională Pryazovska. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 octombrie 2008, reclamantul a fost arestat de către poliție pe suspiciune de a-și fi pus în mod intenționat focul, ceea ce a dus la distrugerea întregii clădiri. Reclamantul susține că ea a fost bolnavă fizică și amenințată de un ofițer de poliție în scopul de a extrage mărturia ei că a comis această crimă. Ca urmare, reclamantul a făcut declarații că ea și mama ei au comis infracțiunile. Reclamantul a rămas în detenție pentru întreaga durată a procedurii. De la 13 la 16 octombrie 2008 a fost deținută la un centru de detenție de poliție („TIT”). În ultima dată, a fost dusă la o instituție de detenție preventivă („SIZO”), la care a stat până la 1 decembrie 2009. ulterior, a fost reținută la Colonia Correcțională Pryazovska. Potrivit reclamantului, în timpul detenției sale la TIT și la SIZO a avut nevoie de asistență medicală, deoarece a fost grav rănită (în principal arsuri multiple) ca urmare a incidentului din 13 octombrie 2008. În timpul anchetei reclamantului de către investigator în octombrie 2008, reclamantul s-a plâns de maltratarea ei de către poliție la 13 octombrie 2008. În urma unei anchete cu privire la această chestiune, care se presupune că a fost limitată la interogarea mai multor ofițeri de poliție, procurorii au respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Instanțele care se ocupă de cauza penală a reclamantului au respins, de asemenea, această plângere ca fiind nefondată, motivele pentru care nu sunt clare, deoarece reclamantul nu a putut furniza documente referitoare la cauza penală a acesteia (a se vedea mai jos). Reclamantul și mama ei au fost judecați de Curtea Regională de Apel de Mykolaiv, care a acționat ca instanță de primă instanță. La 17 iulie 2009, această instanță a considerat că sunt vinovați și a condamnat reclamantul la 14 ani și șase luni de închisoare. Mama ei a fost ordonată să fie tratată cu psihiatru obligatoriu. La 15 octombrie 2009, condamnarea a fost susținută de Curtea Supremă. Potrivit reclamantului, în timpul audierii de judecată nu a primit posibilitatea de a pune în întrebări martori împotriva ei sau de a fi martori în numele ei interogați. Avocatul, care a fost desemnat la reclamant de către autoritățile, se presupune că nu a apărat reclamantul. Avocatul nu a participat la audiere în fața Curții Supreme. În 2010, Curtea a invitat reclamantul să prezinte copii ale diferitelor documente din dosarul său penal. Ea nu a putut furniza copii ale niciunei documente, deoarece cererile sale de astfel de copii au fost refuzate de Curtea Regională de Apel de la Mykolaiv, care a păstrat dosarul. Curtea de Apel a informat reclamantul că exemplarele documentelor ar putea fi prezentate direct Curții Europene a Drepturilor Omului, în cazul în care aceasta a solicitat autorităților să facă acest lucru. Potrivit reclamantului, în octombrie 2010, administrarea SIZO, la care a fost luată temporar la momentul respectiv, nu a trimis scrisoarea adresată Curții, la care s-a alăturat originalului răspunsurilor primite de la Curtea de Apel cu privire la cererile de exemplare ale documentelor. Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost torturată de către poliție cu scopul de a-și extrage mărturia. Reclamantul se plânge, de asemenea, în conformitate cu aceeași dispoziție că nu a fost furnizată asistență medicală în timpul detenției sale la TIT și la SIZO. În baza articolului 6 din Convenție, reclamanta se plânge de nedreptatea procedurii penale împotriva ei. Reclamantul plânge, de asemenea, în temeiul articolului 34 din Convenție, că autoritățile au refuzat să-i furnizeze posibilitatea de a obține copii ale documentelor necesare pentru justificarea cererii și că au blocat una dintre scrisorile adresate Curții. A fost reclamantul supus torturii sau tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere plângerea ei de maltrat de către poliție? A fost reclamantul supus unor tratamente inumane sau degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, având în vedere plângerea ei privind lipsa de asistență medicală adecvată în detenție? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva ei? În special, având în vedere plângerile reclamantului de proces nedrept, autoritățile respectă cerințele articolului 6 primul și al treilea paragraf al Convenției? A existat vreun obstacol de către stat în acest caz în ceea ce privește exercitarea efectivă a dreptului reclamantului de cerere, astfel cum este garantat de art. 34 din Convenție? În special, reclamantul a avut posibilitatea de a obține copii ale documentelor din dosarul său și de a le trimite Curții pentru a continua cererea? Autoritățile au împiedicat comunicarea reclamantului cu Curtea?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă