CLEVE v. GERMANY

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 48144/09 Ludger CLEVE împotriva Germaniei depusă la 7 septembrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ludger Cleve, este un național german, născut în 1963 și locuiește în Xanten. El este reprezentat în fața Curții de către dl Röttgering, avocat practicant în Gescher. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului Fiica reclamantului A. s-a născut la 9 martie 1994. De la separarea lor în septembrie 1994, mama reclamantului și mama lui A., dna J., s-au certat cu privire la custodia și contactele cu A. Copilul locuia inițial cu mama ei. În 2004, A. a fost plasat într-o casă. La 9 noiembrie 2006, dna J. a depus o informație împotriva reclamantului la poliție, acuzând-l de a-și viola fiica din 1998. După cum a declarat persistent că nu este pregătită să facă o declarație înaintea poliției, procedurile au fost inițial întrerupte. După vizita A. la mama ei, aceasta din urmă a informat poliția că A. este acum gata să depună mărturie. a fost auzit de poliție de două ori în mai 2007. La 5 noiembrie 2007, expertul psihologic K., care a examinat A., a prezentat un raport despre credibilitatea observațiilor A.. La 18 ianuarie 2008, procurorul public Münster a acuzat reclamantul de 15 conturi de abuz sexual serios și de abuz sexual al unei persoane care i-a fost încredințată pentru educație, fiica sa A., comisă între începutul anului 2002 și vara 2004 în sau în vecinătatea Senden. Reclamantul a fost acuzat de violare A. în mașina sa în treisprezece ocazii și într-un apartament de vacanță în două ocazii când s-a întâlnit cu ea în weekend-end și în timpul vacanțelor după separarea părinților ei. Reclamantul a fost în detenție în perioada de 14 februarie 2008-26 februarie 2008, când executarea ordinului de detenție a fost suspendată. La 17 septembrie 2008, Curtea Regională Münster, care a organizat cinci audieri, a achitat reclamantul acuzațiilor din cauza insuficienței probei. Acesta a ordonat în continuare Trezorului să suporte costurile procedurii și cheltuielile necesare reclamantului și să plătească compensația reclamantului pentru detenția sa retrasă din 14-26 februarie 2008. Curtea Regională, având în vedere mărturiile mai multor martori și rapoartele (diverging) ale doi experți psihologici, K. și B., cu privire la credibilitatea argumentelor A., a constatat că infracțiunile acuzate de reclamant nu au fost dovedit cu certitudinea necesară pentru o condamnare penală. El a fost incriminat doar de declarațiile A.. Curtea Regională a declarat că nu a fost convinsă de mărturia A. în audiere că acuzațiile au fost complet corecte, în special în ceea ce privește definirea clară a actelor criminale și a termenului lor. Curtea Regională, având în vedere declarațiile de martor ale doi educatori care au observat semne de abuz sexual, doi psihologi și un prieten, nu a fost convinsă că A. a fost influențată de persoanele terțe, inclusiv de mama ei, pentru a - și incrimina tatăl. Prin urmare, Camera presupune, în suma, că evenimentele de bază descrise de martor au o bază de fapt, adică, că acuzatul a efectuat de fapt agresiuni sexuale asupra fiicei sale în mașina sa. Cu toate acestea, actele nu pot fi justificate, în ceea ce privește intensitatea sau calea lor de timp, într-un mod suficient pentru a asigura o condamnare. Incoerentele mărturiei martorilor au fost atât de marcate încât nu a fost posibilă stabilirea unor fapte precise.” “... Zusammengefasst sind Anhaltspunkte einer Sugestie für die Kammer nicht erichtlich. Deci, geht die Kammer im Ergebnis davon aus, dass das von der Zeugin geschilderte Kerngeschehen einen realen Hinterrgrund pălărie, nämlich dass es tatsächlich zu sexuellen Übergriffen des Angeklagten zu Lasten seiner Tochter in seinem Auto gekommen ist. Die Taten ließen sich aber dennoch weder ihrer Intensistät noch ihrer zeitlichen Einordnung nach in einer für eine Verurteilung hinreichenden Art und Weise konkretisieren. Die Inkonstanzen in den Aussagen der Zeugin waren so gravierend, dass konkrete Feststelungen nicht getroffen werden konnten.“ Curtea Regională a remarcat, de asemenea, că martorul A. a făcut impresia că este autentică. Este adevărat că declarațiile sale au fost scurte și că părea relativ neinteresat. Cu toate acestea, șapte martori care cunoșteau A. în parte pentru o perioadă mai lungă de timp au confirmat că, în general, a vorbit și a acționat în acest mod și nu au discutat probleme în detaliu. Cu toate acestea, Curtea Regională a observat că chiar având în vedere aceste elemente, incoerentele declarațiilor martorilor A. au prevalențat în măsura în care nu era în măsură să stabilească infracțiuni concrete. În declarațiile martorilor privind numărul infracțiunilor (între 25 și 50), locul infracțiunilor (în special în ceea ce privește infracțiunile într-un apartament de vacanță pe care martorul a menționat-o doar într-o etapă ulterioră) și momentul în care au avut loc (începând în momentul în care martorul a fost între patru și opt și se termină fie cu plasarea martorilor în casă, fie cu continuarea acestei situații). În plus, A. nu a fost sigur în audierea cu privire la modul exact în care infracțiunile au fost comise în mașină și nu a reamintit nici o detalii privind mai multe puncte. Hotărârea a fost judecată pe consilierul reclamantului la 11 noiembrie 2008 și ulterior a devenit finală. Procedura în fața Curții Constituționale Federale La 9 decembrie 2008, reclamantul a depus o plângere constituțională în fața Curții Constituționale Federale. El a susținut că declarația Curții Regionale „că evenimentele de bază descrise de martor au o bază de fapt, adică, că acuzatul a efectuat de fapt agresiuni sexuale asupra fiicei sale în mașina sa” a încălcat dreptul constituțional la un proces echitabil, drepturi de personalitate și demnitate umană. La 10 martie 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului (dosarul nr. 2 BvR 2499/08). COMPLAINTA Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ 1 și 2 din Convenție că dreptul său la un proces echitabil și presupunerea de nevinovăție au fost ignorate în procedura penală împotriva acestuia. El susține că Curtea Regională, în hotărârea sa scrisă, a exprimat opinia că „evenimentele de bază descrise de martorul au o bază de fapt, adică, că acuzatul a efectuat de fapt agresiuni sexuale asupra fiicei sale în mașina sa”. Declarația a constituit o constatare a vinovăției în ciuda faptului că Curtea Regională l-a achitat din cauza insuficienței probei în hotărârea sa. Prin urmare, instanțele de familie au exclus în continuare orice contact cu singura sa fiică.

FIFTH SECTION

Application no. 48144/09

Ludger CLEVE

against Germany

lodged on 7 September 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ludger Cleve, is a German national, who was born in

1963 and lives in Xanten. He is represented before the Court by Mr

D.

Röttgering, a lawyer practising in Gescher.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Background to the case

The applicant’s daughter A. was born on 9 March 1994. Since their separation in September 1994, the applicant and A.’s mother, Ms J., have been quarrelling over the custody of and contacts with A. The child was initially living with her mother. In 2004, A. was placed in a home.

On 9 November 2006 Ms J. laid an information against the applicant with the police, accusing him of having raped their daughter since 1998. As

A. had persistently declared not to be ready to make a statement before the police, the proceedings were initially discontinued. Following a visit of A. to her mother, the latter informed the police that A. was now ready to testify. A. was heard by the police twice in May 2007. On 5 November 2007 psychological expert K., having examined A., submitted a report on the credibility of A.’s submissions.

On 18 January 2008 the Münster Public Prosecutor’s Office charged the applicant with fifteen counts of serious sexual abuse and of sexual abuse of a person entrusted to him for upbringing, his daughter A., committed between the beginning of 2002 and summer 2004 mostly in or in the vicinity of Senden. The applicant was accused of having raped A. in his car on thirteen occasions and in a holiday apartment on two occasions when he met her on weekends and during vacations following her parents’ separation.

The applicant was in detention on remand between 14 February 2008 and 26 February 2008, when the execution of the detention order was suspended.

2.

The proceedings before the Regional Court

On 17 September 2008 the Münster Regional Court, having held five hearings, acquitted the applicant of the charges on account of insufficiency of proof. It further ordered the Treasury to bear the costs of the proceedings and the applicant’s necessary expenses and to pay the applicant compensation for his detention on remand from 14 to 26 February 2008.

The Regional Court, having regard to the testimonies of several witnesses and the (diverging) reports of two psychological experts, K. and B., on the credibility of A.’s submissions, found that the offences the applicant had been charged with had not been proven with the certainty necessary for a criminal conviction. It noted that the applicant had contested the charges. He was only incriminated by A.’s statements. The Regional Court stated that it has not been convinced by A.’s testimony in the hearing that the charges were completely correct, in particular, in terms of a clear definition of the criminal acts and their time frame.

The Regional Court, having regard to the witness statements of two educators who had noted signs of a sexual abuse, two psychologists and a friend, was not persuaded that A. had been influenced by third persons, including her mother, so as to incriminate her father.

The Regional Court then stated in its judgment:

“... To sum up, the Chamber does not discern any signs of suggestive influence.

Therefore, the Chamber assumes, in sum, that the core events described by the witness have a factual basis, that is, that the accused actually carried out sexual assaults on his daughter in his car. Nevertheless, the acts could not be substantiated, in terms of either their intensity or their time frame, in a manner that would suffice to secure a conviction. The inconsistencies in the witness’s testimony were so marked that it was impossible to establish precise facts.”

[

“... Zusammengefasst sind Anhaltspunkte einer Suggestion für die Kammer nicht ersichtlich.

So geht die Kammer im Ergebnis davon aus, dass das von der Zeugin geschilderte Kerngeschehen einen realen Hintergrund hat, nämlich dass es tatsächlich zu sexuellen Übergriffen des Angeklagten zu Lasten seiner Tochter in seinem Auto gekommen ist. Die Taten ließen sich aber dennoch weder ihrer Intensität noch ihrer zeitlichen Einordnung nach in einer für eine Verurteilung hinreichenden Art und Weise konkretisieren. Die Inkonstanzen in den Aussagen der Zeugin waren so gravierend, dass konkrete Feststellungen nicht getroffen werden konnten.“

]

The Regional Court further noted that witness A. had made the impression of being authentic. It was true that her statements had been short and she had appeared being relatively uninvolved. However, seven witnesses who knew A. partly for a longer period of time had confirmed that she generally spoke and acted in that manner and did not discuss problems in detail.

The Regional Court observed, however, that even having regard to these elements, the inconsistencies in witness A.’s statements prevailed to an extent that it was not in a position to establish concrete offences. There were inconsistencies in the witness’s statements concerning the number of the offences (between 25 and 50), the place of the offences (notably concerning offences in a holiday apartment which the witness mentioned only at a later stage) and the time frame in which they took place (starting when the witness was between four and eight and ending either on the witness’s placement in the home or continuing also after that placement). Moreover, A. had been uncertain in the hearing about the exact manner in which the offences were committed in the car and did not recall any details on several points.

The judgment was served on the applicant’s counsel on 11 November 2008 and subsequently became final.

3.

The proceedings before the Federal Constitutional Court

On 9 December 2008 the applicant lodged a constitutional complaint with the Federal Constitutional Court. He claimed that the Regional Court’s statement “that the core events described by the witness have a factual basis, that is, that the accused actually carried out sexual assaults on his daughter in his car” had breached his constitutional right to a fair trial, his personality rights and human dignity.

On 10 March 2009 the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint (file no. 2 BvR 2499/08).

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 2 of the Convention that his right to a fair trial and the presumption of innocence were disregarded in the criminal proceedings against him. He submits that the Regional Court, in its written judgment, expressed the opinion that “the core events described by the witness have a factual basis, that is, that the accused actually carried out sexual assaults on his daughter in his car”. This

statement amounted to a finding of guilt despite the fact that the Regional Court acquitted him on account of insufficiency of proof in its judgment. As a result, the family courts further excluded any contacts with his only daughter.

QUESTION TO THE PARTIES

Was the presumption of innocence, guaranteed by Article 6 § 2 of the Convention, respected in the present case?