Șandru împotriva României

Reclamantul s-a născut în 1985 și trăiește în Râmnicu Vâlcea. La 8 aprilie 2005, reclamantul, în vârstă de 19 ani, a fost plasat în detenție prealabilă timp de 24 de ore, după o plângere penală făcută în ziua anterioară de D.A., o fată cu 17 ani. S-a plâns că două fete, de asemenea minori, au adus-o într-un apartament unde au lovit-o și au forțat-o să facă sex oral sau sex sexual cu reclamantul și cu alți trei băieți, care erau și minori. Prin hotărârea interlocutivă a aceleiași zile, Curtea de district Râmnicu Vâlcea („Tribunalul de district”) a pus reclamantul și alți trei băieți în detenție prealabilă timp de douăzeci și nouă de zile. Curtea de District a considerat că această măsură era necesară, având în vedere circumstanțele agravate ale presupusei infracțiuni și riscul grav pe care îl prezintă societății, caracterul periculos al tuturor inculpaților și atitudinea acestora în timpul anchetei.

Prin decizia din 11 aprilie 2005, Curtea de județ Vâlcea („Cortea județului”) a respins un recurs de către reclamant împotriva acestei hotărâri. Ulterior, detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită în mod regulat prin hotărârile interlocutive din 25 aprilie, 25 mai, 29 iunie, 20 iulie, 24 august, 14 septembrie, 19 octombrie, 23 noiembrie și 21 decembrie 2005, și 25 ianuarie 2006. Tribunalul județului a respins apelurile de către reclamant împotriva acestor hotărâri la 27 aprilie, 27 mai, 4 și 21 iulie, 9 și 25 august, 16 septembrie, 21 octombrie, 25 noiembrie și 23 decembrie 2005, și 27 ianuarie 2006. Motivele furnizate pentru continuarea detenției sale au rămas aceleași pe parcursul procedurii, și anume gravitatea infracțiunii, condamnarea prevăzută de lege și lipsa unor noi circumstanțe care justifică eliberarea în timpul procesului.

Pe de o parte, recursul împotriva hotărârii din 20 iulie 2005 a fost reexaminat de două ori prin greșeală, la 21 iulie și 9 august 2005, printr-o hotărâre interlocutivă din 28 noiembrie 2005, Curtea Județeană a rectificat această greșeală. 11. Pe de altă parte, la 21 iulie și 9 și 25 august 2005, când apelurile privind punctele de drept au fost reexaminate de Curtea Județeană, reclamantul nu a fost interzisă în fața judecătorilor. În fiecare ocazie, registratorul Curții de Conturi a sunat la închisoarea Colibași, unde reclamantul a fost deținut la acea ocazie. Potrivit tranșului Registrarului, personalul de închisoare a răspuns că nu era posibil să aducă reclamantul în instanță deoarece nu era disponibil serviciul pentru deținuți la datele în cauză („nu există planificare pentru date de ...”).

În audierile din 21 iulie și 9 august 2005, reclamantul a fost reprezentat de un avocat desemnat de Curtea Județeană. Reclamantul însuși a numit un avocat pentru întreaga durată a procedurii, dar a susținut că autoritățile nu și-au notificat avocatul audierii desfășurate la 21 iulie și 9 august 2005. Avocatul său a fost prezent doar la ședința din 25 august 2005. 12. Potrivit documentelor indicate în dosarul de către Guvern, la 16 septembrie, 21 octombrie și 23 decembrie 2005, precum și la 27 ianuarie și 24 februarie 2006, reclamantul a fost absent de la audierile la care Curtea județului a examinat apelurile sale în privința punctelor de drept împotriva hotărârilor interlocutorii care își extindeau detenția anterioară.

Potrivit transcriptionului registrarului redactat în fiecare ocazie, motivul lipsei sale a fost dat, de asemenea, ca lipsa unui astfel de serviciu pentru deținuți la datele în cauză. 13. La 7 aprilie 2005, poliția a auzit D.A. în legătură cu plângerea ei penală. Avocatul reclamantului nu a fost prezent în timpul întrebării. 14. La 7 și 8 aprilie 2005, poliția a auzit, de asemenea, reclamantul și cinci co-apăratori ai săi. Reclamantul a declarat că el cunoștea atât victima, cât și co-apăratorii săi, pe care s-a întâlnit înainte. În ceea ce privește acuzațiile victimei, el a declarat că a mers la apartament cu scopul unic de a-i oferi și una dintre celelalte fete un lift acasă, și a refuzat abuzul victimei.

El a declarat, de asemenea, că a luat victima acasă și nu a observat nici un semn de abuz asupra ei. 15. Co-apărătorii reclamanților au făcut declarații diferite: una dintre cele două fete a refuzat toate acuzațiile și a susținut că nu a văzut abuzul victimei; cealaltă a recunoscut că a văzut abuzul victimei de către cealaltă fată și unii dintre băieți, dar a refuzat să fie însăși responsabilă. Ea a declarat că după incidentul „a auzit” că reclamantul a avut sex oral cu victima. Băieții au refuzat acuzațiile sau au susținut că au protejat relațiile sexuale sau sexul oral cu victima, care a acționat cu bunăvoință. Doi dintre băieți au declarat că reclamantul a fost în aceeași cameră cu victima și că la ieșirea din camera el a spus că a avut sex oral cu ea și că ea nu arata bine ( „arată rău”).

16. În plus, au fost auziți doi martori. Ei au confirmat că reclamantul a fost prezent la apartament, dar au susținut că nu au văzut sau auzi victima fiind abuzată. 17. La 21 aprilie 2005, reclamantul a solicitat procurorului atașat Curții de District și a solicitat o confruntare cu D.A. El a afirmat că, în timpul anchetelor, victima a făcut declarații inconsecvente și a implicat că astfel de incoerențele au făcut necesar pentru a fi confruntate cu acuzații. 18. La 22 aprilie 2005, procurorul atașat Curții de District a respins cererea reclamantului, motivând că situația de fapt a fost clar stabilită și că o confruntare nu ar fi fost utilă pentru anchetă. 19. La 25 aprilie 2005, procurorul atașat Curții de District a emis un proiect de pronunțare împotriva reclamantului cu privire la o acuzație de viol.

Acuzația a susținut că reclamantul a forțat D.A. să facă sex oral cu el în timp ce este conștientă că ea este minoră, și că ea a fost abuzată de ceilalți înainte de a sosit la apartamentul unde evenimentele au avut loc. 20. Cazul a fost înregistrat la Curtea de District. Reclamantul, prin intermediul avocatului său, a repetat de mai multe ori cererea de a face o confruntare cu victima pentru a se clarifica aspectele contradictorii ale declarațiilor sale. 21. La 15 iunie 2005, D.A. a fost prezentă în fața Curții de District, cu mama și avocatul ei. Ea nu a fost auzită de către instanță în ceea ce privește plângerea ei penală. Ea a declarat doar că a avut reclamații civile. 22. La 7 decembrie 2005, Curtea de District a auzit pe toți acuzații și pe cei doi martori.

Reclamantul a refuzat încă o dată acuzațiile împotriva lui. Fata care a declarat anterior că a auzit că a abuzat victima și-a schimbat declarația și a declarat că nu a văzut reclamantul a abuzat D.A. (a se vedea punctul 15 mai sus). În aceeași ședință, Curtea de District a fost de acord cu cererea acuzaților de a-și încrucișa victima. La 22 decembrie 2005 și 16 ianuarie 2006, Curtea de District a ordonat D.A. să participe la procesul în temeiul unui mandat de a apărea. 23. La 15 martie 2006, D.A. a fost prezent la ședința Curții de District. Cu toate acestea, în aplicarea regulamentului de procedură, nu a fost auzită de instanță deoarece unul dintre acuzați, un minor, a fost în spital și, prin urmare, absent (a se vedea punctul 31 de mai jos).

24. Prin hotărârea din 31 martie 2006, Curtea de District a condamnat reclamantul la doi ani și șase luni de închisoare. Curtea s-a bazat pe declarațiile făcute de victima în fața procurorului și a celor făcute de co-apărătorii reclamantului și de cei doi martori. A respins declarațiile reclamantului, judecând că nu au confirmat celelalte dovezi sau că acestea sunt necoherente. 25. Toate părțile au depus apeluri. Reclamantul s-a bazat în principal pe faptul că nu a avut o confruntare cu D.A., care a refuzat în mod intenționat să apară în fața instanțelor. El a afirmat că declarațiile ei nu au fost susținute de alte dovezi și că nu ar trebui să fie condamnat numai pe baza plângerii victimei. 26. La 21 iunie 2006, Curtea județului a respins apelul reclamantului, dar a permis apelurile procurorului și victimelor.

Reclamantul a fost condamnat la o condamnare mai grea, de cinci ani de închisoare. Curtea nu a abordat argumentele reclamantului legat de absența unei confruntații cu victima. 27. În urma apelurilor asupra punctelor de drept depuse de toate părțile, la 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Pitești a permis procurorului și a victimei apelurilor. Curtea de Apel a constatat că instanța inferioară a evaluat în mod corect dovezile, dar că clemnitatea condamnării nu corespunde gravității actelor acuzate. Prin urmare, aceasta a crescut condamnarea reclamantului la șapte ani de închisoare. 28. Prin hotărârea din 6 decembrie 2006, Curtea de District a respins un recurs extraordinar de către reclamant („revizuire”), având în vedere că nu s-au îndeplinit cerințele juridice de deschidere a procedurii.

29. art. 771 din Codul de Procedură Penală (CCP) prevede următoarele: „ (1) Când viața, integritatea fizică și libertatea unei victime ... sunt în pericol ... Curtea poate permite să fie auzită fără a fi prezentă ... pe locul în care audierea are loc, prin intermediul dispozitivelor tehnice prevăzute în alin. (3) Victima ... 30. art. 1403 §§ 1 și 3 din CCP prevede următoarele elemente: „(1) Un acuzat sau inculpat sau un procuror poate depune recurs cu instanța superioară împotriva unei hotărâri interlocutorii ... ordonând prelungirea detenției preliminare ... Termenul este de 24 de ore de la livrarea hotărârii pentru cei prezenti, iar douăzeci și patru de ore de la comunicarea sa pentru cei care sunt absenți.

(3) Un acuzat sau inculpat deținut în detenție anterioară trebuie să fie adus în judecată și auzit în prezența avocatului său. În cazul în care acuzatul este în spital sau în starea de sănătate a sa nu îi permite să apară în instanță sau în cazul în care există alte circumstanțe în care el sau ea nu poate să apară, plângerea este examinată în absența sa, dar numai în prezența avocatului său, care este autorizat să facă declarații.” 31. art. 484 din CCP prevede următoarele: „ (1) Procedințe legate de o infracțiune comisă de o persoană care este minoră trebuie să aibă loc în prezența sa, cu excepția cazului în care minorul a eliberat procesul.” 32. CCP prevede, de asemenea, ca audierile să fie ținute în privat atunci când demnitatea unei persoane poate fi deteriorată sau viața lor privată expusă (art. 290). Numai părțile, reprezentanții și consilierii acestora și persoanele care au un interes în acest caz pot participa la astfel de audieri.

5. The applicant was born in 1985 and lives in Râmnicu Vâlcea. 6. On 8 April 2005 the applicant, then aged 19, was placed in pre-trial detention for twenty-four hours, following a criminal complaint made the previous day by D.A., a girl aged 17. She had complained that two girls, also minors, had brought her to an apartment where they had hit her and forced her to have oral sex or sexual intercourse with the applicant and three other boys, who were minors too. 7. By an interlocutory judgment of the same day the Râmnicu Vâlcea District Court (“the District Court”) placed the applicant and the three other boys in pre-trial detention for twenty-nine days. The District Court considered that this measure was necessary, given the aggravated circumstances of the alleged offence and the serious risk it posed to society, the dangerous character of all the defendants, and their attitude during the investigation.

By a decision of 11 April 2005 the Vâlcea County Court (“the County Court”) dismissed an appeal by the applicant against that judgment. 8. Subsequently, the applicant’s pre-trial detention was regularly extended, by District Court interlocutory judgments on 25 April, 25 May, 29 June, 20 July, 24 August, 14 September, 19 October, 23 November and 21 December 2005, and 25 January 2006. The County Court dismissed appeals by the applicant against these judgments on 27 April, 27 May, 4 and 21 July, 9 and 25 August, 16 September, 21 October, 25 November and 23 December 2005, and 27 January 2006. The reasons given for continuing his detention remained the same throughout the proceedings, namely the seriousness of the offence, the sentence provided by the law, and the lack of any new circumstances justifying release pending trial.

9. Several incidents occurred during the proceedings related to the pretrial detention. 10. On the one hand, the appeal against the judgment of 20 July 2005 was reviewed twice by mistake, on 21 July and 9 August 2005. By an interlocutory judgment of 28 November 2005 the County Court rectified this mistake. 11. On the other hand, on 21 July and 9 and 25 August 2005, when the appeals on points of law were reviewed by the County Court, the applicant was not brought before the judges. On each occasion the registrar of the County Court had telephoned Colibași Prison, where the applicant was held at the time. According to the registrar’s transcript, prison staff replied that it was not possible for them to bring the applicant to court because no such service for detainees was available on the dates in question (“nu există planificare pentru data de ...”).

At the hearings on 21 July and 9 August 2005 the applicant was represented by a lawyer appointed by the County Court. The applicant had himself appointed a lawyer for the whole duration of the proceedings, but he maintained that the authorities had failed to notify his lawyer of the hearings held on 21 July and 9 August 2005. His lawyer was only present at the hearing on 25 August 2005. 12. According to documents adduced to the file by the Government, on 16 September, 21 October and 23 December 2005 as well as on 27 January and 24 February 2006 the applicant was absent from the hearings at which the County Court reviewed his appeals on points of law against the interlocutory judgments extending his pre-trial detention.

According to the registrar’s transcript drafted on each occasion the reason for his absence was also given as the lack of such a service for detainees on the dates in question. 13. On 7 April 2005 the police heard D.A. in connection with her criminal complaint. The applicant’s lawyer was not present during that questioning. 14. On 7 and 8 April 2005 the police also heard the applicant and his five co-defendants. The applicant declared that he knew both the victim and his co-defendants, whom he had met before. With regard to the victim’s allegations, he declared that he had gone to the apartment with the sole purpose of giving her and one of the other girls a lift home, and denied abusing the victim.

He also declared that he had taken the victim home and had not noticed any signs of abuse on her. 15. The applicant’s co-defendants made different statements: one of the two girls denied all the accusations and claimed that she had not seen the victim being abused; the other admitted that she had seen the victim being abused by the other girl and some of the boys, but denied being responsible herself. She declared that after the incident “she had heard” that the applicant had had oral sex with the victim. The boys either denied the accusations or claimed that they had had protected sexual intercourse or oral sex with the victim, who had acted willingly. Two of the boys declared that the applicant had been in the same room as the victim and that on coming out of the room he had said that he had had oral sex with her and that she was not looking good (“arăta rău”).

16. In addition, two witnesses were heard. They confirmed that the applicant had been present at the apartment but claimed that they did not see or hear the victim being abused. 17. On 21 April 2005 the applicant applied to the prosecutor attached to the District Court and requested a confrontation with D.A. He claimed that during the investigations the victim had made inconsistent statements and implied that such inconsistencies made it necessary for her to be confronted with the defendants. 18. On 22 April 2005 the prosecutor attached to the District Court dismissed the applicant’s request with the reasoning that the factual situation had been clearly established and a confrontation would not have been useful to the investigation.

19. On 25 April 2005 the prosecutor attached to the District Court issued a bill of indictment against the applicant on a charge of rape. The prosecution held that the applicant had forced D.A. to have oral sex with him while being aware that she was a minor, and that she had been abused by the others before he had arrived at the apartment where the events took place. 20. The case was registered with the District Court. The applicant, through his lawyer, repeated several times his request for a confrontation with the victim for the contradictory aspects of her statements to be clarified. 21. On 15 June 2005 D.A. was present before the District Court, with her mother and her lawyer. She was not heard by the court with regard to her criminal complaint.

She only declared that she had civil claims to make. 22. On 7 December 2005 the District Court heard all the defendants and the two witnesses. The applicant again denied the charges against him. The girl who had previously declared that she heard that he had abused the victim changed her statement, and declared that she had not seen the applicant abuse D.A. (see paragraph 15 above). At the same hearing the District Court agreed to the defendants’ request to cross-examine the victim. On 22 December 2005 and 16 January 2006 the District Court ordered D.A. to attend the trial by virtue of a warrant to appear. 23. On 15 March 2006 D.A. was present at the hearing of the District Court. However, in application of the rules of procedure, she was not heard by the court because one of the defendants, a minor, was in hospital and therefore absent (see paragraph 31 below).

24. By a judgment of 31 March 2006, the District Court sentenced the applicant to two years and six months’ imprisonment. The court relied on the statements made by the victim before the prosecutor and those made by the applicant’s co-defendants and the two witnesses. It dismissed the applicant’s statements, judging that they did not corroborate the other evidence or that they were inconsistent. 25. All the parties lodged appeals. The applicant relied mainly on the fact that he had not had a confrontation with D.A., who had purposely refused to appear before the courts. He claimed that her statements had not been supported by any other evidence, and that he should not be sentenced solely on the basis of the victim’s complaint.

26. On 21 June 2006 the County Court dismissed the applicant’s appeal but allowed the prosecutor’s and victim’s appeals. The applicant was sentenced to a heavier sentence, of five years’ imprisonment. The court did not address the applicant’s arguments related to the absence of a confrontation with the victim. 27. Following appeals on points of law lodged by all the parties, on 18 September 2006 the Pitești Court of Appeal allowed the prosecutor’s and the victim’s appeals. The Court of Appeal found that the lower courts had correctly assessed the evidence but that the clemency of the sentences did not match the gravity of the defendants’ acts. It therefore increased the applicant’s sentence to seven years’ imprisonment.

28. By a judgment of 6 December 2006 the District Court dismissed an extraordinary appeal by the applicant (“revizuire”) on the ground that the legal requirements for a reopening of the proceedings had not been met.

29. Article 771 of the Romanian Code of Criminal Procedure (CCP) provides the following: “(1) When a victim’s life, physical integrity and freedom ... are at risk ... the court can allow for him or her to be heard without being present ... on the site where the hearing takes place, by means of technical devices provided for in the following paragraphs ... (3) The victim ... can be heard by video or audio link.” 30. Article 1403 §§ 1 and 3 of the CCP provides the following: “(1) An accused or defendant or a prosecutor may lodge an appeal with the higher court against an interlocutory judgment ... ordering ... the extension of pretrial detention ... The time-limit is twenty-four hours from delivery of the decision for those present, and twenty-four hours from its communication for those who are absent.

(3) An accused or defendant held in pre-trial detention shall be brought before the court and heard in the presence of his or her counsel. If the defendant is in hospital or his or her state of health does not allow him or her to appear in court, or if there are other circumstances in which he or she cannot appear, the complaint shall be examined in his or her absence, but only in the presence of his or her counsel, who shall be allowed to make submissions.” 31. Article 484 of the CCP provides the following: “(1) Proceedings related to a crime perpetrated by a person who is a minor must take place in his or her presence, unless the minor has eluded trial.” 32. The CCP also provides for hearings to be held in private when the dignity of a person may be damaged or their private life exposed (Article 290). Only the parties, their representatives and counsel and persons who have an interest in the case are allowed to attend such hearings.